„Eticheta” palatului de la Versailles a fost la fel de complicata si de ornata ca si mobilierul si operele de arta care umpleau marile sali ale acestei resedinte regale, inaugurate de Ludovic al XIV-lea in 1682.
Cele mai mici detalii ale vietii de la curte, inclusiv igiena personala erau dictate si respectate intocmai. Dar in multe privinte, aceste tabieturi aristocratice par astazi mai degraba socante.
– Desi erau machiate, aranjate si pomadate la orice ora din zi si din noapte, doamnele de la curtea regala aveau maniere foarte laxe. De pilda, ele nu ezitau sa-si faca nevoile fiziologice acolo unde acestea le treceau. Ducele de Saint-Simon aminteste cazul printesei d’Harcourt, care obisnuia sa faca treaba mica pe marele coridor al palatului, spre indignarea si dezgustul servitorilor, obligati sa curete dupa ea.
– La Versailles, nimeni nu avea voie sa ciocane la usa. Curtenii care voiau sa intre intr-o camera trebuiau sa zgarie cu unghia usa acelei camere, pana li se deschidea. Acest sistem discret era atat de des folosit incat curtenii isi lasau special o unghie de la maini sa creasca, pentru a zgaria cu ea usile.
– Practic, fiecare aspect al vietii regale de la Versailles este orchestrat, ritualizat si expus – inclusiv momentele cand suveranul se culca (coucher) sau se scula (lever). Doar cei mai de seama nobili ai regatului aveau privilegiul de a-l vedea pe rege dezbracat complet si apoi imbracat de slujitorii sai.
– Pana si scaunele pe care curtenii se asezau erau acordate potrivit unei ierarhii extrem de bine pusa la punct. Doar regele, regina si eventualii monarhi veniti in vizita aveau dreptul sa stea pe fotolii cu brate. Printii si printesele de sange regal stateau pe fotolii fara brate, iar ceilalti curteni pe scaune de lemn ori chiar pe taburete, daca aveau ranguri mai mici.
– Cele mai importante obiecte vestimentare erau… tocurile de pantofi. Si aici, inaltimea varia in functie de rang si pantofii cu toc erau purtati nu doar de femei, ci si de barbati. Ludovic al XIV-lea a decretat ca doar nobilii lui favoriti sa aiba dreptul de a purta pantofi cu tocuri rosii, aceasta culoare fiind interzisa tuturor celorlalti supusi din regatul Frantei.
– Deoarece rochiile erau atat de elaborate, doamnele trebuiau sa exerseze inainte de a le purta la curte. Stanjenite de tocurile inalte si de corsetele stranse ori de crinolina prea rigida, nobilele trebuiau, in plus, sa se retraga din fata capetelor incoronate mergand cu spatele – se considera o ofensa grava intoarcerea cu spatele la rege sau regina. Ca sa evite o cadere accidentala, femeile de la curte repetau de sute de ori pe zi reverentele si retragerea din fata Majestatilor Lor, pentru a fi sigure ca nu se vor face de ras.
– Desi politetea era considerata o calitate esentiala a oricarui aristocrat, multe dintre persoanele de vaza de la curte isi permiteau sa fie indolente si sa-i trateze pe cei mai mici in rang cu dispret. De pilda, la sfarsitul secolului XVII au devenit populare „paturile de parada” – obiecte de mobilier superb decorate, de pe care printii de sange si nu numai obisnuiau sa-si primeasca oaspetii. In timp ce acestia stateau in picioare sau cel mult pe scaun, gazdele se lafaiau in pat, servite de o armata de slujitori si cameriste. Adesea, si Ludovic al XIV-lea primea chiar vizitatori importanti sau ambasadori straini din patul sau de parada.
GABRIEL TUDOR
Comentarii