Fenomenele anomale neidentificate (FAN/OZN) exista. Se pare ca au fost recuperate, din cand in cand, inca din anii ’40, daca nu chiar ’30, si resturi din OZN-uri prabusite. Cel mai mediatizat caz a fost cel de la Roswell, in 1947.
Militarii au fost interesati permanent de fenomenul OZN, ca nu cumva sa fie un avans tehnologic al adversarului, dar si incercand reproducerea performantelor observate. Acest interes a fost strict secret. Deci comunitatea de informatii a fost implicata, inclusiv prin actiuni de dezinformare institutionalizate, avand ca tinta atat puterile adversare, cat si marele public. Deziformarea a luat diverse forme, in functie de schimbarea in timp a modalitatilor de acces la informatii.
In consecinta, in media a patruns, pe langa date stranse de persoane de buna credinta, si o veritabila mitologie OZN, cu documente de provenienta dubioasa si cu declaratii senzationale despre activitatea unor presupusi extraterestri pe Pamant, despre colaborarea lor cu organisme guvernamentale s.a.m.d. O buna parte din aceste mituri au fost rodul activitatii sistematice ale unor servicii de informatii.
Contrainformatiile aveau mai multe obiective: (1) ceea ce stiam „noi” despre fenomen trebuia, pe cat posibil, sa nu ajunga la adversar; (2) adversarul trebuia dezinformat si intoxicat cu stiri precum ca „noi” suntem mult mai avansati decat el in privinta insusirii si folosirii tehnologiilor exotice FAN/OZN; (3) marele public trebuia convins, prin intoxicare, ridiculizare, subventionarea unor „sceptici” etc., ca militarii si comunitatea de informatii (CI) nu au niciun interes in studiul fenomenului, utilizand, pentru a fi mai credibili, argumentele oamenilor de stiinta; daca nu s-ar proceda astfel, publicul ar pune intrebari incomode, iar militarii ar fi nevoiti sa admita ca fenomenul bantuie cu impunitate cerul national, ca militarii nu au mijloace sa-l contracareze si ca nu stiu nici de unde vine si nici daca are vreun obiectiv; (4) daca s-ar da publicitatii oficial tot ce se stie despre fenomen, ar exista pericolul unei panici sociale incontrolabile, inclusiv datorita convingerilor religioase ale populatiei.
Ce sunt OZN-urile?
Anumite surse au afirmat ca inca din anii ’50, in SUA, ar fi fost realizate manechine cu aspectul unor „extraterestri” sau zboruri de false OZN-uri, pentru a-i induce in eroare, in primul rand pe rusi. Mai tarziu s-a recurs la intoxicarea unor investigatori OZN cu informatii si documente, chipurile secrete, meticulos elaborate de agenti de influenta, continand atat fapte adevarate si verificabile, cat si „dezvaluiri” senzationale dar false. Au aparut astfel o serie de documente si filme cu un continut incredibil si descurajant, despre pacte cu extraterestrii, baze subterane comune in care savanti americani au fost ucisi de nepamanteni etc. Azi stim ca intre agentiile de contrainformatii axate pe raspandirea confuziei a excelat Biroul de Investigatii Speciale al Fortelor Aeriene (Air Force Office of Special Investigations – AFOSI), de la baza Kirtland, aflata langa Albuquerque (New Mexico).
In decembrie 2017 au iesit la iveala, in ciuda negarii oricarui interes in domeniu, ca Pentagonul a cheltuit de fapt (fara succes) milioane de dolari ca sa afle ce sunt OZN-urile si cum functioneaza ele. S-au expus si detaliile unor cazuri care n-au mai putut fi negate (la portavioanele Nimitz, Th. Roosewelt etc.). Au urmat breefing-uri in Congresul SUA; ele au avut ca rezultat legi succesive, care au fortat Pentagonul si CI sa creeze structuri tot mai transparente si mai bine inzestrate care sa se ocupe de problematica FAN/OZN, sa dea rapoarte periodice pe acest subiect, sa scoata la iveala cazurile tainuite etc.
Actul privind autorizarea apararii nationale pentru exercitiul financiar 2023 solicita raportari privind „recuperarea materialelor, analiza materialelor, inginerie inversa, cercetare si dezvoltare” care implica entitati neidentificate si fenomene anomale, in prezent dar si cu zeci de ani in urma; el prevede si o „amnistie” pentru avertizorii de integritate (whistleblowers) care ar face cunoscut „orice eveniment legat de fenomene aeriene neidentificate” care n-a fost adus la cunostinta Congresului SUA.
In acest context, David Charles Grusch a devenit avertizor de integritate declarand Congresului si Inspectorului General al CI ca are cunostinta despre programe guvernamentale secrete prin care SUA poseda nave de origine non-umana, recuperate, intacte si partial intacte. Din pacate, analistii au remarcat imediat ca Grusch a recunoscut ca nu a vazut personal nici macar fotografii ale vreunei nave spatiale despre care vorbea. Nu exista nici declaratii pe propria raspundere din partea martorilor, ori documente autentice care ar putea fi prezentate de mass-media. Nu exista martori de prima mana care sa vorbeasca in fata camerei, nici fotografii sau videoclipuri, asa cum au existat in alte cazuri.
Pentru a intelege mai bine rezervele de mai sus, reproduc in cele ce urmeaza doua intamplari intrucatva similare. In cartea sa Area 51: An Uncensored History of America’s Top Secret Military Base, aparuta in mai 2011, jurnalista Annie Jacobsen face halucinanta afirmatie ca a aflat de la un martor ocular, ca obiectul prabusit la Roswell in iulie 1947 ar fi fost un OZN nazist, tip „Horten”, capturat de rusi, in care au fost imbarcati niste copii cu capul diformat de insusi Dr. Mengele, „ingerul mortii” de la Auschwitz. OZN-ul ar fi fost apoi trimis la Roswell din ordinul lui Stalin, ca sa-i sperie pe americani ca incepe invazia extraterestra… Autoarea detinea aceasta informatie de la un inginer nenumit care lucrase in Aria 51. Investigatorul OZN Anthony Bragalia a reusit sa-l identifice si sa-l intervieveze pe inginer. Acesta a reconfirmat ca el si altii au vazut resturile unei nave exotice prabusite la Roswell si omuletii cu cap mare etc., dupa care li
s-a dat un ordin ca totul sa ramana strict secret. Iar explicatiile cu Stalin si Mengele le-au fost oferite martorilor de un agent CIA, iar ei le-au crezut.
Un agent de dezinformare
Un alt caz revelator este cel al unui investigator OZN din Ucraina, pe nume Anton A. Anfalov. Intr-o serie de scrisori pe care le-a adresat cunoscutului editor american Tim Beckley, el a afirmat ca si in fostul URSS exista OZN-uri prabusite, cu echipamente recuperate spre uzul industriei militare, intelegeri secrete cu extraterestrii, baze subterane utilizate in comun etc. Informatiile acestea le-a rezumat si postat si pe alte site-uri pe internet.
Informatiile lui Anfalov proveneau din surse „de mare incredere”: cercetatori, militari, informatori guvernamentali, aflati dincolo de orice dubiu. Stia de la ei ca rusii ar fi recuperat mai multe OZN-uri prabusite, enumerandu-le, mai stia ca la unitatea militara 25840 de la Odintovo, langa Moscova si la unitatea militara 73790, aflata langa Jitkur, pe cel de al 4-lea poligon central de testare Kapustin Yar, ar exista baze subterane echivalente cu cele de la „Aria 51” sau Dulce din SUA, cu vehicule extraterestre capturate, dintre care unele functionale, cu nepamanteni morti sau vii s.a.m.d.
Surprinzator pentru unii, acelasi dr. Anton A. Anfalov a revenit insa in decembrie 2009 cu un e-mail trimis unui alt ufolog, in care scrie (sublinierile sunt ale lui): „Adevarul este absenta totala a oricarei recuperari de OZN-uri in exURSS, prin orice mijloace posibile… Recuperarile OZN nu au avut loc niciodata in URSS… niciun echipament nepamantean capturat, niciun cadavru de extraterestru, niciun studiu substantial (deoarece practic nu era nimic de studiat), nicio baza militara secreta cu dovezi ascunse (echipamente, tehnologii, resturi de OZN-uri, cadavre etc. Inclusiv nicio baza subterana din Rusia implicata in asa ceva). Am verificat in acest sens doua baze militare subterane de mari dimensiuni din muntii Ural – cei de acolo au fost uluiti si s-au distrat cand au auzit de ideile mele”.
„Nimic. KGB si GRU au mai degraba mainile goale in privinta fenomenului OZN. Si nu mai exista niciun secret, deoarece aproape orice despre OZN-uri in Rusia a fost desecretizat de mult timp. Si nu de catre mine…”
„Am fost doar un agent de dezinformare. Deci, mare rusine mie si mare pacat pentru timpul si efortul irosite urmarind fantoma unei pisici negre intr-o camera intunecata, in care nu a fost niciodata vreo pisica. … De fapt investigarea sovietica a fenomenului OZN a fost aproape un fiasco total. In mare, tot ce au obtinut au fost cantitati imense de hartie… Regret profund ca am fost atat de naiv incat sa pun in circulatie o cantitate atat de mare de date complet false, despre atat de multe prabusiri sovietice de OZN-uri, care de fapt nu s-au intamplat niciodata…”
DAN D. FARCAS
Comentarii