Informatii din viitor

    Semnalam cu putin timp în urma la aceasta rubrica ipoteza doamnei Lenke Becker, din Brasov, privind posibilitatea explicarii stiintifice a premonitiilor, clarviziunii, într-un cuvânt, profetiilor. Între timp am primit de la autoare volumul intitulat „Timpul si misterele lui” – o viziune originala asupra Universului si vietii, si îndraznesc sa afirm ca avem, în sfârsit, o ipoteza articulata pe ideea profetiilor, poate ca cea mai solida si mai serioasa si mai plauzibila din câte cunosc.
    Semnalam cu putin timp în urma la aceasta rubrica ipoteza doamnei Lenke Becker, din Brasov, privind posibilitatea explicarii stiintifice a premonitiilor, clarviziunii, într-un cuvânt, profetiilor. Între timp am primit de la autoare volumul intitulat „Timpul si misterele lui” – o viziune originala asupra Universului si vietii, si îndraznesc sa afirm ca avem, în sfârsit, o ipoteza articulata pe ideea profetiilor, poate ca cea mai solida si mai serioasa si mai plauzibila din câte cunosc… Cum era si firesc de altfel, ipoteza a suscitat interesul unor specialisti din tara. Redeschid asadar o scurta dezbatere pe ideea premonitiilor, îndemnat de participarea unei competente iesene, domnul Eugen Deutsch, un cercetator si observator remarcabil al fenomenologiei paranormale. Presupun ca la aceasta scurta dezbatere se vor alinia si alte personalitati. Reproduc acum opiniile domnului inginer Deutsch: „Daca termenul de premonitie se refera la primirea subconstienta a unor informatii despre evenimente ce s-ar petrece în viitor, exista doua moduri în care aceste informatii ar putea fi obtinute. Într-o prima ipoteza ar fi vorba despre un fel de extrapolare (proiectie) în viitor a unor elemente ale prezentului. În aceasta situatie evenimentele ce s-ar petrece în viitor reprezinta doar o varianta posibila (având, eventual, probabilitate maxima). Din acest motiv folosirea informatiei respective pentru a evita desfasurarea întrevazuta a evenimentelor nu ar implica o contradictie, întrucât viitorul respectiv era doar ipotetic. Cea de a doua ipoteza, luata în consideratie si de doamna Lenke Becker ar fi primirea unor informatii direct dintr-un viitor care, de fapt, ar fi avut deja loc. În aceasta situatie, o actiune pentru evitarea unor evenimente, despre care se stie ca s-au petrecut efectiv în viitor, ar duce la alterarea acestui viitor, exact în acelasi fel în care o interventie în trecutul nostru ar altera prezentul. De fapt, privind din perspectiva viitorului, din care ar proveni respectivele informatii, prezentul în care se petrece fenomenul de premonitie ar fi, evident, trecutul! „Cauzalitatea premonitiei De la profetii Vechiului Testament, la Nostradamus si de la marele vizionar francez, la vizionarii epocii moderne, misterul „citirii viitorului” a incitat si continua sa o faca, cu deosebirea, fata de trecut, ca actualmente de acest fenomen încep sa se apropie oamenii de stiinta. În acest spirit consemnam si dialogul nostru. Inginerul iesean Eugen Deutsch îsi continua argumentele: „Revenind asupra premonitiei, considerata drept o informatie primita direct din viitor, trebuie facute câteva precizari. Transmiterea unei informatii de la creier la creier presupune existenta minima a doua persoane aflate într-un contact printr-un sistem oarecare – probabil prin intermediul unor unde oarecum similare celor electromagnetice, dar nu identice cu acestea, întrucât mecanismele de producere si detectare ale undelor respective sunt prea bine cunoscute si nu mai este nimic de adaugat. Persoanele respective ar fi: pe de o parte observatorul unui eveniment oarecare si deci emitatorul informatiei, iar pe de alta parte receptorul, cel care poseda aceasta premonitie. În anumite cazuri ar trebui sa intervenim între cei doi si unul sau mai multi intermediari, care ar actiona asemanator cu releele de televiziune…” Demonstratia este fara îndoiala intresanta si corecta, cu mentiunea ca deplasam puterea premonitiei la o fiinta umana si nu stim de unde provine si prin ce mijloace aceasta premonitie. Deci ne aflam la începutul lucrurilor. Cum s-ar putea transmite informatii între doi timpi diferiti? Eugen Deutsch raspunde: „A priori trebuie sa pornim de la ideea ca cei doi – emitatorul si receptorul – sunt localizati în acelasi sistem de coordonate spatio-temporal (acelasi continuum). Este drept ca doua evenimente care sunt decalate în timp într-un anumit sistem de coordonate, pot aparea, privite dintr-un alt sistem, drept simultane – ordinea de observare în timp a acestora ar putea fi chiar inversata. Este, de asemenea, posibil ca una din cele doua persoane implicate în transmisia unei informatii sa faca simultan parte din doua sisteme de referinta diferite. Dar este imposibil ca ambele persoane sa faca simultan parte din doua sisteme de referinta diferite de coordonate. Din acest motiv ar trebui sa existe si un sir de intermediari actionând ca niste relee de transmisie”… Într-adevar, problema profetiei este în primul rând a intermediarului, cel care face posibila informatia din viitor citita în prezent. Vom vedea în numarul viitor alte aspecte ale acestei idei.