Intr-un capitol al cartii sale Flying Saucers and Science, Friedman (foto) supune criticii, una dupa cealalta, ipotezele care stau la baza programelor SETI (Search for Extra-Terrestrial Intelligence) care, incepand din 1960, cauta, cu cele mai mari radiotelescoape, semnale provenind de la o civilizatie de pe o alta planeta. Deocamdata nu s-a gasit nimic concludent. Multi ufologi sunt de parere ca acest rezultat este firesc, Friedman spunand chiar ca "SETI" ar putea fi luata si ca prescurtare pentru: "Stupid Efort de Investigare", intrucat de la bun inceput era clar ca ipotezele sale de baza sunt eronate.
E adevarat ca atat adeptii SETI cat si ufologii sunt de acord ca exista fiinte inteligente si in alte locuri decat pe Pamant. Dar prima diferenta majora apare in presupunerea SETI ca aceste fiinte nu au vizitat si nu viziteaza Pamantul, negand valabilitatea rapoartelor OZN sau argumentele paleoastronauticii. Pentru sustinatorii SETI, daca nu exista o dovada palpabila, pe care s-o accepte orice sceptic, inseamna ca nu exista nici vizite, conform rationamentului logic eronat: "lipsa dovezii (vizitei) inseamna dovada lipsei (vizitei)". Sustinatorii SETI fie refuza, fie nu si-au luat niciodata oboseala sa studieze vasta cantitate de documentatii, studii si carti scrise asupra rapoartelor OZN, conform devizei deja evocate: "nu ma plictisiti cu faptele, parerea mea este deja formata".
Semnale asteptate in zadar
Principala presupunere SETI este ca singurul mod in care putem afla despre existenta civilizatiilor extraterestre ar fi semnalele radio sau similare. Dar daca acceptam ca OZN-urile (cel putin unele) sunt nave extraterestre, cautarea semnalelor radio devine fara sens. In plus noi folosim semnalele radio de o suta de ani. O societate cu un miliard sau (numai…) cu un milion de ani mai avansata decat noi va folosi oare, pentru comunicari la mari distante, tot comunicatiile radio? Nu va descoperi nimic altceva? "O concluzie mult mai logica s…t este aceea ca nicio civilizatie avansata pur si simplu nu mai foloseste tipul nostru de comunicatii radio sau laser" pe distante cosmice. In plus, daca chiar am capta o transmisie din partea unei civilizatii care ne-a depasit cu milioane de ani, ne imaginam oare ca suntem atat de destepti incat sa intelegem ce anume contine comunicarea respectiva? Friedman este convins ca in Galaxia noastra sunt cateva milioane de civilizatii, unele foarte vechi, care, intr-un trecut indepartat, au efectuat si migratii, prin care au colonizat alte planete. Poate chiar Pamantul a fost tinta unei asemenea colonizari.
Sustinatorii SETI considera ca inteligentele extraterestre nu au nimic de-a face, cel putin in stadiul actual, cu securitatea nationala. Fenomenul OZN, dimpotriva, ridica involuntar intrebarea daca aceste aparate, care zboara facand manevre imposibile pentru orice vehicul pamantesc, fara a putea fi interceptate, sunt prietenoase sau dusmanoase. Insiruirea diferentelor dintre cele doua abordari poate continua. In concluzie, in urma analizei pe care a efectuat-o, Friedman considera ca are suficiente argumente pentru a califica ansamblul practicantilor SETI drept un cult, adica o credinta cu fundamente subrede, dar gata sa suprime orice opinie contrara ei.
Oamenii de stiinta nu accepta realitatea fenomenului OZN si cu atat mai mult faptul ca unele OZN-uri sunt nave extraterestre, intrucat, asa cum spun ei, nu sunt indeplinite conditiile fundamentale puse de orice stiinta experimentala: fenomenul nu poate fi adus in laborator pentru a-l studia si nu se pot observa OZN-uri oricat de mult timp si ori de cate ori vor scepticii. In plus, fenomenul OZN nu este plauzibil prin prisma teoriilor stiintifice actuale. In particular, Friedman caracteriza atitudinea astronomilor fata de fenomenul OZN prin doua cuvinte: ignoranta si aroganta. Atunci cand ei afirma ca vizitele cosmice sunt imposibile, ei nu accepta ca pana si cu tehnologiile intrevazute la ora actuala s-ar putea ajunge la stelele din vecinatatea noastra intr-un timp rezonabil. In plus, ei refuza sa citeasca literatura existenta privind numeroasele dovezi legate de fenomenul OZN, marginindu-se cel mult la articolele din tabloide, conform principiului "fa cercetarea prin proclamatii; o investigare serioasa ridica prea multe probleme, iar marele public nu va observa diferenta". Astronomii sunt convinsi ca ar fi o pierdere de timp sa aprofundeze studiul fenomenului OZN, avand in vedere ca ei stiu din capul locului ca OZN-urile nu au cum sa fie nave ale altor civilizatii. Asta in ciuda faptului ca, asa cum spune Friedman, "semnele lasate de extraterestri sunt peste tot. Dar, daca nu te uiti, n-ai cum sa le vezi". Una dintre devizele sale favorite este: "fapte in mana inainte de a cupla gura".
O controversa amicala
Friedman a avut in 1992 o controversa cu Carl Sagan, care sustinea ca reproductibilitatea este esenta metodei stiintifice, deci ca fenomenul OZN nu are cum sa fie cercetat stiintific. Ulterior Friedman i-a scris lui Sagan o scrisoare in care argumenta ca sunt de fapt patru situatii in stiinta: cele in care controlezi toate variabilele (ca in laborator), cele in care le poti doar observa si prezice (ca in astronomie), cele in care le observi dar nu le poti prezice (cum ar fi de pilda cutremurele) si cele in care nu le poti nici observa cand se produc si nici nu le poti prezice (ca in accidentele de circulatie). In acest din urma caz, poti face totusi apel la martori si poti face statistici. Studiul stiintific al fenomenului OZN poate intra in aceasta din urma categorie. Friedman subliniaza in acest sens importanta marturiei, argumentand ca utilizarea ei n-ar fi o premiera, intrucat, de pilda, "intregul nostru sistem legal se bazeaza pe marturie".
O alta intamplare faimoasa, care demonstreaza meticulozitatea lui Friedman, s-a petrecut cu cel mai acerb demitizator OZN: Philip Klass. Acesta nega autenticitatea documentelor MJ-12 afirmand, intre altele, ca masinile de scris din acea perioada nu aveau un anumit corp de litera. El a oferit, printr-un pariu, o suma lui Friedman daca va gasi vreun document dactilografiat astfel. Dupa ce acesta a gasit 14 astfel de documente, Klass, recunoscandu-se invins, i-a dat un cec de 1000 de dolari. Friedman n-a omis sa publice copia cecului intr-una dintre cartile sale.
Pentru acceptarea realitatii fenomenului OZN este importanta nu doar atitudinea oamenilor de stiinta ci si a marelui public. In cartea Flying Saucers and Science, Friedman povesteste ca, la conferintele sale publice, obisnuia sa intrebe cu regularitate cati din sala au vazut ceva care putea fi luat drept OZN. In medie erau cam 10%. Apoi intreba cati dintre acestia au si raportat observatia avuta – din nou era doar unul din zece. A treia intrebare era daca cei care au raportat erau, in momentul observatiei, in serviciul militar. Pe cei ce raspundeau afirmativ, Friedman ii ruga sa povesteasca intamplarea. Adesea primea raspunsuri de tipul "nu pot, mi-au zis sa nu spun nimic" sau "mi-au confiscat fotografiile". Altii nu raportau cele observate de teama sa nu fie declarati nebuni. Aceste bariere: psihologice, ori tinand de securitatea nationala, de dezinformare, de teama de ridiculizare sau de marginalizare, fac ca foarte multe cazuri interesante sa ramana ingropate pentru totdeauna. Marele public este impiedicat prin acelasi mecanism sa ia cunostinta de cercetarile serioase in domeniu, fiind impins sa se ghideze dupa credinte-sablon de tipul "prostiile astea despre OZN-uri nu au nimic serios", sau "in mod sigur cei mai multi oameni de stiinta nu cred" s.a.m.d.
Dezinformare si piste false
In conferintele sale, Friedman a fost intrebat adesea care ar putea fi motivele pentru care oficialitatile guvernamentale practica o politica sustinuta de musamalizare si denigrare a fenomenului OZN. Raspunsul sau a fost ca nu poate emite decat speculatii, intrucat nu are acces la documente foarte secrete si nu este nici psiholog. Dar aceste motive ar putea fi urmatoarele:
OZN-urile "sunt mai manevrabile, zboara mai sus, mai rapid, mai incet, mai silentios si mai nedetectabil decat orice aparat din orice tara din lume […] Daca noi s… amt putea copia capabilitatile lor de zbor, am putea invinge fortele militare ale oricarei tari". Daca am afla ceva, am face tot posibilul sa nu afle si altii. In acest scop, asa cum arata experienta trecutului, sunt folosite in mod curent dezinformarea si trimiterea pe piste false.
Friedman nu crede ca un anunt privind prezenta extraterestra ar provoca panica, mai ales daca un astfel de anunt ar fi facut de o persoana aflata intr-o pozitie foarte inalta, care ar arata si avantajele acestei prezente si ar adauga ca sunt in curs de organizare conferinte internationale in care sa se discute implicatiile religioase, economice si politice ale vizitelor. Dar dupa "un asemenea anunt, oricat ar fi el de prudent, se vor inmulti vizitele la biserica, se va mari numarul de internari in spitalele psihiatrice, iar bursa se va prabusi" din cauza incertitudinilor privind viitorul. "Ma astept ca multi membri ai tinerei generatii sa impuna o orientare globalista, in opozitie cu cea nationalista care este actuala regula […] Din pacate, nu cred ca exista vreun guvern national dispus sa accepte ca propriii cetateni sa fie dedicati in primul rand unor cauze planetare si nu unui guvern local".
Multi fundamentalisti religiosi sunt convinsi ca "viata inteligenta exista numai pe Pamant si ca toata treaba asta cu OZN-urile este lucratura diavolului". Friedman considera opinia aceasta "o insulta la adresa lui Dumnezeu", avand in vedere imensitatea Universului. El citeaza in acest sens mai multe surse, intre care pe monseniorul Corrado Balducci de la Vatican care "a aratat clar ca nu exista nicio ratiune fundamentala pentru care sa respingem ideea de vizite ale extraterestrilor".
DAN D. FARCAS
Comentarii