Considerate, de catre stiinta moderna, simple eresuri, fara nici o legatura cu realitatea, ci facand exclusiv parte din folclorul populatiilor primite, blestemele au facut insa subiectul, (cel putin o data cu inceputul secolului XX, mai precis de cand cu celebrul „blestem al faraonilor”), unor interesante investigatii, din partea anumitor savanti. Cea mai recenta lucrare care dezbate acest controversat subiect ii apartine psihologului englez Jeffrey Cougall.
Fara a privi problema la modul academic, dupa ce face o interesanta exegeza asupra istoriei acestor temute incantatii, psihologul londonez apreciaza ca „departe de a fi simple superstitii ale unor oameni cu un nivel de cultura scazut, care incercau sa-si explice diferite evenimente tragice ca fiind rodul unor actiuni purtate cu ura, de catre dusmani, blestemele au o incarcatura energetica malefica de o putere incredibila. Practic, un blestem rostit cu o adanca ura, si cu o hotarare de a face rau indescriptibila in cuvinte, actioneaza, la drept vorbind, intocmai unui glont, ucigand persoana careia ii este destinat, cu atat mai lesne cu cat aceasta manifesta deschidere pentru asemenea practici magice si nu stie sa se protejeze”.
Blestemul „Marii Fiare”
Pentru a-si exemplifica teoria, psihologul englez da doua exemple care au starnit valva in epoca, ambele petrecute in urma cu cateva decenii si deci verificabile. Primul se refera la faimosul magician Aleister Crowley, una dintre cele mai ciudate si mai controversate personalitati din istoria ocultismului. Crowley, care se pretindea reincarnarea unui zeu egiptean, se lauda ca ar fi un mare initiat in misterele vechilor faraoni si sustinea cu emfaza ca la varsta de 14 ani isi vanduse sufletul diavolului.
Aflat permanent in atentia generala, gratie faptelor sale scandaloase, ce-i faceau pe unii sa-l numeasca „cel mai mare desfranat din cati s-au nascut vreodata”, adulat insa cu precadere de publicul feminin, asupra caruia avea o influenta similara cu cea a lui Rasputin, Crowley a fost in permanenta ironizat de ceilalti ocultisti ca nu ar fi decat un „scamator”. Aceasta opinie o impartaseau si oamenii de stiinta, ce nu pierdeau nici un prilej sa faca haz pe socoteala „Marii Fiare”, cum se autodenumea bizarul personaj.
Se pare insa ca, dincolo de butaforiile cu care-i placea sa-si orneze opera, Crowley avea unele capacitati psi uimitoare. Caci, odata, refuzat de un medic pe nume William Brown, caruia ii ceruse morfina („initiatul” era un inrait narcoman), Crowley l-a blestemat pe acesta, de fata fiind mai multi martori, sa nu mai traiasca nici macar o zi dupa el. Coincidenta sau nu, in seara zilei de 1 decembrie 1947, cand Crowley se stingea din viata, medicul britanic deceda si el, intr-un accident, fiind lovit grav la cap si dandu-si suflarea cu putin inainte de miezul noptii!
O moarte stranie
Un alt caz interesant este cel al americanului Anthony Le Vay. Fost comis-voiajor, acesta infiintase, in 1964 secta „Adoratorii lui Satan” si se proclamase pe sine drept „Antichristul”. Cert este ca bizarele ritualuri ale acestei secte au atras o multime de debusolati si naivi, printre care si un star in mare voga la ora aceea, Jayne Mansfield. Fan declarat al actritei, Le Vay i-a pus la picioare toata bogatia acumulata de la membrii sectei, dedandu-se la cheltuieli fabuloase spre a o cuceri. Dar curand, intre cei doi a izbucnit cearta si artista i-a dat de inteles ca ar dori sa paraseasca secta. Atunci, Le Vay a blestemat-o in „consiliul” sectei, inconjurand, pe o fotografie, capul planturoasei blonde, cu un creion rosu. La numai zece zile dupa aruncarea acestei anateme, Jayne Mansfield murea, intr-un accident de automobil, pe o sosea californiana. Mai mult, atunci cand politia ajunsa la fata locului a reusit sa-i degajeze cadavrul dintre fiarele contorsionate, s-a observat ca trupul actritei fusese realmente decapitat, in accident…
GABRIEL TUDOR
Comentarii