In spatiul cultural-artistic romanesc, atunci cand se vorbeste despre persecutiile politice asupra creatorilor, gandul se duce spre perioada „obsedantului deceniu” si tot ceea ce a urmat pana-n 1989. Numai ca tulburarile politice aduc prejudicii carierei artistilor in mai toate tarile lumii. Pictorul francez Gustave Courbet a fost un simbol al realismului francez, amic cu Baudelaire si remarcat de timpuriu de Ingres si Delacroix. Dar, mai presus de toate, „pro-socialistul independent”, Courbet, a fost profund implicat in fenomenul politic sangeros numit „Comuna din Paris”.
Nascut in estul Frantei, la Ornans, in 1819, Courbet este declarat „mediocru” ca pictor, in adolescenta, astfel incat la douazeci de ani ajunge la Paris pentru a urma cursuri de drept. Insa increderea in vocatia sa si boema parisiana – frecventa agitata braserie „Andler”, unde se facea apologia realismului in pictura – il determina sa studieze clasicii la Louvru si sa faca o calatorie documentara in Olanda. Dar mai este atras de ceva, si anume de confruntarile politice de idei din tumultuoasa perioada a lui Napoleon al III-lea. Spiritul lui Courbet este atasat preponderent de tezele republicanilor cu aroma socialista si de aceea face un gest controversat: refuza Legiunea de Onoare din partea lui Napoleon al III-lea!
Proclamarea Republicii in 1870 il aduce in postura de presedinte al comisiei muzeelor Frantei. In aceasta calitate, orientarea sa politica il determina sa aiba o initiativa politico-artistica radicala, care il va urmari toata viata: dislocarea si mutarea celebrei Coloane Vendôme, monumentul care glorifica razboaiele napoleoniene si, practic, militarismul ofensiv al lui Napoleon I (Colonne Vendôme are 44,3 metri inaltime, placata cu bronz, in varf fiind o statuie a lui Bonaparte). Un an mai tarziu, evenimentele se precipita si Courbet se alatura Comunei din Paris. Dar comunarzii sunt mult mai infocati adversari ai lui Bonaparte si decid distrugerea Coloanei „infamante”. Numai ca sangerosul an 1871 inseamna si infrangerea comunarzilor. Pictorul nu va fi uitat si in 1873, presedintele Mah-Mahon decide reconstruirea Coloanei Vendôme, iar Courbet, dupa sase luni de inchisoare, este obligat sa plateasca intreaga suma alocata refacerii monumentului. Era vorba despre 323.000 de franci, iar sarmanul artist reuseste sa obtina plata in rate, pe o perioada de 33 de ani – aproximativ cate 10 mii de franci pe an.
Ruinat, cu casa si toate bunurile confiscate, inclusiv panzele, Gustave Courbet pleaca in exil in Elvetia. Acolo va ramane pana la finele vietii, stabilit pe malul lacului Léman. Vizitat sporadic de amici, maestrul se straduieste sa picteze si sa sculpteze pentru a vinde cat mai multe opere. Din pacate, nu este vizitat de fosta sa mare iubire, Virginie Binet, deoarece nu recunoscuse copilul nascut de aceasta… Uriasa datorie care-l apasa l-a determinat sa refuze intoarcerea in patria natala pana cand nu se dadea o amnistie generala, pentru toti fostii comunarzi. A murit in ultima zi a lui 1877, fara sa apuce sa plateasca nici macar prima rata pentru Coloana… Socialismul lui Gustave Courbet a fost unul al ideilor, dar nu si al operei. Criticii n-au remarcat nicio lucrare cu iz proletar. Doar in ampla panza „Atelierul pictorului” apar mai toate paturile sociale. In schimb, realismul maestrului a mers atat de departe, incat a devenit unicul artist din secolul XIX care a pictat frontal, in prim-plan, organul intim feminin – lucrarea „Originea lumii” (1866). Femeia care i-a pozat era o frumoasa irlandeza, careia i-a facut si portretul. Fusese o iubire trecatoare, dar intensa.
PAUL IOAN
Comentarii