Dupa descoperirea in 2014 in acest sit din nordul Greciei, la 100 de kilometri de Salonic, a unui tumulus cu o circumferinta de 500 de metri, cu o impresionanta intrare construita din piatra in fata careia se afla doi sfincsi cu capetele retezate de jefuitori, datand din epoca lui Alexandru cel Mare, s-au emis o serie de ipoteze legate de istoria, si de destinatia sa. Arheologul Katerina Peristeri, cea care a condus misiunea de explorare, si-a expus recent opiniile intr-o conferinta de presa.
Monumentul funerar n-ar fi fost construit pentru Roxana, sotia marelui cuceritor, si nici pentru mama sa, Olympias, asa cum se credea, ci in memoria lui Hephaestion, unul dintre generalii lui Alexandru, care era si cel mai bun prieten al sau (o ipoteza formulata si de alti arheologi). Katerina Peristeri s-a bazat in afirmatiile sale pe o monograma descoperita ulterior in mormant cu initialele numelui generalului. Istoricul grec Plutarh, care a trait in primul secol d.Hr., mentiona intr-un text faptul ca Alexandru cel Mare a fost extrem de afectat de moartea prietenului sau, rapus de febra tifoida in anul 324 i.Hr. in Iran. L-a ridicat la rang de erou si a ordonat sa se construiasca in diverse locuri ale imperiului sanctuare in memoria sa.
Katerina Peristeri considera ca acest mormant este unul dintre sanctuarele construite in memoria generalului. Osemintele descoperite in tumulus (jefuit in repetate randuri) pun insa sub semnul intrebarii justetea opiniilor sale. Este vorba despre 5 schelete (incomplete) apartinand unor barbati, unei femei si unui bebelus. De ce ar fi fost acestia ingropati intr-un loc de veci construit in memoria lui Hephaestion? Unul dintre schelete sa fi fost al sau iar celelalte ale unor rude apropiate? Greu de crezut avand in vedere faptul ca acesta, conform unui document, ar fi fost incinerat pe un rug cu 6 niveluri, departe, in Babilon. Analizele ADN care sunt in curs de desfasurare ar putea furniza informatii edificatoare legate de aceasta dilema.
DORIN MARAN
Comentarii