Disputa, privind fenomenele anomale neidentificate (FAN), dintre Congresul SUA, pe de o parte, Departamentul Apararii (DoD) si Comunitatea de Informatii (CI) pe cealalta, continua sa captiveze.
Saptamâna trecuta am prezentat o parte din articolul lui Christopher Mellon „Divulgare si securitate nationala: Guvernul SUA trebuie oare sa dezvaluie tot ce stie despre FAN?”, în care el prezenta avantaje si dezavantaje ale ipoteticei dezvaluiri oficiale a prezentei unei inteligente non-umane în preajma noastra. Mentionez mai jos si alte idei interesante din acest articol.
Structura din SUA care se ocupa în mod oficial de FAN este Biroul de Rezolvare a Anomaliilor din toate Domeniile (AARO); ea se subordoneaza în comun Secretarului Adjunct al Apararii si Directorului Adjunct al Informatiilor Nationale. Este clar ca, în legatura cu recentele dezvaluirii în acest sens, AARO va sustine ca nu a gasit nicio dovada credibila ca guvernul SUA ar fi recuperat tehnologie extraterestra sau ca stie despre vreo activitate extraterestra. AARO are un conflict clar de interese în sensul ca va trebui sa protejeze aceste informatii explozive daca i s-ar cere. De asemenea, biroului AARO i s-ar putea refuza accesul la anumite informatii. Singura modalitate prin care Congresul ar putea afla adevarul este sa continue sa efectueze propria investigatie.
Limitarea la informatii stiintifice originale
În discutii apare frecvent afirmatia ca problema FAN ar trebui sa preocupe în primul rând oamenii de stiinta si nu politicienii sau oficialii guvernamentali. Mellon crede ca, desi FAN merita o atentie serioasa din partea comunitatii stiintifice, asa cum chiar NASA a recunoscut recent, considerentele de securitate nationala sunt inevitabil primordiale.
Guvernul nu-si poate permite luxul de a se limita la informatii stiintifice originale. Dr. Sean Kirkpatrick, directorul AARO în acel moment, sustinea ca nu exista nicio dovada „credibila” ca FAN ar demonstra capacitati sau ar face lucruri care sa încalce întelegerea stiintei. În opinia lui Mellon, aviatorii de pe USS Nimitz, ca si operatorii radar si tehnicienii care au întâlnit o aeronava anormala în timpul exercitiilor de antrenament de pe coasta Californiei în 2004, sunt extrem de credibili. Comunitatea de informatii doreste sa aiba informatii stiintifice riguroase ori de câte ori este posibil. Totusi, ar fi insuportabil – daca nu chiar sinucigas – atât pentru comunitatile de informatii, cât si pentru fortele de ordine, sa se limiteze doar la datele curate, repetabile stiintific, ale senzorilor. Rareori avem luxul de a avea informatii de la senzori atunci când ne confruntam cu intentiile liderilor straini sau cu capacitatile precise ale fortelor militare adverse. Prin urmare, Comunitatea de Informatii face tot posibilul cu ceea ce are în acele circumstante, inclusiv pe baza raportarii umane a informatiilor.
Comunitatea de informatii ar trebui sa considere, dupa propriile standarde, relatarile aviatorilor si operatorilor de radar Nimitz drept dovezi extrem de credibile ale prezentei unor nave controlate inteligent care fac lucruri cu care nu putem concura si pe care pur si simplu nu le întelegem. De exemplu, FAN-ul „Tic Tac”, întâlnit în 2004, a accelerat la viteze supersonice fara a produce un boom sonic; a depasit fortele g care ar distruge orice construit de om si nu a existat nicio dovada a plasmei încarcate electric pe care în mod normal ne-am astepta sa o vedem pe aeronavele artificiale care se misca la viteze hipersonice. Raportarile umane au limitari inerente. Aceasta nu este un motiv – spune Mellon – pentru a schimba brusc regulile si standardele normale pe care se bazeaza Comunitatea de Informatii în cazurile care implica evaluarea FAN.
Mellon adauga ca a ridicat aceste probleme pentru a aminti ca întrebarea primordiala despre FAN, atât pentru factorii de decizie guvernamentali, cât si pentru public, va fi, fara îndoiala, daca FAN reprezinta o amenintare existentiala. El se arata încântat sa sustina investigatiile privind semnaturile FAN, sistemele de propulsie, metamaterialele si efectele FAN asupra oamenilor, dar în mintea oficialilor guvernamentali care vor evalua potentialele costuri si beneficii ale unor dezvaluiri, în prim-plan va fi securitatea nationala, mai degraba decât stiinta. În concluzie, nu poate fi evitata problema securitatii nationale atunci când se intentioneaza o dezvaluire.
Mellon crede ca un proces gradat de dezvaluire ar evita o atmosfera de criza, în timp ce ar determina noi investitii în tehnologie, cercetare stiintifica si o serie de întâlniri si initiative internationale de colaborare. Procesarea acestor informatii nelinistitoare ar dura cu siguranta, dar pericolul si teama de necunoscut au fost întotdeauna inerente conditiei umane, iar oamenii s-ar adapta, ca întotdeauna. De exemplu, putini americani îsi pierd somnul din cauza faptului ca traiesc în orase vizate de arme termonucleare chinezesti si rusesti. În mod similar, daca unele FAN se dovedesc a fi extraterestre, oamenii s-ar ridica din pat a doua zi, ar trece prin ritualurile de trezire de dimineata si s-ar duce la scoala sau la serviciu.
Socul ontologic inevitabil s-ar dovedi în cele din urma extrem de benefic, stimulând o imensa creativitate, investitii si cercetare. Mai mult, si cel mai important, ar putea avea un impact profund, pozitiv si extrem de necesar asupra umanitatii si relatiilor internationale.
La începutul anului 2023, Mellon scrisese un articol pentru Politico, intitulat „Daca guvernul SUA are materiale din accidente OZN, este timpul sa le dezvaluie”. În articol, el s-a oprit asupra câtorva puncte, printre care urmatoarele: Democratia necesita transparenta. Materialele recuperate de guvern apartin poporului american. Publicul poate suporta o dezvaluire. Guvernul nu poate înabusi la nesfârsit adevarul, asa ca este mai bine sa îl scoata la iveala. Secretul înabusa stiinta. Nu exista nicio dovada a unei amenintari iminente. Daca ar exista o amenintare, ar trebuie spusa pentru ca oamenii sa se poata pregati.
În cele din urma, Mellon sustine ca dezvaluirea ar putea transforma tensiunile dintre tari, catalizând o colaborare internationala extrem de necesara. În opinia sa, atât pe plan intern, cât si pe plan international, ne aflam în prezent pe o traiectorie extrem de periculoasa care necesita o interventie urgenta.
„Si totusi, va întreb, nu este deja o forta extraterestra printre noi?”
Dezvaluirea existentei unei prezente nepamântene ar modifica, fara îndoiala, traiectoria speciei noastre, aproape sigur în bine. El citeaza, în acest sens, pe Ray Dalio, miliardarul ingenios care a creat cel mai mare fond speculativ din lume, si pe Yuval Harari, un istoric si autor faimos. Acesta din urma, concentrat pe provocarile existentiale globale cu care se confrunta specia noastra, declara: „Fiecare dintre aceste probleme – razboi nuclear, colaps ecologic si întrerupere tehnologica – este suficienta pentru a ameninta viitorul civilizatiei umane. Dar, luate împreuna, ele se adauga la o criza existentiala fara precedent, mai ales pentru ca este probabil sa se întareasca si sa se agraveze reciproc.” El adauga: „Daca, în ciuda acestor amenintari comune, oamenii aleg sa-si privilegieze loialitatea nationala mai presus de orice altceva, rezultatele pot fi mult mai rele decât în 1914 sau 1939.” „Din fericire, exista o posibila solutie… Un inamic comun este cel mai bun catalizator pentru a forja o identitate viitoare…”
Daca am afla ca una sau mai multe civilizatii avansate viziteaza planeta noastra, ar fi un soc, cu siguranta, si multi ar fi initial înspaimântati sau chiar îngroziti, dar acea teama s-ar domoli rapid daca s-ar produce putine schimbari în activitatea FAN. Chiar avem nevoie de o zguduire ontologica profunda pentru a promova colaborarea, pentru a reformula perspectivele internationale si pentru a gestiona eficient probleme precum inteligenta artificiala, încalzirea globala si armele de distrugere în masa. Iar în cazul în care ar exista o amenintare, nu este mai bine sa stim, astfel încât sa putem lua masurile corespunzatoare? Mellon citeaza si pe Ronald Reagan care spunea în ONU, în 1987: „Ma gândesc uneori cât de repede ar disparea diferentele noastre la nivel mondial daca ne-am confrunta cu o amenintare extraterestra din afara acestei lumi. Si totusi, va întreb, nu este deja o forta extraterestra printre noi?”
Dintre toate motivele de mai sus, Mellon spera ca alesii în Congresul SUA vor cauta si vor dezvalui adevarul privind ce anume stie guvernul despre FAN. Oamenii au nevoie si merita adevarul, oricât ar fi el de tulburator; si cu cât vom constientiza aceasta mai repede, cu atât mai bine.
DAN D. FARCAS
Comentarii