Sicarii, primii teroristi ai istoriei

In Ierusalimul secolului I al erei noastre, situatia era foarte tulbure si incordata, degenerand in cele din urma in faimoasa „revolta evreiasca”, derulata intre 66 si 73. Miscarea de eliberare de sub dominatia romana a fost condusa de gruparea radicala a zelotilor, din care s-a desprins ulterior o factiune si mai extremista, sicarii.

 Metodele acesteia din urma o caracterizea­za pe drept cuvant drept prima formatiune terorista cunoscuta in istorie.

 In latina, sicarios insemna „oa­meni cu pumnale” – iar de­nu­mirea a provenit de la cutitele curbate, cunoscute ca „sicar” pe care indivizii le foloseau spre a-si asasina victimele. Scopul lor declarat era eliminarea  romanilor si a evreilor colaborationisti din Tara Sfanta.

 Tactica favorita era sa se infiltreze in multime, in timpul festivitatilor religioase, sa asasi­neze tinta propusa si apoi sa se piarda in haosul creat. Initial, furia lor s-a indreptat spre aris­to­cratia iudaica pro-romana, pe care au considerat-o tradatoare. Domeniile si casele aristocratilor evrei au fost arse, familiile lor asasinate sau luate ostatice, pen­tru recompense.

 Printre cele mai de seama vic­time ale sicarilor s-a numarat in­susi Marele Preot al Templului, autoritatea religioasa suprema; dupa uciderea acestuia, sicarii au prins curaj si au inceput sa atace elitele evreiesti si romane. Victimele lor, in mod prepon­derent functionari imperiali, erau alese special pentru a-i provoca pe romani.

 La randul lor, acestia au ripostat dedandu-se la masacrarea populatiei evreiesti, banuita ca
i-ar ajuta pe asasini. Acest raspuns brutal a mentinut nemultumirile si a aprins flacara resentimentelor fata de romani, oferind sicarilor o baza solida de recru­tare de noi adepti, din familiile celor care fusesera ucisi de ro­mani. A­doptand o tactica folo­sita curent si de organizatiile teroriste de azi, sicarii s-au im­pli­cat in sa­botaje, pentru a inrautati conditiile de trai ale populatiei si a spori ura fata de romani.

 Situatia a ajuns la punctul culminant in 66, cand guvernatorul roman a instituit noi taxe populatiei locale – imparatul Nero isi propusese sa reconstruiasca Roma distrusa de un incendiu masiv si avea nevoie de fonduri exorbitante.

 Evreii au protestat fata de impozitele crancene, iar guvernatorul a replicat arestandu-i pe principalii lideri locali si jefuind tezaurul Templului. Acest lucru a de­clansat o revolta generalizata, ca­re i-a fortat pe romani si pe regelemarioneta impus de acestia sa fuga din Iudeea. Sicarii au atacat si cucerit fortareata Masada, din apropierea Marii Moarte, apoi au navalit asupra enclavelor romane din regiune, ucigand sute de cetateni romani, inclusiv femei si copii.

 Spre sfarsitul aceluiasi an, aliati cu zelotii si alte factiuni rebele, sicarii au luat cu asalt Ierusalimul. Odata instalati la carma orasului, ei s-au dedat unor masacre infioratoare, ucigand orice persoana banuita ma­car ca ar fi colaborat cu romanii.

 Extremismul lor criminal a provocat o noua revolta populara, la finalul careia liderul sicarilor a fost capturat, torturat in mod salbatic si executat, iar adeptii lui au fost alungati din Ierusalim. Sicarii supravietuitori s-au retras in fortareata Masada. Aceas­ta avea sa fie ultimul avanpost al rezistentei iudaice in fata contra­ofensivei romane.

 Asediati in fortareata, sicarii si-au ucis mai intai familiile, du­pa care si-au luat singuri viata, pentru a nu cadea vii in mainile invingatorilor. Odata cu acest episod, bizara secta a sicarilor avea sa dispara pentru totdeauna din istorie.

GABRIEL TUDOR