Pare un Eden luxuriant, dar totul este real si se afla chiar pe mult-incercatul nostru Pamant. Aici, agricultorii nu vorbesc despre randament si profit, ci despre bunastarea, sanatatea si satisfactia aduse de consumul legumelor lor savuroase. Un exemplu remarcabil, care ar trebui urmat pretutindeni in lume, si nu ca o „moda”, ci pentru binele intregii planete.
Paradisul de pe inaltimi
Cel mai frecvent, valea Dzongu poate fi vazuta ca picotind sub o ceata joasa, cand cantecele pasarilor anunta nasterea unei noi zile. Apoi, odata evaporata umiditatea din atmosfera, un cer nefiresc de albastru apare si, putin mai tarziu, silueta majestuoasa a muntelui Kangchenjunga, al treilea cel mai inalt varf din lume, isi arata creasta inzapezita.
Populatia lepcha, care ar fi prima stabilita pe teritoriul actualului mic stat himalayan Sikkim, „prins” intre Nepal, Bhutan si Tibet, a numit zona Nye-mae-el, adica Paradisul. Ei gandesc, simt si mai ales constata ca lumea industriala, in special Occidentul, a urmat aproape orbeste calea progresului neconditionat, dar astazi incearca sa-si regaseasca radacinile curate, neintinate de noxe, de chimicale si de spiritul agresiv al competitiei ce ignora si elimina trairile autentice.
La varsta jocurilor
Sikkim nu are decat circa 610.000 de locuitori; foarte posibil, un element decisiv in alegerea unanima a caii ecologiste. O ecologie non-militanta, dar cat se poate de practica si de benefica, datorata unei reale ingemanari a omului cu natura curata. Optiunea este de data relativ recenta, micul stat asiatic numarand doar patru ani de cand a devenit primul din lume declarat oficial ecologic suta la suta. In 2016, populatia si-a declarat obiectivul de a conserva mediul natural local, ecosistemul fragil si biodiversitatea sa bogata, asigurand astfel o viata mai sanatoasa fiecarui om. Totusi, inceputurile au demarat in aceasta directie in anul 2003, cand Sikkim a eliminat ingrasamintele chimice si pesticidele de sinteza, a format primii fermieri in agricultura bio si a instalat in intreaga tara fose de compostare.
Astazi, intreaga suprafata agricola (in jur de 76.000 de hectare) beneficiaza de certificate bio, iar importul oricaror chimicale cu destinatie in domeniu este strict interzis. Mult timp acreditata cu capacitatea de a hrani populatia lumii la preturi competitive, agricultura intensiva este pusa acum, aici, sub semnul intrebarii.
Biblioteca secreta
Cu terenuri agricole in suprafata limitata, Sikkim nu va putea niciodata sa hraneasca intreaga planeta, insa modelul sau este exemplar. Date oficiale indica o crestere numerica a faunei si a populatiilor de albine, precum si revitalizarea solurilor aride si putin profunde, ca prim rezultat al acestei veritabile revolutii ecologice.
Pamantul este lasat sa se regenereze in mod natural, iar pentru ingrasarea sa se utilizeaza nutrimentele oferite de natura. Pe de alta parte, studii stiintifice au aratat ca practicarea agriculturii ancestrale a determinat si aparitia unor noi specii de fluturi in zonele cultivate – dovada ca agricultura bio si diversitatea vietii salbatice isi pot fi reciproc benefice.
Locuitorii micului stat, obligati sa traiasca in sate risipite prin locuri deseori izolate in urma schimbarilor meteorologice drastice, au convertit iubirea aproape viscerala pentru natura intr-o filosofie de viata. Perioadele de existenta la extreme i-au ajutat astfel sa descifreze permanent limbajul naturii. „Nu avem nevoie de plante, spun ei. Daca ne trimiteti in jungla, stim care sunt plantele comestibile. Este o stiinta mostenita de la inaintasii nostri, astfel ca, daca ar trebui sa fim rupti de restul lumii, am sti sa ne descurcam singuri.”
Vechile tehnici de agricultura, de vanatoare si de pescuit utilizate cu eficacitate maxima si astazi sunt cunostinte inestimabile pentru locuitorii din Sikkim. De aceea, ascultandu-i vorbind despre ele, despre acest mic Eden aflat aproape de „acoperisul lumii”, vizitatorii sositi din alte sfere ale civilizatiei actuale au senzatia patrunderii intr-o biblioteca secreta, pentru a admira un manuscris sacru.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii