Timp de secole oamenii au folosit sistemul sexagesimal de masurare a timpului, in care fiecare zi este impartita in 24 de ore, fiecare ora in 60 de minute si fiecare minut in 60 de secunde. Dar putini stiu ca a existat o scurta perioada in care unitatile de timp au fost divizibile cu 10, ziua ca atare avand 10 ore.
In 1754, matematicianul francez Jean le Rond d’Alembert scria: „Ar fi foarte de dorit ca toate diviziunile, de exemplu, ale livrelor, ale zilei, ale orei etc., sa fie din cate 10 unitati. Aceasta diviziune ar duce la calcule mult mai usoare si mai comode si ar fi foarte preferabila diviziunii arbitrare a zilei in 24 de ore, a orei in 60 de minute etc.”.
In 1788, Claude Boniface Collignon, un avocat francez, a propus impartirea zilei in 10 ore, a fiecarei ore in 100 de minute, a fiecarui minut in 1000 de secunde si a fiecarei secunde in 1000 de tierce. De asemenea, a sugerat introducerea unei saptamani de 10 zile si impartirea anului in 10 „luni solare”.
Jean-Charles de Borda a modificat propunerea si pe baza observatiilor sale Adunarea Revolutionara franceza a decretat ca „de la miezul noptii pana la miezul noptii, ziua se imparte in 10 parti, fiecare parte in alte 10, si asa mai departe pana la cea mai mica portiune masurabila de durata”.
Sistemul a intrat oficial in vigoare la 24 noiembrie 1793. Miezul noptii incepea la ora 0 (sau 10 ore), iar amiaza sosea la ora 5. Fiecare ora metrica insemna astfel 2,4 ore conventionale. Fiecare minut metric a devenit echivalent cu 1,44 minute conventionale, iar fiecare secunda metrica a devenit 0,864 secunde conventionale. Calculele au devenit mai usoare.
Timpul putea fi scris fractionat, de exemplu, 6 ore si 42 de minute devenea 6,42 ore si ambele aveau aceeasi semnificatie. Pentru a-i ajuta pe oameni sa faca tranzitia la noul format de timp, producatorii de ceasuri au inceput sa produca ceasuri cu cadrane care afisau atat ora zecimala, cat si ora veche.
Insa oamenii nu au reusit niciodata sa treaca la noua ora. Dimpotriva, ora zecimala s-a dovedit a fi atat de nepopulara incat a fost eliminata la 17 luni dupa ce a fost introdusa.
Ora zecimala a facut parte dintr-o incercare mai ampla de decimalizare a tuturor lucrurilor de catre revolutionarii francezi, care a inclus si decimalizarea monedei si a unitatilor de lungime, si a fost introdusa ca parte a calendarului re-publican francez, care, pe langa impartirea zecimala a zilei, impartea luna in trei decade a cate 10 zile fiecare. Deoarece acest lucru reprezenta doar 360 de zile, cele 5 zile suplimentare necesare pentru a aproxima anul solar fiind plasate la sfarsitul fiecarui an, fara a fi numarate in nicio luna. Si acest calendar a fost desfiintat la sfarsitul anului 1805.
Dupa esecul timpului zecimal, ar fi fost de asteptat ca francezii sa nu mai vorbeasca niciodata despre acest subiect. In anii 1890, Joseph Charles François de Rey-Pailhade, presedintele Societatii de Geografie din Toulouse, a propus din nou impartirea zilei, de data aceasta in 100 de parti, numite cés, fiecare egala cu 14,4 minute standard, si fiecare impartita in 10 decicés, 100 centicés etc.
Camera de Comert din Toulouse a adoptat o rezolutie in sprijinul propunerii sale, dar a prevalat bunul simt si propunerea a primit putin sprijin in afara Camerei de Comert.
In cele din urma, o ultima incercare a fost facuta in 1897 Biroul de Longitudini din Paris, avandu-l ca secretar pe matematicianul Henri Poincaré. Poincaré a adoptat un compromis care consta in pastrarea zilei de 24 de ore, dar impartind fiecare ora in 100 de minute zecimale, iar fiecare minut in 100 de secunde.
Din nou, planul nu a fost acceptat, iar ora zecimala a fost abandonata definitiv in 1900.
GABRIEL TUDOR
Comentarii