Pe 14 martie 1966, începând cu ora 3.50, timp de doua ore si jumatate, sapte martori oculari au raportat ca un un obiect zburator neidentificat face manevre deasupra districtelor Livingston si Washtenaw din statul Michigan, SUA. Cei sapte martori erau ofiteri de politie si adjuncti de serif din cele doua districte. Mai mult, povestile lor erau sustinute de mai mult de alti 100 de martori, printre care William Van Horn, un director de aparare civila, si zeci de studenti care au urmarit obiectul în forma de minge de rugby timp de patru ore, în timp ce se deplasa în apropiere de campusul Universitatii din Michigan, de un aeroport local si o de o mlastina din apropiere.
Obiectele vazute se miscau cu viteze fantastice si faceau manevre imposibile pentru un avion. La un moment dat, au fost observate patru OZN-uri, într-o formatie în linie dreapta. Baza Air Force Selfridge a confirmat urmarirea OZN-urilor deasupra lacului Erie la ora 4:56 în zori, adaugând ca a fost imposibil sa obtina vreo identificare din partea acelor obiecte. Baza a notificat centrul de operatii din Detroit. Ajutorii de serif din districtul Washtenaw, B. Bushroe si J. Foster, scriau într-o declaratie oficiala: „A fost cel mai ciudat lucru la care am asistat vreodata si n-am fi crezut aceasta poveste, daca nu am fi vazut-o cu ochii nostri. Obiectele se miscau cu viteze fantastice, puteau sa faca întoarceri foarte ascutite, sa coboare, sa urce si sa pluteasca nemiscat cu o extraordinara manevrabilitate. Nu avem nici o idee ce au fost aceste obiecte, sau de unde puteau veni”. Adjunctul Bushroe a declarat presei: „Balansau înainte si înapoi ca un pendul, tâsneau în sus cu o viteza extraordinara, apoi coborau la fel de repede”. Politistii din Dexter si serifii din districtul Livingston au raportat ca au vazut aceleasi obiecte, implicate în aceleasi manevre.
Lumini si… umbre
Trei zile mai târziu, pe 17 martie, alti doi ajutori de serif din districtul Washtenaw: sergentul Neil Schneider si David Fitzpatrick au vazut, în jurul orei 16.00, trei sau patru obiecte circulare stralucitoare în apropiere de oraselul Milan. Ei au sunat la aeroportul Willow Run, care însa nu a putut confirma observatiile prin radar.
Pe 20 martie, în jurul orei 20.30, un fermier de 46 de ani din Dexter, Michigan, pe nume Frank Mannor, dar si familia sa, au vazut niste lumini de la ferma lor de pe McGuiness Road. Frank, împreuna cu fiul sau Ronald, de 18 ani, au iesit sa vada ce se întâmpla, dupa ce au observat ca luminile atinsesera pamântul. Fermierul a spus ca a vazut obiectul de la mai putin de 500 de metri. Parea sa fie maro, cu o suprafata „matlasata”. Partea de jos era plata, iar cea de sus era ascutita, ca un con. Pe marginile exterioare, avea doua lumini mici, de culoare albastra-verzuie, care se intensificau si deveneau rosii din când în când. Uneori obiectul devenea puternic luminat, capatând o culoare galben deschis. Asa cum spunea martorul: „Nu semana cu imaginile de farfurie zburatoare si avea o suprafata ca de coral. M-am bagat în fiecare gaura din acest district dar n-am mai vazut asa ceva”. Obiectul se înalta pâna la vârfurile copacilor, se oprea un timp, apoi cadea înapoi la sol, schimbându-si în acest timp culorile.
Ajutorii de serif David Fitzpatrick si Stanley McFadden si-au parcat masina într-o zona adiacenta si au început o cautare, împreuna cu Frank Mannor. În timp ce erau în padure, au observat, lânga o liziera, o lumina stralucitoare, dar, pe masura ce se apropiau, ea se estompa. Lumina a aparut apoi din nou, dupa care iar a disparut. Scotocirea zonei a continuat, prin mlastina si iarba înalta, cu rezultate negative. La intoarcerea în vehiculul de patrulare, ofiterii au fost informati ca unul dintre obiecte a fost vazut plutind, chiar deasupra zonei în care ei efectuasera cautarile, si a plecat apoi în zbor, spre apus, cu o mare viteza.
Robert R. Taylor, seful politiei din Dexter si politistul N.G. Lee au venit si ei la ferma, ca raspuns la apelul doamnei Mannor. Taylor a declarat ca a urmarit luminile, cu binoclul, de la domeniul lui Frank Mannor, aflat pe o colina cu vedere în zona. Obiectul a aparut cu o stralucire rosie, pulsatorie, si „cu o lumina la fiecare capat al chestiei”.
Conform raportului politiei, Mannor a mai declarat: „Am auzit apoi un sunet de fluier – ceva ca un glont atunci când ricoseaza de pe ceva; atunci acest obiect a trecut direct peste noi si a disparut”. Politistii au auzit si ei acest zgomot. „Am crezut ca a fost o ambulanta”, a spus Lee.
În acest timp si ofiterul Robert Hartwell de la Politia din Dexter a vazut un obiect zburator cu lumini intermitente de culoare rosie si verde, plutind aproape de sol, deasupra unei masini. În momentul în care s-a înaltat, i s-a alaturat o a doua „nava”.
Alti doi ajutori de serif au urmarit acelasi tip de obiecte în partea de nord a districtului. Rezidenti din districtele Livingston si Monroe au raportat de asemenea ca au vazut aparitiile. Ziarul Detroit News a descris a doua zi urmarirea politieneasca, incluzând un desen cu obiectul având forma unei mingi de rugby, cu suprafata matlasata, cu lumini, cu un vârf si cu antene. Douglas Harvey, seriful districtului Washtenaw, ordonase tuturor ajutoarelor sa se deplaseze la fata locului. Sase masini de patrulare, cu doi oameni în fiecare, ca si trei detectivi, au înconjurat zona. Mai târziu, ei au urmarit un obiect de-a lungul soselei Island Lake, fara sa-l prinda.
Buford Bushroe, adjunct de serif în Washtenaw County, a observat de asemenea obiectul. „Arata ca un arc. Era rotund. Am întors si l-am urmarit prin Dexter cinci mile. S-a îndepartat spre vest, dupa care ne-am oprit. L-am pierdut printre copaci. Fie luminile s-au stins, fie a decolat cu o explozie extraordinara de viteza. Era la aproximativ 1500 de picioare (450 de metri n.n.) deasupra solului. Se deplasa cu circa 100 mph. Noi aveam 70 înainte de a-l pierde, în apropiere de Wylie Road”.
O multime de studenti de la Universitatea din Michigan, aflata în apropiere, ca si de la Universitatea Eastern Michigan, se îmbulzisera în zona, dupa ce au ascultat la radio rapoartele despre aparitiile din zilele precedente. Mannor a si fost întrebat daca nu cumva totul a fost o simpla farsa pusa la cale de studenti. El a negat cu fermitate aceasta posibilitate. „Ei nu ar fi putut truca o instalatie ca aceasta… N-am mai vazut asa ceva. Nu e nimic în neregula cu ochii mei si fiul meu are si el vederea perfecta. Nu puteam sa fi gresit amândoi… Sotia mea spune ca ne vom muta de aici. Ei nu-i place asta. N-am încuiat pâna acum niciodata usile. Nimeni nu ne-a deranjat vreodata”.
Pe 22 martie zeci de locuitori din Dexter si Hillsdale au raportat mai multe obiecte zburatoare care emit sunete si lumini ciudate. Pe 23 martie, un adolescent de la Monroe a spus ca a facut fotografii ale aparitiilor, care aratau însa doar ca o pata mare, neagra, de cerneala. Pe 29 martie, mai multe obiecte neidentificate au fost raportate în statul Michigan, unele din districtele Macomb si Oakland, altele de la Bad Axe, Flint si Ann Arbor. Printre martori era Richard Sober din Ann Arbor, adjunct de serif aflat în afara serviciului, ca si Ford Wallace, seful politiei din Linden.
Aurora boreala in mlastina?
Dupa toate aceste semnalari, un profesor de la Adrian College a venit totusi cu teoria ca luminile pe care le-au urmarit politistii erau aurora boreala. Air Force a trimis si el în zona consultantul sau pentru proiectul Blue Book, astronomul si expertul OZN Dr. J. Allen Hynek. Acesta, dupa o ancheta fulger, care a durat doua ore si 45 de minute, a tras concluzia ca toate aparitiile sunt datorate „autoaprinderii gazului de mlastina”. Hynek a citat o descriere a gazelor de mlastina data de astronomul olandez Minnaert: „Luminile se aseamana cu flacari mici, vazute uneori chiar pe sol, alteori plutind deasupra lui. Flacarile ies într-un loc, ca dintr-o data sa apara într-un altul, dând iluzia de miscare. Culorile sunt, uneori, de culoare galbena, alteori rosie sau albastra-verzuie”. „Gazul de balta” spunea Hynek, „de obicei, nu are miros, dar scoate niste sunete, ca mici pocnituri, similare celor de la aprinderea unui arzator cu gaz. Gazele se formeaza prin descompunerea vegetatiei. Se pare ca, îndata ce a venit dezghetul primaverii, au fost eliberate: gazul metan, hidrogenul sulfurat si fosfina, rezultate din descompunerea materialelor organice”. Hynek a mai spus ca tinerii care pun la cale „farse cu flacarile” completeaza exaltarea generala. El a respins o fotografie facuta pe 17 martie cu o expunere de lunga durata cu Luna si planeta Venus.
Van Horn, nascut în Hillsdale, care a crescut pe marginea unei mlastini, a fost indignat de concluziile astronomului, afirmând ca el stia mai multe despre gazul de mlastina decât Hynek. Între altele, Van Horn a spus ca Hynek a ignorat rapoartele sale privind deplasarea luminilor si faptul ca a existat o suprafata convexa între lumini.
În perioada care a urmat, explicatia lui Hynek cu „autoaprinderea gazului de mlastina” a fost ridiculizata de presa. Astronomul a fost admonestat si de Prof. James McDonald, un faimos specialist în mecanica atmosferei. La acestea s-a adaugat si condamnarea atitudinii, plina de prejudecati, a prof. Condon, care conducea un proiect privind fenomenul OZN. Toate acestea l-au facut pe Hynek sa-si revizuiasca modul în care va aborda, începând din acest moment, subiectul OZN. În timp, el a devenit unul dintre specialistii cei mai prestigiosi, pe plan mondial, în acest domeniu.
DAN D. FARCAS
Comentarii