In Ierusalimul secolului I al erei noastre, situatia era foarte tulbure si incordata, degenerand in cele din urma in faimoasa „revolta evreiasca”, derulata intre 66 si 73. Miscarea de eliberare de sub dominatia romana a fost condusa de gruparea radicala a zelotilor, din care s-a desprins ulterior o factiune si mai extremista, sicarii.
Metodele acesteia din urma o caracterizeaza pe drept cuvant drept prima formatiune terorista cunoscuta in istorie.
In latina, sicarios insemna „oameni cu pumnale” – iar denumirea a provenit de la cutitele curbate, cunoscute ca „sicar” pe care indivizii le foloseau spre a-si asasina victimele. Scopul lor declarat era eliminarea romanilor si a evreilor colaborationisti din Tara Sfanta.
Tactica favorita era sa se infiltreze in multime, in timpul festivitatilor religioase, sa asasineze tinta propusa si apoi sa se piarda in haosul creat. Initial, furia lor s-a indreptat spre aristocratia iudaica pro-romana, pe care au considerat-o tradatoare. Domeniile si casele aristocratilor evrei au fost arse, familiile lor asasinate sau luate ostatice, pentru recompense.
Printre cele mai de seama victime ale sicarilor s-a numarat insusi Marele Preot al Templului, autoritatea religioasa suprema; dupa uciderea acestuia, sicarii au prins curaj si au inceput sa atace elitele evreiesti si romane. Victimele lor, in mod preponderent functionari imperiali, erau alese special pentru a-i provoca pe romani.
La randul lor, acestia au ripostat dedandu-se la masacrarea populatiei evreiesti, banuita ca
i-ar ajuta pe asasini. Acest raspuns brutal a mentinut nemultumirile si a aprins flacara resentimentelor fata de romani, oferind sicarilor o baza solida de recrutare de noi adepti, din familiile celor care fusesera ucisi de romani. Adoptand o tactica folosita curent si de organizatiile teroriste de azi, sicarii s-au implicat in sabotaje, pentru a inrautati conditiile de trai ale populatiei si a spori ura fata de romani.
Situatia a ajuns la punctul culminant in 66, cand guvernatorul roman a instituit noi taxe populatiei locale – imparatul Nero isi propusese sa reconstruiasca Roma distrusa de un incendiu masiv si avea nevoie de fonduri exorbitante.
Evreii au protestat fata de impozitele crancene, iar guvernatorul a replicat arestandu-i pe principalii lideri locali si jefuind tezaurul Templului. Acest lucru a declansat o revolta generalizata, care i-a fortat pe romani si pe regelemarioneta impus de acestia sa fuga din Iudeea. Sicarii au atacat si cucerit fortareata Masada, din apropierea Marii Moarte, apoi au navalit asupra enclavelor romane din regiune, ucigand sute de cetateni romani, inclusiv femei si copii.
Spre sfarsitul aceluiasi an, aliati cu zelotii si alte factiuni rebele, sicarii au luat cu asalt Ierusalimul. Odata instalati la carma orasului, ei s-au dedat unor masacre infioratoare, ucigand orice persoana banuita macar ca ar fi colaborat cu romanii.
Extremismul lor criminal a provocat o noua revolta populara, la finalul careia liderul sicarilor a fost capturat, torturat in mod salbatic si executat, iar adeptii lui au fost alungati din Ierusalim. Sicarii supravietuitori s-au retras in fortareata Masada. Aceasta avea sa fie ultimul avanpost al rezistentei iudaice in fata contraofensivei romane.
Asediati in fortareata, sicarii si-au ucis mai intai familiile, dupa care si-au luat singuri viata, pentru a nu cadea vii in mainile invingatorilor. Odata cu acest episod, bizara secta a sicarilor avea sa dispara pentru totdeauna din istorie.
GABRIEL TUDOR
Comentarii