Germania nazista a stiut sa foloseasca diversiunea cea mai grosolana pentru a-si „justifica” actiunile agresive si incalcarile de tratate europene. Astfel, invadarea Poloniei de catre fortele lui Hitler, la 1 septembrie 1939, a reprezentat debutul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Aceasta actiune nu a fost o surpriza, iar propaganda nazista a dorit cu orice pret sa dea impresia ca germanii ar fi fost victimele unor provocari violente ale polonezilor.
Cu mai multe luni inainte de data invaziei, Hitler vorbea public despre suferintele germanilor din Polonia, afirmand ca aceasta ar putea fi „o cauza pentru un razboi de aparare”. Ca urmare, Himmler (mare lider nazist si ministru de interne) a stabilit un plan diversionist din categoria „falsul drapel” (aluzie la navele care arboreaza ilicit alte steaguri decat cel autorizat). Astfel, a infiltrat mai multe sute de agenti SS si SD (serviciul de informatii al partidului nazist), toti purtand uniforme poloneze si atacand posturi de la frontiera cu Germania.
Operatiunea „Conserva”
Pentru a lasa impresia unor confruntari sangeroase, SS si SD au adus cadavre din lagarele de munca, imbracate nemteste, „demonstrand” cat de agresivi au fost polonezii. Abominabila actiune s-a numit „Operatiunea Conserva”.
Apogeul diversiunilor a constat in atacul sangeros asupra postului de radio Gliwice, de unde tot trupe SS deghizate in polonezi au emis amenintari si mesaje dure la adresa Germaniei. Si acolo au lasat cadavre aduse din lagare. In aceeasi seara, Hitler anunta ca 21 de posturi germane au fost atacate de forte poloneze. Urmarea: trupele naziste au invadat Polonia la 1 septembrie 1939, prin nord, sud si vest. La 17 septembrie, trupele URSS au invadat la randul lor Polonia, dinspre est. Luptele au durat pana la 6 octombrie 1939, cand intreaga tara a fost ocupata. Era clar pentru intreaga lume ca a fost o actiune coordonata a celor doua armate, care nu au avut intentia sa execute vreo manevra care sa „deranjeze” cealalta parte.
Tragicul inceput al celui de-al Doilea Razboi Mondial fusese stabilit la 23 august 1939, prin Pactul Ribbentrop-Molotov. Asadar, diversiunea lui Himmler si incercarea de a da vina pe polonezi a fost inutila. Tarile aliate cu Polonia, Franta si Marea Britanie, au acordat un ajutor foarte limitat tarii invadate. Pactul ruso-german, pe langa angajamentele de neagresiune, includea un protocol secret prin care cele doua puteri reimparteau sferele de influenta, in intelegerea lor existand si divizarea Poloniei. Acest pact distructiv a avut efect pana la 22 iunie 1941, cand Hitler a invadat URSS.
Catastrofa umanitara
Invadarea Poloniei a generat declaratiile de razboi ale Frantei si Marii Britanii, la 3 septembrie, dar numai impotriva Germaniei. Pentru poporul polonez si pentru minoritatea evreiasca a acelei tari, ocupatia a fost o catastrofa fara precedent, intrucat a fost una dintre cele mai brutale si neomenoase actiuni din intreg razboiul. Au murit pe front, in timpul masacrelor si in lagare aproape 6 milioane de polonezi. Sentimentele antipoloneze ale germanilor erau inspirate si de Frederick cel Mare, regele Prusiei, care a cucerit Polonia in secolul al XVIII-lea.
PAUL IOAN
Comentarii