Nu incape indoiala ca, din punct de vedere al teritoriului acaparat, al schimbarilor radicale pe care le-a adus prezenta sa pe scena istoriei, Genghis-Han ramane cel mai mare cuceritor al tuturor timpurilor, eclipsandu-i, de departe, pe Alexandru Macedon, Cezar sau Napoleon. Lider al unei populatii nomade, Genghis a fost un fulger care a luminat, efemer, cerul Asiei si al Europei, spre a se intoarce in neant, la fel de repede precum se afirmase. Efectele invaziilor mongole au fost insa mult mai durabile si ciocnirea dintre civilizatii a cunoscut, prin el, noi dimensiuni. Daca despre viata si faptele marelui han al mongolilor se stiu destule lucruri, din pacate despre locul unde si-a gasit odihna vesnica nu cunoastem, in momentul de fata, absolut nimic. Vor reusi oare oamenii de stiinta sa dezlege vreodata acest mister?
20.000 oameni au fost ucisi, odata cu hanul
In august 1227, omul care faurise, in doar cateva decenii, o imparatie intinsa de la malurile Caspicii pana la cele ale Pacificului, murea, inconjurat de rude si de supusi. Acestia au vrut sa-l inmormanteze la Karakorum si un imens convoi a pornit intr-acolo, ucigand in cale orice fiinta omeneasca, pentru ca vestea despre moartea hanului sa nu se raspandeasca. Dar pe drum, rotile carului ce ducea trupul neinsufletit al lui Genghis-Han s-au impotmolit intr-o poienita unde hanului ii placea sa vaneze, in tinerete, si nimeni nu le-a mai putut urni din loc. Intelegand ca aceasta este vointa divina, au fost nevoiti sa-l ingroape acolo pe Genghis.
Sclavii care i-au sapat mormantul au fost ucisi, soldatii care i-au pazit, de asemenea si-au pierdut viata, la intoarcerea in tabara, la porunca fiului si urmasului hanului, Ogodai. Si toate acestea pentru ca nimeni sa nu mai stie vreodata unde isi doarme somnul de veci neinduplecatul stapan al stapanilor lumii… Se spune ca spre a proteja secretul legat de locul mormantului lui Genghis au fost ucisi peste 20.000 de oameni, multi dintre ei masacrandu-se unii pe altii, astfel incat taina n-a mai fost cunoscuta, pana la urma, decat de Ogodai si de cativa sfetnici de nadejde ai acestuia. O alta ipoteza sustine ca trupul neinsufletit al hanului n-ar fi fost depus intr-o poienita ci, dupa un obicei secular al triburilor nomade, in albia unui rau, dupa ce cursul acestuia fusese deviat, fiind apoi readus la loc.
O regiune tabu: muntii Burkhan Kaldun
In ultimele doua decenii s-a inregistrat un interes sporit pentru Genghis-Han, in lumea occidentala imaginea sa de barbar insetat de sange diminuandu-se, spre a fi inlocuita de cea a unui lider vizionar si inzestrat cu un simt politic cum nici unul dintre contemporanii sai nu a avut; un lider care a introdus o serie de elemente, precum comertul transcontinental, toleranta si pluralismul religios, ori meritocratia, ce vor fi redescoperite de „lumea civilizata” la jumatate de mileniu dupa moartea lui. Dupa prabusirea regimului comunist in Mongolia, in 1991, au fost intreprinse doua expeditii pentru gasirea mormantului lui Genghis-Han. Prima a fost sponsorizata de cotidianul japonez Yomiuri Shimbun si a durat nu mai putin de patru ani.
Cu acest prilej au fost scoase la iveala ruinele unei capitale mongole timpurii, Avraga, si o structura circulara enigmatica, avand circumferinta de 3 km si numita „zidul binefacatorului”. Insa nici urma de vreo necropola regala. Expeditia a starnit suspiciunea mongolilor, in perioada respectiva in presa locala aparand mai multe articole prin care se sugera ca de fapt arheologii niponi cauta zacaminte minerale, pentru a le exploata ulterior. Zvonurile au fost atat de puternice incat guvernul de la Ulaan Baator a refuzat sa acorde cercetatorilor niponi permisiunea de a face sapaturi in muntii Burkhan Kaldun, situati la granita cu Rusia si unde multi istorici presupun ca s-ar putea afla mormantul legendarului lider. Se spune ca in acesti munti Genghis s-ar fi rugat zeilor si ar fi primit revelatia divina a imperiului pe care urma sa-l construiasca.
Visand la Schliemann
Urmatoarea expeditie a fost proiectata de un fost comerciant american, Maury Kravitz, si condusa de istoricul John Woods, de la Universitatea Chicago. Kravitz se visa un al doilea Schliemann, caci descoperirea fabuloaselor comori ingropate odata cu Genghis-Han i-ar fi inscris, cu siguranta, numele in istorie. Dar si acest grup a fost obligat sa renunte la investigatiile facute la „zidul binefacatorului”, in 2002, dupa ce premierul de atunci al Mongoliei le-a interzis sa mai faca sapaturi, pretinzand ca americanii pangarisera acel loc sacru pentru mongoli, mergand cu masinile pe el si ridicandu-si acolo corturile. Anul trecut, un nou proiect a fost lansat. Se numeste „Valea Hanilor” si este condus de Albert Yu-Min Lin, de la Universitatea San Diego, California.
Lin, care este de origine asiatica, a pornit de la premisa ca trebuie sa fi existat nu doar un singur mormant, ci o necropola regala de mari dimensiuni, menita sa adaposteasca mormintele tuturor reprezentantilor dinastiei intemeiate de Genghis-Han. „Sunt convins ca mormantul conducatorului Imperiului Mongol trebuie sa fi rivalizat, ca grandoare, cu cel al lui Tuthankhamon. Ganditi-va ca traditia mongola impunea ca suveranii sa fie inhumati cu mare fast si cand ei mureau, erau sacrificati sute de sclavi si de concubine, pentru a-si servi stapanul si pe taramul de dincolo. In plus, in necropola unui conducator de talia lui Genghis-Han trebuie sa fi fost depuse bogatii inimaginabile – bijuterii, costume, arme de pret. Daca mormantul exista si il vom descoperi, aceasta descoperire va genera o revolutie in arheologie”, spune Lin.
„Mongolii trebuie pregatiti psihologic pentru excavarea acestor morminte”
Problema este insa ca, spre deosebire de alte descoperiri de exceptie, precum cea a tezaurului lui Priam sau a mumiei lui Tuthankhamon, in cazul lui Genghis-Han nu exista o vointa reala, pe plan national, pentru identificarea mormantului. Acest lucru se intampla din cauza credintelor inradacinate de veacuri in subconstientul colectiv mongol, potrivit carora locasurile de veci nu trebuie desacralizate. „Mongolii il divinizeaza pe Genghis-Han, pe care il considera un stramos aproape legendar. A sapa in cautarea mormantului sau echivaleaza, pentru ei, cu un sacrilegiu desavarsit.
Asa se explica si faptul ca nici macar in timpul regimului comunist nu s-au realizat cercetari arheologice in acest sens iar in ultimele doua decenii singurele expeditii au fost cele straine, desfasurate sub auspicii deloc favorabile”, spune arheologul mongol Batkhishig Batsaikhan. Acesta sustine ca, personal, ar desfasura cercetari privind gasirea necropolei lui Genghis-Han, fiind convins, ca si Lin, ca trebuie sa existe o „vale a hanilor” unde sa se afle si mormintele lui Kubilai, Ogodai, si alti urmasi ai Marelui Han. Dar, avertizeaza el, „mongolii trebuie pregatiti psihologic pentru excavarea acestor morminte”.
GABRIEL TUDOR
Comentarii