Derrick H. Pitts este un renumit astronom american. El este astronomul-sef si directorul planetariului de la Institutul Franklin din Philadelphia, Pennsylvania, avand numeroase aparitii radio si televizate, in special pe relatia dintre om si Cosmos. A fost considerat in 2012 unul dintre cei mai importanti 50 afro-americani in domeniul cercetarii stiintifice. Asa cum anunta, in iunie 2012, jurnalistul Lee Speigel, din partea retelei mediatice "The Huffington Post", Derrick Pitts a facut o declaratie publica in favoarea studierii stiintifice, de catre astronomi, a fenomenului OZN.
Se stie ca oamenii de stiinta se feresc sa se apropie de acest domeniu, intrucat, spune el, nimic nu ucide mai repede o cariera decat sa fii etichetat drept un tacanit, si, in multe cercuri, asta se si intampla daca recunosti ca ai vazut un OZN. Mizele sunt ridicate, bineinteles, daca vorbim despre comunitatile academice, si cu atat mai mult in randul astronomilor – oamenii care studiaza ceea ce se petrece in ceruri. Multi astronomi sunt convinsi ca un eventual studiu al OZN-urilor nu le poate aduce niciun merit stiintific.
Riscul de sinucidere in cariera este mare. Ufologii cred ca multi dintre astronomi ezita sa se implice in acest domeniu, cu toate ca, asa cum se stie, Proiectul Blue Book al Air Force, din anii 1950-1960, ultimul studiu guvernamental american consacrat obiectelor zburatoare neidentificate, anuntase in mod oficial ca pentru cinci la suta din cazurile investigate nu s-a gasit nicio posibila explicatie. Iata ca acum, un astronom renumit la nivel national, Derrick Pitts, declara la The Huffington Post ca ar fi timpul sa inceapa un studiu aprofundat al fenomenelor aeriene inexplicabile.
Obiecte inexplicabile
Pitts afirma: "Daca spui, "hai sa facem o cercetare a OZN-urilor, astfel incat sa putem identifica de unde ar putea proveni aceste nave spatiale extraterestre" oamenii vor raspunde, "Ce anume? N-as ajunge la asta nici cu o prajina de 10 picioare". Dar daca spui, "Ia sa vedem care ar fi posibilitatea ca, undeva in trecut, sa fi existat conditii pentru dezvoltarea eventuala a vietii pe planeta Marte", toata lumea va spune, "Oh, da, vreau si eu o bucata din asta"".
Pitts este, de asemenea, un ambasador NASA pentru Sistemul Solar. El a incercat sa explice, la The Huffington Post motivele pentru care astronomii cei mai seriosi nu dau crezare rapoartelor OZN: "Pot specula despre ce ar raspunde multi astronomi daca i-ai intreba de ce exista aceasta retinere. Multi dintre ei vor spune: "Eu nu am vazut nimic, asa ca nu pot spune ca ele exista. Nu pot afirma ca acele cinci la suta sunt nave spatiale extraterestre". Dar daca i-ai intreba imediat: "Ati fi dispus sa va angajati intr-un proiect de cercetare pentru a afla ce sunt aceste lucruri?", nu stiu care ar fi raspunsul. Dar eu as spune, da, hai sa aflam, haideti sa aruncam o privire asupra ei, pentru ca aici avem un fenomen care produce o cantitate imensa de interes. De ce nu incercam sa intelegem ce este?" O privire atenta la istorie arata ca astronomi cunoscuti, nu numai ca au aprobat eforturile pentru a studia fenomenul OZN, dar, in multe cazuri, au si vazut obiecte inexplicabile.
La sfarsitul anilor 1940, astronomul J. Allen Hynek, pe atunci sceptic in privinta fenomenului OZN, a devenit consultant stiintific la Proiectul Blue Book. In timpul celor aproape 20 de ani in care si-a pastrat aceasta pozitie, Hynek avea sarcina sa gaseasca explicatii rapoartelor OZN. La un moment dat, el a elaborat un "Raport special privind conferintele cu astronomi pe problematica obiectelor aeriene neidentificate". In acest studiu, extins asupra a 45 astronomi, s-a subinteles ca "in cazul in care se va respecta anonimatul complet si in cazul in care participantii ar putea raporta eventualele lor observatii catre un grup de oameni de stiinta seriosi si respectati, care privesc problema ca pe una stiintifica, atunci ei ar fi dispusi sa coopereze in cea mai deplina masura".
In sumarul raportului, Hynek scria: "Cinci astronomi din cei peste 40 interogati au facut observatii de un fel sau altul. Acest procent este mai mare decat cel al persoanelor care vad OZN-uri din populatia luata in ansamblu. Probabil era de asteptat, avand in vedere ca astronomii, inainte de toate, se uita la cer. Dar, pe de alta parte, acestia nu se vor lasa nici inselati prea usor de baloane, avioane sau obiecte similare, asa cum se intampla cu populatia obisnuita".
Hynek a fost cel care, mai tarziu, a propus clasificarea: "intalniri apropiate de gradul intai, al doilea si al treilea", prin care se descriau diferitele tipuri de observatii OZN raportate de oameni. El a fost, de asemenea, director al Centrului pentru Studii OZN, dar si consultant tehnic – cu o aparitie pe pelicula – la filmul, din 1977, "Intalnire de gradul trei" in regia lui Steven Spielberg.
In acelasi an, 1977, astrofizicianul Peter Sturrock, profesor la Universitatea Stanford, a realizat un sondaj, bazat pe raspunsurile membrilor Societatii Astronomice Americane, cu privire la OZN-uri. Un corespondent scria: "Mi se pare ca astronomii din aceste zile au o viata grea; ar fi o sinucidere profesionala sa dedice un timp semnificativ OZN-urilor. Cu toate acestea, eu sunt destul de interesat de ancheta dumneavoastra.".
Un an mai tarziu, in 1978, Hynek se adresa Comitetului Special Politic al Organizatiei Natiunilor Unite, pe tema continuarii observarii de OZN-uri pretutindeni in lume. El spunea cu aceasta ocazie: "Daca nu s-ar fi semnalat din toata lumea, eu nu m-as fi adresat… acestor reprezentanti din multe parti ale lumii… Exista un fenomen global, scopul si amploarea caruia nu sunt, in general, cunoscute. Este un fenomen atat de straniu si de neobisnuit pentru modul nostru terestru, cotidian, de a gandi, incat intampina frecvent ridiculizarea si batjocura, din partea unor persoane si organizatii care nu sunt familiarizate cu faptele".
"Cu toate acestea, fenomenul persista, el nu a disparut, asa cum multi dintre noi se asteptau sa se intample, atunci cand, cu ani in urma, l-am considerat un moft sau un capriciu trecator. Dimpotriva, el a adus atingere vietii unui numar tot mai mare de oameni, in intreaga lume".
Pasi spre o institutie internationala
La initiativa lui Hynek de a incerca sa se creeze un organism international, o comisie OZN a Natiunilor Unite, s-a asociat si astronomul Jacques Vallée, cel ce a fost personajul interpretat de François Truffaut, in filmul "Intalnire de gradul trei".
"Suntem acum pe cale sa platim pretul pentru atitudinea negativa si prejudecatile cu care institutiile noastre stiintifice au tratat martorii sinceri ai fenomenelor OZN", spunea Vallée delegatilor ONU in 1978. "Absenta unei cercetari serioase, lipsita de prejudecati, in acest domeniu a incurajat acesti martori sa creada ca stiinta este incapabila sa abordeze fenomenul OZN. Prin urmare, multi oameni au fost determinati sa caute raspunsuri in afara exercitarii unei cunoasteri rationale, careia stiinta ii este dedicata. Numai un schimb deschis de informatii ar putea corecta acum aceasta tendinta periculoasa".
Vallée si-a terminat pledoaria la Organizatia Natiunilor Unite, spunand: "Toate marile natiuni ale lumii sunt reprezentate in aceasta Comisie. Dar e bine sa ne gandim ca fenomenul OZN ar putea reprezenta o realitate chiar mai vasta. Sta in puterea noastra sa decidem daca o vom trata ca pe o amenintare sau ca pe o sansa pentru cunoasterea umana".
Evenimente credibile
Sunt inca actuale in memoria noastra colectiva toate rapoartele OZN aparute in China in 2010, de unde veneau aproape zilnic titluri despre lumini inexplicabile si obiecte care au fost observate de-a lungul tarii, iar, in unele cazuri, au dus la inchiderea temporara a unor aeroporturi pana cand OZN-urile au parasit zona.
Wang Sichao, astronom planetar la Observatorul "Muntele Purpuriu" al Academiei Chineze de stiinte, a declarat ca rapoartele OZN "se refera la evenimente credibile, sustinute de observatii. Dar aceste fapte nu pot fi inca explicate prin cunostintele stiintifice actuale sau ca fenomene naturale". Wang a investigat rapoartele OZN din China timp de patru decenii si a declarat pentru publicatia Beijing Review parerea sa privind cauzele pentru care nu s-au inregistrat progrese notabile asupra informatiilor disponibile OZN. "Motivul este ca un OZN apare doar intamplator si de multe ori dispare rapid, in doar cateva minute. Pana pornesti un telescop profesional mare, el a si disparut. Astfel ca noi ne putem baza doar pe informatiile ocazionale ale martorilor care au facut observatii ori au avut intalniri", a explicat el.
Revenind la Philadelphia, Derrick Pitts sugereaza ca ceea ce ar trebui sa se faca acum ar fi sa se dea mai mult credit persoanelor care doresc sa studieze fenomenul OZN si doresc sa rezolve, in cele din urma, misterul, intr-un fel sau altul. "Exista doua moduri in care acest lucru se poate intampla" – a spus Pitts – "Primul este ca un OZN sa aterizeze pe peluza din fata Casei Albe, ceea ce ar limpezi imediat toate dilemele. Un alt mod ar fi ca niste institutii legitime, recunoscute stiintific, sa se angajeze intr-o cercetare privind aceste obiecte particulare. Ceva ce ar mai ajuta, ar fi sa schimbam numele obiectului cercetarii, avand in vedere ca numele actual provoaca imediat probleme".
DAN D. FARCAS
Comentarii