O mare confruntare strategica a celui de-al Doilea Razboi Mondial, în nordul Africii, a reprezentat-o duelul dintre generalul englez Bernard Montgomery si generalul german Georg Stumme, care l-a înlocuit pe Erwin Rommel, bolnav si retras în Germania. Accesul spre câmpurile petrolifere ale Orientului Mijlociu si controlul Canalului de Suez erau marile mize pentru aliati. A doua batalie de la El Alamein a însemnat o mare umilinta pentru nemti.
Înaintarea germanilor si italienilor spre Canalul de Suez, prin Egipt, a fost frânata de aliati în prima batalie de la El Alamein (iulie 1942). Atunci, trupele blindate ale lui Rommel se apropiasera la aproximativ 80 de kilometri de Alexandria (nordul Egiptului). Trupele britanice si cele aliate (provenind din Australia, Noua Zeelanda, Grecia etc.) ar fi trebuit sa îndeparteze pericolul nazist din acea regiune, dar sub comanda generalului englez Claude Auchinleck nu au reusit decât o victorie tactica. Atunci, prim-ministrul britanic Winston Churchill, partial multumit de rezultat, a decis înlocuirea lui Auchinleck cu generalul Bernard Montgomery. Mutarea a fost una favorabila, caci infruntarea cu fortele germane si italiene avea sa fie una plina de glorie.
Victorioasa intrare în Egipt
Generalul Montgomery a elaborat în vara lui 1942 un amanuntit plan de lupta, dovedind o cunoastere exceptionala a conditiilor desertice si a posibilitatilor trupelor de infanterie, blindate si mecanizate dislocate de aliati în acea regiune strategica. Vestile proaste pentru puterile Axei au continuat. Generalul Rommel se îmbolnaveste si Hitler este de acord cu chemarea lui în Germania, la un sanatoriu. În locul sau este numit generalul Georg Stumme, sosit în desert (culmea!) din gerul rusesc, Hitler invadase „prin surprindere” URSS, în 1941, pentru a ocupa Moscova.
Aliatii si-au pregatit foarte bine a doua confruntare de la El Alamein. Prima grija a lui Montgomery a fost realizarea culoarelor de înaintare (pentru infanteria usoara si blindatele mari si mici) prin vastele câmpuri de mine ale nemtilor – „Operatiunea Lightfoot”. Înaintarea aliatilor a început la 23 octombrie 1942, cu toate miscarile strategice executate foarte exact si cu sustinere de catre artileria grea si usoara.
Montgomery a reusit în primele zile sa distruga cartierul general al nemtilor, iar generalul Stumme, profund deprimat de dureroasa înfrângere, a murit dupa un infarct. Rommel a fost scos de Hitler din sanatoriu si dus în Egipt, însa aceasta schimbare nu a modificat soarta bataliei. Victoria definitiva s-a consemnat la 11 noiembrie 1942.
Cale libera spre Italia
Strategia britanicilor, încununata de succes, l-a determinat pe Winston Churchill sa declare: „Înainte de El Alamein nu am avut victorie. Dupa El Alamein nu vom avea înfrângere”. În culisele acestei declaratii statea satisfactia de a constata inclusiv eficienta serviciilor secrete, care au interceptat multe dintre telegramele comandantilor Axei. Practic, prin aceasta victorie, aliatii deschideau perspectiva debarcarii în Italia si alungarii lui Mussolini.
PAUL IOAN
Comentarii