Implanturi de pe alte meleaguri?

           La 19 august 1995 Dr. Roger Leir, chirurg din Ventura (California), asistat de un hipnoterapist si un investigator OZN, a extras trei implanturi de origine necunoscuta din doua persoane, un barbat si o femeie, care afirmau ca au avut parte de rapiri OZN.

           La 19 august 1995 Dr. Roger Leir, chirurg din Ventura (California), asistat de un hipnoterapist si un investigator OZN, a extras trei implanturi de origine necunoscuta din doua persoane, un barbat si o femeie, care afirmau ca au avut parte de rapiri OZN. Leir a declarat dupa operatii: „eu nu sunt un fanatic OZN ci un medic, un om de stiinta sceptic. Dar, pâna la proba contrara, voi considera ca aceste implanturi sunt de origine nepamânteana”.
           Cazul de mai sus constituie doar un exemplu din multele difuzate prin mass media. Budd Hopkins estima ca un american din 25 putea fi subiectul unei rapiri efectuate de extraterestri si tot el spunea ca un american din 40 ar fi purtatorul unui implant. Inevitabil, în timp, au aparut si ufologi care si-au facut o adevarata subspecializare pe problema descoperirii de implanturi. Darryl Sims, de pilda, lucrând în colaborare cu mai multi chirurgi, a adunat o întreaga colectie de astfel de obiecte, pe care le arata la diferite conferinte consacrate subiectului. Concluzia sa este ca sunt doua tipuri principale de implanturi: unul ca un microcip minuscul, cu numeroase fire iesind din el, în toate directiile, celalalt aparent facut din sticla. Scepticii afirma, desigur, ca este vorba de obiecte banale care au ajuns accidental în interiorul organismului. Majoritatea implantelor sunt descoperite în timpul unor examinari de rutina cu tomograful, cu aparatura cu rezonanta magnetica nucleara etc. Unele implanturi ajung pâna la o lungime de 3 centimetri, cu grosimea de 1 milimetru, dar majoritatea au doar marimea unei alice de vânatoare. Ele sunt plasate, de cele mai multe ori, în fundul cavitatii nazale, în ureche, în mâini sau picioare. De regula nici medicul nici pacientul nu-si pot explica modul în care obiectele au ajuns în locul respectiv. Prin regresie hipnotica unii dintre cei aflati într-o astfel de situatie si-au amintit ca au fost rapiti si ca obiectele le-au fost introduse în corp cu aceasta ocazie…
           Unele implante, care au fost examinate, au calitati magnetice si emit o lumina verzuie daca sunt expuse la radiatii ultraviolete. La microscopul electronic, s-a vazut ca poseda un mare numar de straturi. Alte teste au evidentiat în compozitia lor o varietate surprinzatoare de metale si aliaje. Nu a fost posibil sa se afle cum functioneaza nici la ce folosesc. S-au emis doar speculatii ca ele ar constitui instrumente de transmitere sau receptie sau eventual de monitorizare, legate de sistemul nervos al persoanei.
           Controversatul Bill Cooper spunea, între altele, ca implanturile extraterestre constau din obiecte sferice de 0,04-0,08 milimetri care se plaseaza de cele mai multe ori în preajma nervului optic. El invita lumea sa se mobilizeze în fata „oribilului adevar” pe care-l reprezinta prezenta „cenusiilor” pe Pamânt, cu experimentele lor care include si marcarea oamenilor prin implanturi. În ultimul timp ia însa amploare o miscare tot mai viguroasa care afirma ca nici armata americana nu ar fi straina de astfel de practici. Si noi marcam animalele pe care vrem sa le urmarim. La ora actuala peste trei milioane de animale poarta transpondere implantate sub diferite forme. Acestea transmit, prin radio, un cod propriu al individului, catre un centru de urmarire. Dar nu e numai atât. Deja în anii saizeci neurologul Dr. Jose Delgado a folosit un dispozitiv minuscul de receptie si stimulare care putea fi pus în legatura directa cu creierul, de pilda prin implantare într-o cavitate sinusala. Cu ajutorul lui, Delgado a facut ca, în arena, un taur furios sa devina, la comanda, aidoma unui mielusel. S-a propus ca si americanii arestati pentru crime sa fie marcati în acelasi fel. Mai recent se spune ca s-au pus la punct dispozitive prin care se pot sugera, mintii persoanei tinta, istorii întregi de tipul „realitatii virtuale”, pe care victima va avea apoi impresia ca le-a trait aievea. Evident, unii s-au întrebat, în consecinta, daca nu cumva o parte din istoriile bizare cu OZN-uri si extraterestri sunt „implantate” astfel, cu scop de dezinformare?