Populatia ainu, care traieste în majoritatea sa în nordul arhipelagului nipon, mai exact pe Insula Hokkaido, reprezinta si astazi una dintre marile enigme ale lumii. Este un tinut aspru, nu doar din cauza reliefului muntos predominant, ci si a influentei climei siberiene, de unde, se spune, de altfel (dar fara argumente suta la suta veridice), ca s-ar trage ainusii. Prinsi între expansionismul tarist si apoi sovietic, pe de o parte, si cel japonez, pe de alta parte, acesti oameni si-au pastrat de-a lungul mileniilor caracteristici absolut miraculoase, traditiile stravechi fiind admirabil conservate, si datorita evolutiei lor pe un teritoriu insular ce include si Kurilele, si Sahalinul.
Oamenii veniti din nestiut
La drept vorbind, ainusii sunt doar cetateni japonezi, potrivit majoritatii antropologilor, dar istoria si civilizatia lor ar urca în timp pâna la cel putin 9.000 de ani sub o identitate etnica totalmente diferita. Exista chiar si o teorie, destul de greu credibila, a înrudirii dintre acestia si daci, printre argumentele aduse fiind si cele referitoare la port (de la pletele si barba abundenta a barbatilor, care la niponii din insulele sudice nu se întâlneste, pâna la vestimentatia extrem de pitoreasca, la elemente arhitectonice ori la venerarea ursului, din vremuri stravechi), însa misterul persista. Dupa cum persista aproape incredibil rezistenta lor în fata încercarilor agresive de impunere a unor obiceiuri, credinte religioase, chiar si limba pe care sa si-o însuseasca – toate acestea straine civilizatiei lor. Iar aici putem sa facem, totusi referire si la rezistenta poporului român, cu traditii si credinte preromane certe, într-o „mare” de slavism, de grecisme si turcisme si asa mai departe.
Spirite, magie, tatuaje…
Foarte interesant, „ainu” se traduce printr-un substantiv care noua nu ne e strain: „oameni”. Cultura acestei populatii e bazata pe oralitate si pe transmiterea prin povestiri si cântece a legendelor, istoriilor eroice si altor creatii literare fundamentale. Religia lor fundamentala e animismul: asadar, lumea e populata de spirite superioare (kamui) legate de fiecare specie animala si vegetala, dar si de manifestari ale naturii. De pilda, în afara Mamei Pamântului sau a Zeitei Apelor, Ursul „tata al tuturor ursilor” e stapânul animalelor padurii, iar Orca e stapâna vietatilor marii. Vulpea rosie, bufnitele ori somonii îsi au si ele locul distinct în aceasta cosmogonie, iar pentru a le împaca pe toate cu oamenii, ainusii se folosesc de „inao”, toiege magice frumos decorate. În fine, vorbind despre împodobire, sa mai specificam faptul mai putin obisnuit ca barbatii ainu poarta cercei, în timp ce femeile au fetele bogat tatuate, dintre desenele respective distingându-se cel asemanator cu o mustata frumos rasucita! Înca o enigma dificil de dezlegat…
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii