Desi fenomenul fake-news pare asociat azi cu anumite puteri oculte, de inspiratie deloc democratica, el este poate, la fel de vechi ca istoria si a fost folosit, uneori, si de state democratice împotriva totalitarismului. Cel mai clar exemplu în acest sens îl reprezinta avalansa de stiri false cu care, înaintea debarcarii în Normandia, Aliatii au inundat Germania nazista.
Pe 6 iunie 1944, Operatiunea Overland, cea mai mare debarcare din istoria omenirii, aducea pe tarmurile Frantei peste 150.000 de soldati americani, britanici si canadieni, care au întâmpinat rezistenta înversunata a trupelor conduse de feldmaresalul Rommel. Dar rezistenta ar fi putut fi si mai acerba, iar dificultatile cu care trupele de invazie s-au confruntat ar fi putut fi si mai mari, daca Hitler nu s-ar fi lasat pacalit de campania uriasa de dezin-formare purtata de Aliati înca din anul 1942.
Aceasta campanie avea drept scop sa-l convinga pe Führerul Germaniei ca debarcarea va avea loc la Calais, punctul de pe coasta franceza situat cel mai aproape de insulele britanice. Iar pentru asta, Aliatii nu au precupetit niciun efort, dând dovada de o ingeniozitate extraordinara – nu este de mirare ca pâna si cei mai abili spioni germani transmiteau la Berlin ca dincolo de Calais se pregateste o armata de invazie de o milion de oameni, condusa de generalul George Patton.
„Prezenta” acesteia a fost sugerata si prin transmisiunii radio false, interceptate de germani si prin rapoarte ale agentilor dubli, care actionau, de fapt, în interesul Aliatilor, desi erau pe statele de plata ale Abwerh-ului (serviciul nazist de informatii). Mai mult decât atât, pentru a spori confuzia, s-au vehiculat si alte posibile locuri ale invaziei, precum Grecia, coasta adriatica a Iugoslaviei, sudul Frantei, Golful Biscaya, Tarile de Jos si chiar Danemarca, Hitler deplasând garnizoane în toate aceste puncte, fapt care a slabit considerabil dispozitivul defensiv nazist din Normandia.
Pe coasta de est a Angliei au fost construite „orase de corturi”, cu cantine, spitale, depozite de muntii si chiar fose septice false. De asemenea, au fost construite depozite de combustibil si garaje si hale pentru camioane, tancuri, jeepuri si ambulante. Ca si cladirile, tancurile, camioanele si alte „vehicule” erau facute din lemn si pânza sau din cauciuc gonflabil. Soldatii au plimbat cauciucuri, pentru a lasa urme de vehicule pe plaje, pentru ca acestea sa fie observate de avioanele-spion germane.
Fake-news-ul s-a extins si în porturi, unde, cu ajutorul industriei cinematografice britanice, care a asigurat „recuzita”, s-au instalat flote întregi de ambarcatiuni ambifie, de asemenea false. „Vasele” facute din lemn, acoperite cu pânza verde si plutind pe butoaie goale pentru benzina, au fost plasate în porturile maritime si pe râuri, tot pentru a fi observate de aviatia germana.
Subterfugiile au cuprins si „scrisori” trimise ziarelor locale de clerici care se plângeau de comportamentul unora dintre „soldatii straini”. Astfel, nu-i de mirare ca germanii au devenit convinsi ca la Calais se pregateste o invazie de proportii, iar coasta Normandiei a fost neglijata. Mai mult decât atât, Hitler deve-nise atât de convins ca Aliatii vor ataca la Calais, încât chiar si dupa declansarea invaziei, când zeci de mii de soldati din trupele Aliate ajunsesera deja pe plajele Normandiei, el a ordonat personal ca tancurile si trupele de infanterie ale Armatei a 15-a Germana sa ramâna în Calais – factor decisiv pentru esecul respingerii invaziei.
Si alte întariri pe care Rommel le ceruse au fost redirectionate spre portul Calais, spre disperarea „Vulpii desertului”, feldmaresalul fiind singurul din conducerea nazista care a realizat ca Aliatii jucasera la cacealma…
GABRIEL TUDOR
Comentarii