La doi ani si mai bine dupa senzationalul articol din New York Times, care a dezvaluit interesul, atât de bine ascuns anterior, al Pentagonului fata de fenomenul OZN, noi si noi martori militari, care au fost de fata la întâlnirile OZN, continua sa ia decizia de a-si face publice amintirile.
Pe 19 decembrie 2019, în The New York Magazine – Intelligencer, Matthew Phelan a publicat un interviu cu pilotul Chad Underwood, cel care a înregistrat, prin camera cu termoviziune a unui F/A-18 Super Hornet, OZN-ul numit ulterior „Tic Tac”. Dupa cum cititorii acestei pagini stiu, fragmentul de videoclip, numit FLIR1, înfatisând acest obiect a devenit unul dintre cele mai vizionate pe plan mondial.
Înainte de a vorbi cu Intelligencer, Underwood, care între timp a devenit instructor de zbor, angajat civil în industria aerospatiala si tata de familie, a subliniat ca a ezitat pâna acum, dorind sa evite ca numele sau sa fie atasat de nebunia cu „omuletii verzi” de care lumea leaga OZN-urile.
Povestea Tic Tac a început în jurul datei de 10 noiembrie 2004, când operatorul radar Kevin Day a raportat pentru prima data ca a vazut obiecte ciudate si cu miscare lenta care zburau în grupuri de cinci pâna la zece în largul insulei San Clemente, la vest de coasta San Diego, în timpul unui exercitiu în jurul portavionului Nimitz. Conform lui Day, ele se aflau la o înaltime de 8.500 de metri, miscându-se cu o viteza de aproximativ 220 de kilometri pe ora, erau prea mari pentru a fi pasari, prea lente pentru a fi aeronave cunoscute si nu se deplasau pe nicio traiectorie conventionala de zbor.
O forma ovala de 12 metri
Într-un raport militar facut public de KLAS-TV în Las Vegas, Day mentiona ca obiectele „au prezentat caracteristici ale rachetelor balistice”, în timp ce coborau de la 18.000 de metri pâna la 15 metri deasupra Oceanului Pacific, fara a produce boom-uri sonice. Operatorii de radar de pe nava însotitoare Princeton au petrecut aproximativ doua saptamâni încercând sa-si dea seama ce erau acele obiecte, un proces care includea închiderea si recalibrarea sistemului de radar al navei pentru a se asigura ca semnalele misterioase nu sunt fals pozitive sau „trasee fantoma”.
În cele din urma, David Fravor, ofiterul comandant al „Asilor Negri”, a facut confirmarea vizuala a unuia dintre obiectele aflate în aer în timpul unui exercitiu de antrenament de zbor. O ora mai târziu, la un alt zbor, Underwood a facut înregistrarea în infrarosu a obiectului.
Filmul pare sa descrie ceea ce Fravor identificase ca o forma ovala, alba, alungita, de 12 metri (de aici si numele de „Tic Tac”). Ea nu prezenta nicio evacuare conventionala a mecanismului de propulsie, nici macar atunci când tâsneste surprinzator spre stânga în ultimele momente ale videoclipului. Dintre cele trei incidente OZN cunoscute, capturate de avioanele marinei americane prin intermediul senzorilor în infrarosu, filmarea lui Underwood ramâne unica din cauza ca lipsesc discutiile încrucisate între piloti (fapt care a si condus la anumite speculatii despre autenticitatea acesteia). Însa „nu a existat nimic protejat”, a declarat pentru Intelligencer, Dave Fravor, fostul comandant al lui Underwood. Audio-ul lipseste, spune el, „pur si simplu deoarece nu a fost copiat de pe unitatea de stocare”.
Un alt fost pilot de lupta, care a servit la Nimitz în 2004 si care a vorbit cu Intelligencer în conditii de anonimat, si-a amintit ca a asistat la o prezentare palpitanta a videoclipului FLIR1 în interiorul Centrului de Informatii (CVIC) de pe Nimitz. „Aceste prezentari erau, de regula, formalitati, dar de data aceasta a fost ceva foarte ciudat”, a spus fostul pilot. „Nu existau, într-adevar, multi sceptici în camera respectiva”. Fravor declarase pentru ABC News ca nu stie ce este acel „Tic Tac”, dar ca „a fost cu adevarat impresionant, cu adevarat rapid si ar fi dorit sa zboare cu asa ceva”. În CVIC în acea zi, a spus pilotul anonim: „Cu totii am vrut asta. Toti am fi vrut sa zburam.”
Dintre numeroasele persoane care au observat sau înregistrat obiectele, câtiva, precum Fravor sau seful politiei militare de pe Princeton (acum pensionar) Sean Cahill, cel care a raportat ca a vazut, de pe puntea crucisatorului, ceea ce parea a fi o alta grupare de obiecte neidentificate, au vorbit cu jurnalistii. Altii n-au facut-o. De pilda, locotenent-colonelul „Cheeks” Kurth, un ofiter comandant al escadrilei Marine Hornet, caruia i s-a cerut sa intercepteze pe „Tic Tac”, înca nu a acceptat vreun interviu înregistrat. Cu toate acestea, la trei ani de la observatii, Kurth se angajase ca manager de program la Bigelow Advanced Aerospace Space Studies din Las Vegas, compania care a lucrat la programul de investigatii OZN-ul secret al Pentagonului.
Underwood a apreciat claritatea interviurilor despre incident date de David Fravor, care, în acel moment, era ofiterul sau comandant. În cursul exercitiilor ei zburau, de obicei, aproximativ o ora, o ora si jumatate, apoi aterizau si urma un nou val de decolari s.a.m.d. În acea zi, Dave Fravor aterizase în acelasi timp în care Underwood îsi punea echipamentul. Fravor a raportat ceea ce vazuse, iar de pe Princeton, care avea un radar sofisticat, foarte performant, s-a raportat ca exista un obiect acolo. Asa ca celor care decolau li s-a cerut sa vada daca-l puteau gasi si, eventual, urmari. Au iesit catre zona de instruire desemnata si dintr-o data, Underwood a vazut acel „blip” pe radarul sau. El a subliniat apoi: „Termenul „Tic Tac” l-am inventat eu”. Întrebat daca a vazut obiectul cu ochiul liber, Underwood a raspuns ca nu. El era concentrat sa se uite la „FLIR”. Acesta (Advanced Targeting Forward Looking Infrared – ATFLIR) este un sistem optic electric si termic, care a fost dezvoltat de catre firma Raytheon pentru pilotii Marinei SUA la sfârsitul anilor 1990, în special pentru detectarea si identificarea tactica de tinte si asigurarea directionarii autonome de precizie pentru arme inteligente. La mijlocul anilor 2000, ca si astazi, ATFLIR este capabil sa detecteze si sa urmareasca tinte pe o raza de circa 75 de kilometri. Obiectul se afla la mai putin de 35 km. Nu-l puteai vedea cu ochiul liber decât probabil la cel mult 18 km si nu-l puteai urmari vizual pâna nu ar fi ajuns la vreo opt-noua kilometri. Underwood era preocupat mai mult sa nu-l piarda din ochi si sa se asigure ca banda de înregistrare e pornita si deci va putea duce ceva înapoi pe nava.
Observatii de neinteles
Lucrul care l-a intrigat cel mai mult a fost cât de neregulat se comporta obiectul. Schimbarile sale de altitudine, viteza si aspect nu semanau cu nimic din ceea ce întâlnise înainte, urmarind alte tinte aeriene. Se misca în moduri care erau de neînteles din punctul de vedere al fizicii. Iar aeronavele, indiferent daca sunt cu sau fara echipaj, trebuie sa se supuna legilor fizicii. Trebuie sa aiba un mijloc de ridicare, o sursa de propulsie. Tic Tac nu avea asa ceva. Cobora de la 18.000 de metri pâna la 30 de metri în câteva secunde, ceea ce nu este posibil. A facut asta si în timp ce Underwood zbura. În mod normal, trebuie sa se vada si motoarele care emit o urma termica. La acest obiect nu se observa asta. Videoclipul arata o sursa de caldura, dar semnaturile normale ale unei evacuari nu erau acolo. Nu a existat niciun semn al mecanismului de propulsie. O reactie similara privind obiectul din videoclipul FLIR1 a exprimat, într-un interviu telefonic, si Vincent Aiello, fost pilot militar pe un F/A-18: „Daca sunteti suficient de aproape de o aeronava reala si o urmariti, puteti vedea puncte de caldura în diferite locuri, fie pe marginile conducatoare ale aripilor, unde este mai fierbinte din cauza frictiunii, fie la porturile pe unde iese aerul si desigur, la evacuarea propriu-zisa a motoarelor”.
Interviul a examinat apoi teoriile pe care le-au propus „scepticii de fotoliu”. Nu puteau fi pasari, deoarece acestea nu zboara la 2000 de metri sau mai sus. Cu atât mai putin baloane meteorologice, care nu fac astfel de miscari. Nici nu credea ca obiectul sa fi fost o racheta de croaziera sau o aeronava experimentala necunoscuta, din cauza modului dezordonat de a se misca, dar si pentru ca nu se vedea niciun mijoc de propulsie care sa-l tina în aer: nici aripi, nici caldura emanata. Nu a fost nici un eveniment meteo. Daca ar fi fost el singurul care l-a vazut sau l-a urmarit, ar fi putut sa banuiasca asa ceva. Dar au fost o multime de oameni si senzori care l-au urmarit independent. L-a vazut si Dave Fravor, apoi, dupa o ora si jumatate, a iesit el si a capturat practic un obiect cu aceeasi descriere, ceea ce cu un eveniment meteo ar fi putin probabil.
Uneori – spune Underwood – i s-a spus „hei tu ai vazut nave extraterestre”. El raspunde: videoclipul pe care îl vedeti este videoclipul meu. Si nu, nu am spus niciodata ca ar fi fost asta, ori sa speculez despre ce cred ca a fost. Nu este treaba mea. Dar am vazut ceva. Si a vazut si ofiterul meu comandant, ca si altii.
DAN D. FARCAS
Comentarii