Mii de oameni, de pretutindeni, pretind ca au fost rapiti de extraterestri si dusi pe nave spatiale, unde asupra lor s-au efectuat experimente, adesea sinistre. Circa o jumatate dintre ei isi amintesc detalii care tin de un posibil program de inginerie genetica, unele persoane rapite fiind folosite drept mame purtatoare. Exista chiar si unii care pretind ca sunt hibrizi umani/extraterestri, intrucat – spun ei – mamele lor ar fi fost insamantate inclusiv cu ADN nepamantean.
Uneori rapirile lasa urme pe corp sau pe imbracaminte, de pilda cicatrice care n-au existat cu o zi inainte, ori semne ciudate care apar pe diverse parti ale corpului si persista un timp. La intoarcere, imbracamintea este uneori rupta. O femeie a constatat, dupa o rapire din dormitor, ca avea camasa de noapte imbracata pe dos, desi totdeauna cand se culca era foarte atenta sa nu se intample asa ceva. Unele victime s-au intors in pat cu pijamaua uda, deoarece afara ploua, ori cu sosetele, folosite numai in pat, pline de noroi. Alte persoane au descoperit, in dimineata rapirii, ca o parte din imbracamintea cu care isi aminteau ca se culcasera era pusa pe un scaun sau langa pat. O femeie din Orlando relata ca imbracamintea unor rude ale sale, care fusesera rapite, era impregnata cu o substanta de culoare roz, care putea sa-si aiba originea in alte lumi…
Dovezi analizate atent
Publicistul Jon Austin a publicat in Sunday Express un articol despre o conferinta asupra rapirilor OZN, organizata, pe 7 octombrie 2017, la Truro College, din Truro, Cornwall, Regatul Unit. Aici, ufologul Nigel Watson din Plymouth, Devonshire, a analizat dovezile existente, declarand: „Rapirile par sa indice faptul ca niste fiinte nepamantene viziteaza, in mod regulat, planeta noastra si au planuri sinistre la adresa omenirii”. El a analizat o seama de dovezi disponibile, in cea mai mare parte relatari ale unor martori. Concluzia sa a fost ca OZN-urile pe care oamenii le vad nu ar fi nave extraterestre, adaugand ca exista mai multe obiectii fata de aceasta idee.
Watson se intreba, la fel ca atatia altii, „De ce extraterestrii ar continua sa efectueze atat de multe examene medicale? Ei ar fi putut obtine informatiile de care au nevoie din carti de referinta, din scoli medicale si cadavre, ori citind mintile medicilor, sau cel putin spionand in fisierele lor. Abilitatile lor chirurgicale par aproape inutile. Ei introduc implanturi in cavitatea nazala, provocand celui rapit dureri de cap, sangerari, sau extrag implantul, ori lasa cicatrici si vanatai peste tot pe corpul celor rapiti”. Ufologul se mai intreba de ce mai continua vizitele, odata ce, daca ei ne viziteaza de la inceputul timpului, asa cum par sa indice vechile scrieri, „pana acum puteau sa ne fi studiat indeajuns”.
O alta problema pe care Watson a ridicat-o este cea a reamintirii experientei rapirii. Creierul nu inregistreaza si nu reda amintirile ca un soi de „magnetofon biologic”, ci in aceste procese sunt implicati foarte multi factori. „Utilizarea pe scara larga a regresiei hipnotice pentru a «regasi» o experienta de rapire este cea mai slaba veriga din lantul de dovezi. Sub hipnoza, subiectul spune cu usurinta ceea ce se asteapta de la el. Cand un ufolog organizeaza sau chiar conduce sesiunile hipnotice, el sau ea influenteaza rezultatul deoarece, fie constient, fie subconstient, oamenii implicati in aceste sesiuni se asteapta ca in urma ei sa fie dezvaluita o experienta de rapire”.
Nigel Watson se mai intreba ca, daca au existat atatea rapiri care implicau oameni care pluteau prin aer, pentru a ajunge la nave spatiale care asteptau, suspendate pe cer, de ce astfel de scene nu au fost vazute niciodata de martori independenti?
Alte intrebari ale sale au fost: „De ce sunt dovezile fizice in aceste rapiri atat de evazive? Implanturile dispar inainte de a fi fost radiografiate sau scanate, camerele video nu functioneaza tocmai cand oamenii sunt rapiti s.a.m.d. De ce nu li se permite niciodata celor rapiti sa aduca acasa probe? De ce nu li se ofera niciodata cunostinte stiintifice utile? De ce sunt rapirile atat de asemanatoare cu cele imaginate in filme si in alte mijloace de comunicare?”
Watson a prezentat trei posibile ipoteze, ca raspuns la aceste intrebari: (1) rapitorii sunt totusi extraterestri reali, (2) rapitorii sunt fantome, sau (3) rapirile sunt un fenomen psihosocial.
El a comentat in continuare: „Criticile privind realitatea rapirilor presupun ca extraterestrii gandesc intocmai ca si noi. Pentru noi, comportamentul extraterestrilor ar putea parea ingrozitor, prostesc, ori chiar ridicol; dar nu trebuie sa uitam ca ei sunt nepamanteni in toate sensurile cuvantului”.
A doua ipoteza sustine ca asa-zisii extraterestri sunt o parte intima a mediului nostru. Ei nu ar fi niste fiinte venite din spatiul cosmic, ci fapturi elementare sau ultra-terestre care pot parasi domeniile lor si sa interactioneze cu realitatea noastra. Aceasta teorie mai considera ca aceste fiinte ar fi niste fantome, nemateriale, dar capabile sa materializeze nave spatiale solide care sa poata fi fotografiate ori sa lase urme de aterizare. Religiile, miturile si legendele istoriei, basmele cu fiinte ale padurii, samanismul si povestirile despre vrajitori sunt dovezi care vin sa sustina afirmatia ca aceste forte au fost intotdeauna cu noi si ca farfuriile zburatoare cu echipaj de extraterestrii sunt doar ultima lor forma de manifestare”.
Cele doua cadre teoretice enuntate mai sus, ca si diferitele lor combinatii, care includ si ideea ca guvernul american ar conspira pentru a ajuta si a ascunde activitatile rapitorilor, este contracarata – sustine Watson – de o a treia viziune: teoriile psiho-sociologice. Acestea sustin, in general, ca fenomenul rapirilor este cauzat, in intregime, de factori psihologici individuali. Evenimentul declansator al „observatiei” sau „experientei” ar putea fi: fenomene geomagnetice, iluzii, halucinatii, sau interpretarea eronata a unui obiect ceresc sau aerian. Alte cauze ar putea tine de nevroze sau de alte stari patologice ale mintii, de diverse abuzuri, traume, stres, paralizia asociata somnului, de droguri, deprivarea senzoriala, de lipsa de somn, de interpretari asociate viselor, ca si de alti factori psihologici. In sfarsit, povestea rapirii ar putea fi si o farsa, o inventie, un zvon auzit de la un prieten al unui prieten, ori rezultatul tehnicilor de regresie hipnotica.
Dar, oricare ar fi realitatea fenomenului rapirii, farfuriile zburatoare si extraterestrii par sa ne bantuie in continuare mintile, chit ca sunt doar o mitologie culturala, ori produsul activitatii unor nepamanteni foarte evazivi, a caror activitate nu o putem intelege in mod clar – si-a incheiat expunerea Nigel Watson.
Lovit de extraterestru
Un alt articol, din ianuarie 2017, al aceluiasi Jon Austin relateaza despre faptul ca un om sustine ca a fost rapit de extraterestrii, iar intregul eveniment bizar ar fi fost capturat pe Google Earth, o aplicatie informatica, la indemana oricui, care arata, cu destul de multe detalii, intreaga suprafata a Pamantului, fotografiata din satelit.
Afirmatia, care a avut darul sa surprinda chiar si pe cei familiarizati cu acest domeniu, provine de la ufologul John Mooner, din orasul Torquay, comitatul Devon. El spune ca a fost „lovit in fata de un extraterestru” inainte de rapire, iar acest moment a fost surprins de o camera a satelitului. Imaginea ar putea fi vazuta, in consecinta, de oricine, pe site-ul Google Earth. Martorul a declarat publicatiei locale Torquay Herald ca a retrait momentele rapirii dupa ce a gasit dovada incidentului, in timp ce incerca sa localizeze zona „atacului” pe sistemul online. „Satelitul a capturat o rapire extraterestra autentica in timp ce aceasta avea loc. Faptul socant este ca eram eu, in timp ce eram rapit de un extraterestru cenusiu, iar imaginea prin satelit imi arata in mod clar ca incerc sa lupt cu extraterestrul, lovindu-l cu pumnul in fata”. El a adaugat: „Privind imaginea, se pare ca extraterestrul mi-a blocat lovitura, mi-a apucat pumnul si se pare ca a fost capabil sa ma supuna”.
Numai ca, astfel de povesti senzationale gasesc totdeauna si contestatari. Unul dintre cei care nu a intarziat sa-si exprime indoielile asupra relatarii de mai sus este investigatorul italian Scott Brando, un demistificator al fenomenului OZN, care afirma ca nu exista nicio imagine si niciun videoclip despre un OZN, care sa nu poata fi explicat. Dupa parerea sa, presupusul OZN de pe Google Earth, al lui Mooner, nu este altceva decat reflectarea luminii solare din ferestrele unei sere. El a oferit chiar imagini apropiate ale serei respective.
De altfel, nu este prima data ca Brando a contrazis afirmatiile lui John Mooner. Acesta din urma sustinuse, in ianuarie anul acesta, ca a surprins deasupra comitatului Devon un OZN discoidal, in spatele caruia se formase o dara de condens. Scott Brando a furnizat dovezi ca nu era decat imaginea defocalizata a unui avion obisnuit.
DAN D. FARCAS
Comentarii