In noaptea de 14-15 iulie 1997, pe Aeroportul International Bucuresti Otopeni a avut loc un eveniment care poate fi considerat primul caz de comunicare cu un OZN in Romania. Cazul a fost la vremea respectiva amplu mediatizat. Ion Hobana a reconstituit evenimentul intr-o lunga discutie cu domnul Virgil Vinersariu, seful de tura din turnul de control al aeroportului in noaptea cu pricina. La ora 22.49, operatorii din turn care dirijau aterizarea cursei TAROM Istanbul-Bucuresti au observat o lumina circulara, deasupra zonei situata in vestul Aeroportului, undeva intre Buftea si Corbeanca.
Fenomenul a fost observat din interiorul turnului si de pe terasa acestuia. Prin binocluri, s-a vazut ca la mijlocul petei circulare era o fasie orizontala colorata in alb, portocaliu si rosu, culori care se transformau una intr-alta.
Pe tot parcursul observatiei, radarul din turn nu a detectat nicio tinta neidentificata. Drept urmare, nu s-a putut stabili altitudinea fenomenului, dar acesta era, in orice caz, sub norii razleti aflati la o altitudine de 2.000-3.000 de metri. Valentin Vinersariu i-a cerut ofiterului de serviciu sa orienteze spre pata de lumina doua camere video: una amplasata pe turnul de control si cealalta pe o alta cladire din incinta aeroportului. S-a realizat astfel un film de circa doua ore.
Ion Hobana afirma ca operatorii au reusit sa comunice cu aparatul neidentificat. Cand s-a aprins balizajul, in vederea aterizarii unei aeronave C-130, operatie care a durat 12 minute, fenomenul a disparut, reaparand spre sud-est, in directia localitatilor Tunari si Stefanesti. De aceasta data, pareau sa fie doua globuri de dimensiuni diferite, lipite unul de altul. Acest tandem se misca intr-o zona strict delimitata. Cand a fost stins balizajul, lumina aeriana si-a micsorat intensitatea. Domnul Vinersariu s-a intrebat atunci daca nu cumva a fost o reactie inteligenta a fenomenului. Drept urmare, a reaprins balizajul, urcand pana la treapta a cincea. Lumina a crescut si ea, in raport cu stimulul de pe sol. Cand intensitatea balizajului a fost redusa, lumina a scazut. Jocul acesta a continuat destul de mult timp. Fenomenul a disparut brusc, una dintre ultimele imagini fiind inregistrata la ora 1:10.
Ce au vazut martorii? Ce a captat banda video? Unii au spus ca a fost o planeta (Jupiter, Venus); numai ca o planeta apare seara de seara cam in acelasi loc si cu aceeasi luminozitate, in plus nu isi modifica intensitatea in functie de luminile de pe sol. Norii razleti ar fi trebuit sa influenteze si ei vizibilitatea unui astru. Date fiind conditiile meteorologice si durata observatiei, nu poate fi invocata nici prezenta unei mase de energie condensata (plasma). Forma, stationarea indelungata, lipsa oricarui zgomot, exclud o explicatie de tip conventional: balon, avion, elicopter etc. Iar reactia la variatiile de luminzitate ale balizajului sugereaza un control inteligent.
Observatia de la aeroportul Otopeni nu este un unicat, dat fiind ca pe aeroporturile din multe tari ale lumii au fost inregistrate cazuri asemanatoare, inca din anii ’50. Nu este nici unicul astfel de caz pentru aeroportul Otopeni, dar este cel mai cunoscut si cel mai bine mediatizat. In plus, nu este nici unicul caz de interactiune prin semnale luminoase dintre un om si un OZN; astfel de cazuri s-au raportat de pilda si din Rusia; dar este primul atestat la noi. Totusi, Ion Hobana aprecia ca observatia de la Otopeni este una dintre cele mai interesante din categoria sa, avand in vedere si faptul ca martorii erau observatori bine calificati, care cunosteau toate fenomenele sau aparatele conventionale cu care presupusul OZN putea fi confundat.
DAN D. FARCAS
Comentarii