Anton Anfalov este directorul Asociatiei Ucrainiene pentru OZN-uri, cu sediul la Simferopol, în peninsula Crimeea. Dezvaluirile sale stupefiante, mai ales privind presupuse prabusiri de OZN-uri si baze subterane cu nepamanteni pe teritoriul fostei URSS, au starnit multe controverse. Între altele, el este convins ca la circa 150 de kilometri spre sud de Crimeea, catre coastele Turciei, exista o baza subacvatica extraterestra, întrucat au fost vazute acolo numeroase OZN-uri intrand sau iesind din Marea Neagra.
Anfalov anunta ca pe 14 iunie 2005, la ora 22.30, mai multi martori au vazut, de-a lungul coastei sudice a Crimeii, „un OZN discoidal alungit, emitand o lumina rosie”. Discul a trecut la joasa înaltime deasupra coastei sudice a peninsulei, în apropiere de Yalta, s-a oprit deasupra unui munte, apoi a altuia, a emis doua fulgerari de lumina rosie spre sol, dupa care s-a înaltat cu o viteza extraordinara si s-a topit în cer.
Tot Anfalov a transmis publicatiilor occidentale observatiile urmatoare.
În 2 iulie 2005, ufologul Yuri A. Pugacev raporta „În timp ce stateam în balconul apartamentului meu de la etajul opt al blocului 88 din strada Kievskaya, am vazut un obiect foarte stralucitor, emitand o lumina galbena, traversand cerul înstelat deasupra Simferopolului. Nu era nici satelit, nici avion. OZN-ul a ramas stralucitor pe durata celor cateva minute de observatie si s-a îndepartat pe o traiectorie în zig-zag”.
Pe 14 iulie 2005, la ora 21.25, Vladimir Petrovici Boyko, tot din balconul apartamentului sau din Simferopol, a vazut o „stea” cu o lumina galben albastrie, care a zburat spre sud deasupra orasului, cu viteza constanta si fara manevre speciale. A emis una sau poate doua flash-uri de lumina puternice atunci cand a trecut peste capul martorului. Boyko admitea totusi ca obiectul putea fi un satelit care se rotea în jurul axei sale, fulgerarile fiind reflectarea razelor solare de pe panourile pentru energie electrica.
Specialistii publicatiei UFOINFO au sugerat, consultand cataloagele, ca obiectul putea fi sau satelitul Cosmos 1844, sau Statia Spatiala Internationala.
Un alt aspect al „valului” de observatii din Crimeea sunt întalnirile apropiate. Victor Alexandrovich Zdorov afirma ca în ziua de duminica 17 iulie 2005 fusese la biroul sau din Komsomolskoe, un sat situat la rasarit de aeroportul Simferopol. Stand la masa de lucru, s-a vazut înconjurat de niste „reptoizi sau creaturi reptiliene… cu patru degete” terminate cu gheare. Una dintre creaturi i-a suierat: „Stii prea multe despre OZN-uri”.
În saptamana care se încheia, Zdorov vazuse OZN-uri în mai multe randuri. Dupa cum relata Anfalov, în mijlocul unei zile, Zdorov îsi conducea automobilul Lada, la est de Simferopol, cand a zarit un obiect discoidal plutind deasupra unei paduri de pini. Discul, aparent metalic, avea o cupola centrala înalta, iar în partea de jos o iesitura plata. În apropierea lui, automobilul a dat cateva rateuri. Într-o alta zi, Zdorov a mai vazut – stationand cateva minute deasupra satului Komsomolskoe – si un alt OZN, ca o sfarleaza formata din doua conuri lipite la baza. La 4 august, în timp ce-si plimba cainele în piata Lenin, din centrul orasului Simferopol, Zdorov a vazut timp de 10 minute, începand cu ora 21.45, o lumina rosie clipind pe cer. Nu putea fi nici avion nici elicopter, deoarece lumina era stationara si nu se auzea nici un zgomot. Ulterior s-a verificat ca la acea ora toate elicopterele din zona se gaseau la sol, la aeroportul Zavodskoye.
În 16 iulie, Artiem A. Benda, din Zaporojie, în vacanta la vest de Yalta, a vazut doua OZN-uri stralucitoare care au trecut, pe înserat, dinspre munti spre Marea Neagra.
Dupa aceste observatii, s-au organizat pande nocturne, pentru a surprinde si mai multe OZN-uri. Anton Anfalov a observat, de pe un varf de deal, la Kanaka Yar, în apropiere de Alusta, un OZN în zorii zilei de 9 august 2005, pe la ora 2.45, apoi un altul în 12 august, la ora 21.40. Kanaka Yar e un loc binecunoscut ufologilor din Ucraina. Pastorul Nikolai Obornev si vanatorul Valerii Nikolaev relatau ca s-au întalnit aici, într-o seara de octombrie din 1990, la ora 23.00, cu „numeroase fiinte de lumina”, care pluteau deasupra platoului Karadi-Yaila.
Autor: DAN D. FARCAS
Comentarii