Mentionata adesea in Vechiul Testament, razbunarea nu este asociata de obicei cu sfintenia crestina, ceea ce face ca viata si cariera Sfintei Olga din Kiev sa fie oarecum ciudate. Aceasta membra a casei regale a Rusiei Kievene din secolul al X-lea este cinstita astazi ca sfanta in Biserica Ortodoxa, dar este considerata si sfanta protectoare a razbunarii.
Olga era de origine vikinga si se presupune ca s-a nascut in regiunea din jurul Pskovului de astazi, in nord-vestul Rusiei, cel mai probabil in jurul anului 920.
In anul 935, Olga s-a casatorit cu conducatorul Kievului, printul Igor, devenind Olga de Kiev. Igor a extins dominatia cnezatului sau, in nord pana la Novgorod si in sud-est spre Marea Neagra si Marea Caspica.
In 943, Olga a dat nastere singurului ei fiu si al lui Igor, Sviatoslav. Cu toate acestea, Igor avea sa aiba parte de o moarte sangeroasa la scurt timp dupa aceea. In 945, in cursul unei campanii impotriva drevlienilor, un trib slav din Ucraina, a fost luat prizonier, torturat si ucis.
Intrucat fiul ei Sviatoslav avea doar trei ani in momentul mortii tatalui sau, Olga avea sa conduca Kievul timp de multi ani in numele lui. Primul ei obiectiv era sa se razbune pe drevlienii care ii ucisesera sotul.
Noua conducatoare a luat in considerare acest lucru de la inceputul domniei. Cand au sosit emisarii drevlieni, a doua zi a poruncit ca acestia sa fie ingropati de vii sub ochii ei. A urmat un razboi intre Kiev si drevlieni, iar Olga s-a angajat intr-o serie de actiuni duplicitare pentru a-i insela pe dusmani si a-i ataca in moduri neobisnuite.
Se relateaza cum a atacat o asezare drevliana, eliberand un stol de porumbei peste ea, fiecare dintre ei purtand o bucata mica de sulf si o panza care fusese incendiata inainte. Porumbeii au ajuns apoi cu aceste bombe improvizate peste casele drevlienilor, dandu-le foc. Acestia au fost infranti in cele din urma, iar Olga i-a vandut ca sclavi pe toti supravietuitorii.
Acest fapt ridica intrebarea cum a ajuns Olga sa fie venerata ca sfanta, dar motivul este legat de viata ei ulterioara. La inceputul anilor 950, Olga a calatorit la Constantinopol, orasul pe care sotul ei il asediase in mai multe randuri.
Ea a fost invitata imparatului Constantin al VII-lea, iar in cursul vizitei sale, Olga s-a convertit la crestinism. Botezata in capitala bizantina, s-a intors la Kiev, hotarata sa isi converteasca poporul.
Ea a reusit sa incurajeze crestinismul printre supusii ei, dar nu a fost o convertire generala in care acesti razboinici de origine nordica sa devina cu totii crestini. Fiul ei, Sviatoslav, care a inceput sa conduca Kievul de la sfarsitul anilor 950, a refuzat sa se converteasca, dar Olga a obtinut de la el o concesie extrem de importanta. Sviatoslav i-a promis mamei sale ca nu va persecuta niciun crestin pe pamanturile sale, toleranta ce a permis credintei crestine sa se inradacineze in Europa de Est si sa se dezvolte in urmatoarele doua sau trei generatii.
Importanta acestei masuri a fost uriasa, intrucat ea a favorizat raspandirea crestinismului ortodox rasaritean pe teritoriile actuale ale Ucrainei, Belarus si vestului Rusiei. In onoarea rolului ei, Olga a fost recunoscuta ca sfanta, fiind sarbatorita de bisericile ortodoxe pe 11 iulie.
GABRIEL TUDOR
Comentarii