In cursul anului 2022, in presa americana, au aparut mai multe articole extrem de dispretuitoare despre fenomenul OZN, scrise de persoane pseudo-sceptice si partinitoare. La sfarsitul anului, Christopher Mellon, fost subsecretar al apararii al SUA, s-a decis sa dea o replica, pe care o rezum in cele ce urmeaza.
Mellon afirma ca a scris acest text pentru a corecta imaginea creata de articolele inselatoare despre problema fenomenelor anomale neidentificate (UAP). Un astfel de articol este cel publicat de Holman Jenkins Jr. in Wall Street Journal. Mai exact, Mellon vrea sa corecteze afirmatia lui Jenkins ca: „Tevatura OZN a fost intretinuta in mare masura de institutia de aparare din SUA”, precum si presupunerea sa conform careia interesul pentru problema UAP este rezultatul „…oficialilor de informatii care cred ca munca lor include promovarea informatiilor false si tendentioase catre publicul american, in propriile lor scopuri.” Afirmatia lui Jenkins ca Departamentul Apararii al SUA (DoD) a gasit recent explicatii conventionale pentru majoritatea sutelor de UAP raportate de personalul militar american – scrie Mellon – este, de asemenea, dubioasa.
In primul rand, nu este clar la ce „tevatura” se refera domnul Jenkins, deoarece presa americana a manifestat in ultimul timp o intrerupere aproape totala a acoperirii problemei UAP. De exemplu, in decembrie 2022, presedintele Biden a semnat o legislatie fara precedent cu privire la UAP, care ar putea dezvalui dovezi ale unei prezente extraterestre pe Pamant. Cu toate acestea, niciun cuvant din acest incredibil efort bipartizan nu a fost raportat de niciuna dintre principalele retele sau ziare ale Americii! Deci, pentru inceput, exista mai degraba o lipsa de acoperire a presei UAP, decat o abundenta.
Tehnologie extraterestra
In plus, acoperirea limitata de presa din ultima vreme a fost negativa, incercand sa slabeasca si sa discrediteze problema UAP, in special posibilitatea ca unele UAP sa reprezinte tehnologie extraterestra. Exemple de astfel de raportari includ: articolele recente ale domnului Jenkins din Wall Street Journal; un alt articol de opinie in Wall Street Journal al scepticului UAP Seth Shostak (care sustine in mod fals ca astronomii nu raporteaza niciodata UAP); si, in cele din urma, un articol de opinie din New York Times publicat de Julian Barnes in octombrie in care sustinea ca oficialii anonimi ai DoD au gasit explicatii pentru „cele mai recente” rapoarte UAP. In mod ciudat, dl Barnes face referire la cele 144 de incidente militare UAP raportate intr-un raport guvernamental prezentat in iunie 2021. Apoi mentioneaza o audiere ulterioara a Congresului privind problema UAP in mai 2022. Cu toate acestea, el nu mentioneaza ca oficialii DoD care au aparut la audierea din Congres au afirmat ca numarul incidentelor UAP militare raportate oficial a crescut brusc la 400 de la 144 in mai putin de un an! De fapt ce sustine Dl Barnes si sursele sale anonime din DoD? Ca majoritatea celor 144 de incidente UAP au fost explicate sau majoritatea celor 400? De pilda, conform raportului din 2021, dintre cele 144 incidente doar unul singur a fost explicat, 143 ramanand neidentificate. Oare „oficialii anonimi care scurg informatii catre New York Times” sunt aceleasi persoane despre care domnul Jenkins sustine ca „promoveaza informatii false si tendentioase catre publicul american in propriile lor scopuri?” Intrebarea e legitima, intrucat nu exista alte exemple recente de oficiali ai DoD sau IC (comunitatea de informatii) care au „scurs” informatii despre UAP catre presa. Pe scurt, in ceea ce priveste UAP, mai degraba este prea putina „tevatura”, decat prea multa, iar domnul Jenkins argumenteaza de-a-ndoaselea cand vine vorba de rolul institutiei de aparare.
Unul dintre lucrurile care il preocupa cel mai mult pe Mellon, in legatura cu acoperirea recenta de presa a problemei UAP, este ca nici domnul Jenkins, nici domnul Barnes, nici domnul Shostak nu par sa fi facut vreo cercetare serioasa UAP inainte de a-si publica afirmatiile indraznete. El a contactat un numar de militari implicati in incidentul Nimitz si in alte cazuri militare importante de UAP si a aflat ca niciunul nu a fost intervievat de domnul Jenkins, domnul Barnes sau domnul Shostak. Aceasta este o omisiune flagranta, deoarece marturia militarilor a format baza implicarii recente si profunde a Congresului SUA in aceasta problema. De asemenea, o parte dintre aceste cazuri sunt responsabile pentru perceptia ca unele UAP nu sunt de fabricatie umana. Esecul de a intervieva acesti martori militari importanti este, asadar, o neglijenta majora, deoarece unele dintre relatarile lor ofera motive valabile pentru a crede ca anumite incidente UAP implica o tehnologie care ar putea sa nu fie de origine umana.
In cazul UAP, numarul total de rapoarte militare proaspete este de ordinul sutelor, dar avem si o cantitate considerabila si in crestere a datelor de neinteles. Daca doar una dintre sutele de rapoarte UAP ale DoD s-ar dovedi in cele din urma a fi o sonda a unei civilizatii extraterestre, ar fi negresit cea mai mare descoperire din istoria umanitatii. In prezent, nimeni nu are o explicatie conventionala de oferit pentru cazul Nimitz sau pentru sute de alte cazuri militare americane aflate in discutie. Exista, de asemenea, sute de mii de rapoarte UAP civile in intreaga lume, inclusiv sute obtinute de fortele militare ale unor tari precum Franta, Brazilia, Chile sau Rusia. In plus, abia recent s-a cerut personalului militar american sa raporteze observatiile si abia recent a inceput analiza lor. Desigur, majoritatea rapoartelor UAP vor avea explicatii conventionale, dar este necinstit din punct de vedere intelectual sa ignoram cazurile exceptionale si bine documentate care sugereaza ca am fost descoperiti de altii cu care, cel mai probabil, impartasim galaxia.
Domnul Jenkins sustine, de asemenea, ca DoD a gasit explicatii conventionale pentru sutele de incidente UAP care au fost identificate in ultimii cativa ani. Acestea includ numeroase cazuri de nave de razboi ale Marinei care au fost invadate, pe mare, de aeronave neidentificate asemanatoare unor drone, de multe ori ore intregi, permitand colectarea de date radar si optice detaliate ale acestora. Suspectii par a fi, logic, chinezii si nu ar fi deloc surprinzator daca aceasta s-ar dovedi explicatia acestor incidente, dar Mellon spune ca – recent, cand a verificat el ultima data – CI inca nu confirmase o legatura chineza cu aceste incidente.
Aeronave neidentificate
In ultimii ani au existat, de asemenea, zeci de incalcari ale spatiului aerian la poligoanele de antrenament ale DoD; in unele cazuri, exercitii militare intregi au fost anulate sau reprogramate din cauza prezentei aeronavelor neidentificate care opereaza in spatiul aerian militar restrictionat. La ultima numarare, au fost raportate 11 aproape-coliziuni in aer. De asemenea, au fost detectate vehicule submarine misterioase, care calatoreau cu sute de mile pe ora. Intre timp, armele nucleare si instalatiile de energie nucleara continua sa fie supravegheate. In concluzie, DoD si IC au mult de lucru inainte sa fim stapani pe situatie. S-a afirmat ca „majoritatea” acestor incidente au fost explicate. Minunat! Cu toate acestea, Mellon spune ca i se pare indoielnic ca raportul UAP (care pana in acel moment nu fusese dat publicitatii) va arata ca s-au gasit brusc explicatii pentru toate aceste incidente UAP.
Totusi, in articolul sau, The OZN Bubble Goes Pop, Jenkins, in acord cu Julian Barnes de la New York Times, a prezis tocmai asta. El sustine ca motivul pentru care raportul UAP care trebuia sa fie publicat pe 31 octombrie a fost intarziat este ca DoD a gasit brusc explicatii conventionale pentru majoritatea rapoartelor UAP. Daca se dovedeste ca s-au gasit explicatii pentru majoritatea acestor incidente, acesta este un progres valoros si important, dar problema UAP nu dispare. Vor ramane sute de observatii inexplicabile si multe dintre cele mai interesante rapoarte, cum ar fi cazul Nimitz, vor continua sa provoace mentalitatile conventionale si conformismul intelectual.
Mellon scria ca spera sa putem recunoaste cu totii cel putin faptul ca investigarea sursei atator incalcari ingrijoratoare ale spatiului aerian al SUA este de o importanta vitala. Intre timp, el indeamna reporterii sa-si faca temele serios, ceea ce Jenkins, Barnes si Shostak nu au facut. Aceasta implica revizuirea documentatiei istorice UAP si a materialelor de cercetare, consultarea unor cercetatori de frunte UAP si mai ales intervievarea personalului militar american care a intalnit aceste vehicule. Urcarea pe acest munte de informatii UAP nu este dificila, este nevoie doar de putin timp si bunavointa. Poate cativa jurnalisti seriosi vor face acest efort, pentru ca privelistea de sus este incredibil de fascinanta si poporul american merita o analiza informata.
DAN D. FARCAS
Comentarii