În articolul precedent am prezentat o lucrare controversata, publicata în octombrie 2015 de psihologul Christopher C. French, în care acesta afirma ca rapoartele privind întâlnirile OZN pot fi explicate psihologic, prin: iluzii, amintiri false, paralizii din timpul somnului etc. Printre cei care au reactionat imediat la acest articol a fost si Kathleen Marden (foto), profesor coordonator în diverse studii postuniversitare în educatie, dar în acelasi timp cercetatoare a fenomenului OZN si a rapirilor.
French presupune tacit ca nicio alta civilizatie inteligenta, avansata din punct de vedere tehnic, nu ar fi putut inventa o tehnologie care sa depaseasca tehnologia pamânteana. Cum poate atunci explica el OZN-urile din jurul instalatiilor nucleare, pe care Air Force le-a recunoscut înca din 1952, sau faptul ca studiile efectuate nu au putut ajunge la nicio concluzie ferma, cu exceptia aceleia ca OZN-urile nu reprezinta o amenintare la adresa securitatii nationale. În 1954, prestigiosul Battelle Memorial Institute a realizat, pentru Air Force, un proiect; 21,5% din 3201 cazuri OZN, studiate în detaliu, nu au putut fi identificate si nu au îndeplinit criteriile de includere în categoriile: avion conventional, fenomene meteorologice, farse, cazuri psihologice, informatii insuficiente, etc.
Doar pe parcursul lunii august 2015, scrie Marden, reteaua MUFON a primit 1353 rapoarte OZN, din întreaga lume. În 241 de cazuri acestea au fost la mai putin de 30 de metri de martori. Alte 204 au fost la 30-150 de metri. Au fost 54 plutiri în aer, aterizari sau decolari. Daca ne luam dupa French, toate acestea au fost perceptii eronate.
Extraterestrii din vise
French sustine ca toate dovezile OZN de tip radar, video sau fotografii, ar trebui date la o parte, doar pentru ca unele s-au dovedit farse ori fenomene meteorologice. Dar exista foarte multe cazuri în care au fost implicati piloti ai Fortelor Aeriene si operatori radar civili si militari, toti experimentati. Ei erau obisnuiti sa vada obiective false cauzate, de pilda, de o inversiune termica. Orice anchetator instruit stie ca aparatul de fotografiat poate minti si ca un procent mic de persoane comit farse. Toti ufologii stiu ca fotografiile de presupuse OZN-uri, sau de sfere transparente, în care aparitia nu a fost observata si de fotograf, sunt de obicei produse de fire de praf sau de insecte aflate aproape de obiectiv. Dar aceasta nu înseamna ca toate fotografiile sunt frauduloase sau ca sunt identificari eronate. Marden a publicat si mai multe lucrari despre paralizia din timpul somnului, ca si despre studiile academice asupra celor ce spun ca au fost rapiti, iar concluziile ei sunt ca importanta pe care French o acorda paraliziei de somn, în încercarea de a explica fenomenul OZN, este exagerata.
Kathleen Marden a devenit interesata de fenomenul OZN înca din 1961, când matusa ei, Betty Hill, a sunat la ea acasa, pentru a le povesti ca ea si sotul ei Barney au întâlnit o farfurie zburatoare. Se stie ca în septembrie 1961, cei doi se întorceau cu masina dintr-o vacanta petrecuta în Quebec (Canada), catre locuinta lor din Portsmouth (New Hampshire – SUA). Trebuia sa ajunga acasa pe la 2.30 sau 3.00. Pe drumul care ducea peste lantul White Mountains, sotii Hill au fost urmariti de un OZN de mari dimensiuni, apoi, dupa câteva evenimente confuze, au ajuns acasa cu doua ore mai târziu decât era de asteptat. La scurt timp, Betty a început sa aiba vise în care era luata la bordul unei nave spatiale de niste extraterestri si era examinata medical. Dupa un timp, amândoi au ajuns la psihiatrul Dr. Benjamin Simon, care a efectuat numeroase sedinte de regresie hipnotica asupra lor.
În articolul sau, Christopher C. French a încercat sa demonteze si acest caz. El a spus ca de fapt psihiatrul a fost consultat abia dupa mai multi ani, si doar din cauza unor problemele aparute în casnicia celor doi. „Desi exista putine motive sa ne îndoim de sinceritatea celor doi”, spune French, „exista nenumarate motive sa ne îndoim de autenticitatea relatarii lor”. Un argument ar fi ca aceasta a fost si parerea Dr. Simon, iar mai recent se considera ca regresia hipnotica, departe de a fi o tehnica infailibila pentru a recupera amintiri reale.
Marden subliniaza ca Dr. French nu a mentionat faptul ca Barney Hill si-a amintit tot timpul, constient, ca a vazut fiinte nepamântene la bordul unui OZN imens care plutea aproape deasupra sa. Aceste detalii exista în raportul original al investigatorului NICAP Walter Webb. De asemenea, French a uitat sa mentioneze probele fizice, inclusiv o rochie rupta în mai multe locuri, pantofii care au fost razuiti atât de rau încât a trebuit sa cumpere altii noi, pete pe portbagajul masinii lor, sau o pulbere de culoare roz care a acoperit rochia lui Betty, transformând-o într-o cârpa. Psihologul nu a mentionat nici analizele care au fost efectuate pe rochia ei, de oameni de stiinta impartiali.
E adevarat ca Betty si Barney Hill l-au consultat pe Dr. Benjamin Simon abia dupa 27 luni de la incident, dar ei au fost îngrijorati imediat de aparentul „blocaj mental” al lui Barney, dupa ce a vazut nepamântenii în nava discoidala, care plutea tacuta deasupra sa, asa ca au discutat imediat cu ofiteri Air Force, cu anchetatori NICAP, ca si cu un alt psihiatru.
Dr. French a mai uitat sa mentioneze ca cei doi martori au experimentat constient un acelasi eveniment si ambii au avut o amnezie pentru o aceeasi parte a evenimentului. Ambii au fost hipnotizati separat si amândoi au fost sugestionati sa nu-si aduca aminte ce anume au declarat sub hipnoza. Dr. Simon a afirmat ca el i-a crezut pe Betty si Barney ca spuneau ceea ce ei considerau ca adevarat. Dar nu a avut suficiente dovezi pentru a putea sa spuna lumii ca oamenii sunt rapiti de fiinte extraterestre; de aceea, ca si datorita unor presiuni resimtite, a decis sa fie circumspect. Exista si o scrisoare, din partea unui coleg, în care Dr. Simon este admonestat si sfatuit sa renunte la cazul Hill, daca nu vrea ca istoria sa-l tina minte ca pe psihiatrul care a certificat rapirea a doi pamânteni de niste extraterestri.
Trecând pe un alt palier, Kathleen Marden vorbeste despre cartea ei The Alien Abduction Files (2013), scrisa împreuna cu Denise Stoner si având prefata semnata de Stanton Friedman. Ea arata ca a folosit ca documentare informatii de la peste 1000 de persoane care au venit aparent în contact cu fiinte nepamântene, ca si de la alti ufologi. Unii martori au apreciat experienta lor ca pozitiva, altii ca negativa. Numai un procent mic are o vedere foarte negativa a experientelor lor de contact.
Cine se plimba printre noi
Mesajul pe care l-au primit cei mai multi intre cei aparent rapiti se refera la preocuparea vizitatorilor privind comportamentul omenirii, înainte ca sa distrugem planeta Pamânt. Numai în secolul 20, am ucis aproape 200 milioane de oameni în razboaie majore si minore si am distrus o mare parte din flora si fauna. Vizitatorii doresc aparent sa modifice genomul uman; poate ca încearca astfel sa ne împinga mai departe, pe o scara evolutiva, înainte ca noi sa ne distrugem aceasta planeta frumoasa.
David Jacobs afirma în ultima sa carte Walking Among Us (aprox. „Ei se plimba printre noi”), aparuta în septembrie 2015, ca are informatii ca extraterestrii traiesc într-o, societate totalitara, în care individul nu este apreciat. Oamenii sunt doar pioni în jocul lor si în cele din urma pot deveni ca ei. Alti cercetatori au primit informatii diferite.
Mare parte din informatiile de care vorbesc David Jacobs si altii, au fost obtinute prin hipnoza. Marden este convinsa ca hipnoza poate prelua informatii exacte din mintea subconstienta a celor rapiti. Dar e adevarat ca prin întrebari puse inabil, subiectul hipnotizat poate fi stimulat sa confabuleze.
Si la persoanele predispuse spre fantazare, hipnoza poate produce povesti fantastice. Majoritatea investigatorilor fenomenului OZN, între care se include si Marden, iau însa masuri adecvate, pentru a evita astfel de situatii. Ei mai evita si sa faca publice toate detaliile aflate prin hipnoza, concentrându-se asupra acelora care se repeta de la un subiect la altul. Daca hipnoza scoate la iveala astfel de detalii, aceasta poate fi un indiciu ca individul reda o întâmplare reala si nu confabuleaza.
În concluzie asupra disputei mentionata mai sus, „bruiajul” exercitat de diverse mecanisme psihice, cum ar fi paraliziile, falsele amintiri, halucinatiile etc., nu trebuie niciodata subestimate în investigarea întâlnirilor OZN, dar întâlnirile de felul acesta exista, sugerând ca realitatea este mai stranie decât am fi în stare sa ne imaginam.
DAN D. FARCAS
Comentarii