Robert Hastings, cel care investigheaza inca din 1973 incidentele OZN la instalatiile nucleare americane, incidente despre care am scris de mai multe ori in paginile prezentei publicatii, afirma ca agentiile de informatii ale Statelor Unite monitorizeaza activitatile investigatorilor OZN, o practica pusa in aplicare de catre CIA incepand din 1953 si care continua si astazi. Intr-un articol din iulie 2013, Hastings povesteste despre modul in care a fost el insusi supravegheat de CIA. In 1973, nu se gandea ca activitatile sale ufologice ar putea interesa comunitatea stiintifica din SUA. Pe atunci publicul considera ca singura componenta a guvernului american responsabila pentru problemele legate de OZN-uri era Air Force.
Azi stim ca in urma valului de OZN-uri din vara anului 1952 deasupra capitalei americane, CIA a organizat, in ianuarie 1953 asa-numitul "Panel Robertson" care, in concluziile sale, recomanda, intre altele, supravegherea si infiltrarea asociatiilor dedicate studierii fenomenului OZN. In anii '70 documentele acestui "panel" nu fusesera inca desecretizate. Ulterior, mai multe documente de acest tip au iesit treptat la iveala, prin intermediul legii libertatii de informare (FOIA), dovedind in mod ferm implicarea FBI, CIA si NSA in colectarea de date despre fenomenul OZN si despre ufologi.
Hastings considera insa, la inceput, ca sunt sanse reduse ca activitatile sale sa fie supravegheate sub acoperire. Naivitatea lui a fost risipita la inceputul anului 1982, la scurt timp dupa ce a inceput un circuit de conferinte prin colegii americane, pentru a expune concluziile sale. Aceste prelegeri publice au dus la o acoperire media in numeroase ziare, inclusiv New York Times, precum si in Associated Press si United Press International.
Primul indiciu care l-a facut atent pe Hastings ca cineva il monitorizeaza a aparut la cateva luni de la prima mediatizare a acestora la nivel national. El avea obiceiul ca sa inregistreze pe banda orice interviu cu militarii veterani care descriau OZN-uri manevrand sau plutind deasupra silozurilor cu rachete balistice intercontinentale, zone de depozitare a armelor nucleare sau locatii similare. Incepand din februarie 1982, dupa fiecare convorbire telefonica cu una dintre aceste persoane, convorbiri inregistrate cu permisiunea lor, a devenit clar ca telefonul mai era ascultat si de altcineva.
Urmarit de FBI
Dupa fiecare interviu, la doar cateva momente dupa ce inchidea aparatul, Hastings primea un telefon misterios de la cineva care nu spunea nimic, desi putea auzi un zgomot de fond. Apoi, dupa vreo 30 de secunde, telefonul se inchidea. Aceasta ciudatenie a durat cateva luni si se petrecea numai dupa discutiile cu un veteran care divulga informatii dramatice despre incidente OZN cu arme nucleare. Nu s-a intamplat niciodata dupa un apel la familie, prieteni sau altcineva. Evident, era o incercare de intimidare, sau, cel putin, un avertisment ca oficialitatile stiu despre aceste convorbiri.
Hastings afirma ca a fost probabil "prea prost pentru a fi speriat", intrucat a continuat sa depuna eforturi pentru a afla fapte pe care guvernul Statelor Unite le ascundea publicului, referitoare la activitatea OZN in locatiile cu arme nucleare.
Abia recent a aflat ca fusese urmarit de FBI. In 2012, ufologul veteran Larry W. Bryant i-a trimis lui Hastings o scrisoare primita de la FBI, ca raspuns la o cerere FOIA, in care Biroul recunoaste ca evidentele lor indica existenta unor dosare de urmarire a activitatilor OZN ale lui Hastings. Cu toate acestea, potrivit scrisorii, cautarea dosarelor propriu-zise nu a avut succes intrucat, aparent, aceste dosare "au disparut". Nici Bryant, nici Hastings nu cred ca aceasta afirmatie este adevarata.
La ora actuala, Hastings poseda inregistrari de la peste 140 de veterani militari americani. Chiar inainte de a scrie acest articol el vorbise cu o noua sursa, un tehnician electromecanic la rachetele balistice Minuteman, care a fost martor in 1968 la aparitia unui OZN la baza Air Force Minot. Hastings era totusi multumit, deoarece FBI nu a contactat pe niciunul dintre acesti martori deci, dincolo de ascultarea telefonului sau, nu au existat consecinte neplacute pentru cei ce au fost de acord sa-i dea declaratii. Si, pana in prezent, nici nu a aparut nimeni la usa sa…
Totusi, intr-un caz recent, cineva a aflat mai mult decat era normal despre telefonul sau si comunicatiile sale e-mail cu un tehnician de rachete Air Force pensionat. Persoana in cauza a facut cateva anchete in numele lui Hastings, legate de un incident larg mediatizat privind intreruperea comunicatiilor la rachetele de la baza militara AFB F.E. Warren, din Wyoming, pe 23 octombrie 2010. In acest scop, el a fost in contact cu cativa dintre membrii personalului din serviciul activ de intretinere a rachetelor, care s-au aratat dispusi sa declare ce s-a intamplat cu aceasta ocazie, cand 50 de rachete balistice intercontinentale au devenit temporar indisponibile, deoarece baza nu a mai putut lua legatura cu ofiterii de lansare care le controlau. Oficial, intreruperea a durat 59 minute si a fost cauzata de un card de calculator inlocuit in mod gresit intr-un procesor de control al armamentului.
Cu toate acestea, persoana de contact Air Force a aflat, de la tehnicienii de intretinere a rachetelor care au raspuns de echipamente, cu totul altceva despre incident: evenimentul a implicat o intrerupere intermitenta a comunicatiilor care a durat, de fapt, mai mult de o zi, nu doar 59 de minute, asa cum pretinde Air Force. Dar cu adevarat important era ca mai multe echipe de intretinere independente, au revenit la baza, raportand ca au observat un obiect imens, in forma de trabuc, pe cerul de deasupra campului de rachete. Contactul lui Hastings a spus ca intregul escadron de intretinere a rachetelor a fost adunat pe neasteptate si avertizat de comandant sa nu vorbeasca despre "lucrurile pe care poate le-au vazut sau poate nu le-au vazut" pe cer. In mod evident, obiectul aerian nu a fost un dirijabil.
Obiect mai mult decat ciudat
Din pacate, spune Hastings, contactul sau l-a informat dupa un timp ca doi dintre acesti tehnicieni de rachete au fost avertizati de catre superiorii lor, la pensionare, in iunie 2011, ca au un "stegulet" plasat in dosarele lor de serviciu in Air Force, intrucat au difuzat informatii neautorizate despre acest incident. Acest fapt poate avea ca efect ca cei doi vor avea dificultati in a gasi de lucru in domeniul aerospatial dupa parasirea serviciului.
Evident, cineva a monitorizat conversatiile lor prin e-mail cu contactul lui Hastings. Acesta s-a simtit, bineinteles, foarte neplacut, chiar daca omul de contact a prevenit cele doua persoane ca informatiile lor vor ajunge la Hastings, care le va folosi ca dovada privind interactiunile dintre OZN-uri si rachetele nucleare.
Intr-o situatie de acest tip, in care personalul Air Force din serviciul activ divulga informatii despre prezenta unor OZN-uri in apropierea locatiilor cu arme nucleare, Pentagonul devine prizonierul propriei sale politici inselatoare prin care pretinde ca OZN-urile nu reprezinta o amenintare pentru securitatea nationala a Statelor Unite. Intre altele, aceasta afirmatie oficiala – anume ca OZN-urile, chiar daca exista, nu reprezinta o amenintare – este cea care a fost folosita pentru a justifica inchiderea studiului OZN al Fortelor Aeriene, Proiectul Blue Book, in 1969.
Cele doua persoane care au raportat aparitiile navelor in forma de trabuc si afectarea celor 50 de rachete balistice intercontinentale, teoretic nu pot fi urmarite penal pentru divulgarea informatiilor clasificate, deoarece, printre altele, Air Force ar trebui sa recunoasca, in acest caz, ca a luat in serios rapoartele OZN si a mers atat de departe incat a sfatuit o intreaga escadrila de rachetisti sa nu vorbeasca despre incident. Mai pe scurt, orice urmarire penala deschisa a celor doi barbati ar risca sa aduca sub lumina reflectoarelor mass-media intreaga afacere, constientizand opinia publica privitor la adevarata natura a evenimentului, ceva ce Pentagonul cu siguranta nu vrea sa se intample.
Si astfel jocul merge mai departe – continua Hastings – Air Force pretinzand ca OZN-urile nu reprezinta niciun risc pentru securitatea nationala a SUA; iar intre timp, veteranii vin, incet dar sigur, sa reclame prezenta unor OZN-uri la diverse baze cu rachete nucleare, incepand din 1962 si pana, cel mai recent, in 2010, in cadrul unor incidente care au fost prezentate de multe ori doar ca defecte misterioase ale rachetelor nucleare americane. Poate ca, intr-o zi, publicul se va lamuri care este adevarul.
Cu cateva zile inainte de redactarea acestui articol, Larry Bryant i-a expediat lui Hastings copia scrisorii pe care a trimis-o Agentiei Nationale de Securitate (NSA), cerand, in conformitate cu legea federala "Privacy Act", desecretizarea si accesarea tuturor fisierelor NSA care contin informatii cu privire la activitatile lui Hastings tinand de fenomenul OZN. Acesta este insa convins ca, dupa lungi manevre inselatoare, NSA va raspunde ca nu exista astfel de fisiere. Sau, poate, ca exista, dar sunt de negasit, la fel ca in cazul dosarelor FBI. Dar indiferent cum va fi, agentia cu siguranta nu va fi sincera.
DAN D. FARCAS
Comentarii