Acum 300 de ani, primii colonisti englezi si olandezi care paseau pe tarmurile Americii de Nord spre a trai aici o viata noua, ferita de constrangeri politice si religioase, auzeau, printre altele, de la indienii ce stapaneau tinuturile estice ale marelui continent, despre o creatura fioroasa, menita sa vare spaima pana si in cel mai curajos om. Ogua, caci asa se numea creatura, era un monstru oribil, asemanator unui sarpe anaconda, dar avand „cap de cal” – o descriere care se potriveste, am spune noi, mai curand simpaticului Nessie.
Indienii erau atat de ingroziti de acest monstru, incat isi amenintau copiii ca, daca nu sunt cuminti, Ogua are sa-i manance pana la ultimul oscior. Amenintare deloc imposibil de pus in practica, de vreme ce voracele animal era capabil, cel putin asa spun colonistii acelor vremuri, in scrisori trimise rudelor din Anglia, sa inghita un bizon intreg, cat ai clipi din ochi!
Viclean ca un crocodil, prudent ca un tigru
Astfel, un anume John Wilkins scria, pe la 1721, ca fusese martor la capturarea unui Ogua, pe malul Monongahela, in vestul statului Virginia. Wilkins sustine ca monstrul era lung de 18 metri si avea o greutate de cateva tone, iar pielea lui era atat de groasa incat a trebuit despicata cu toporul de catre colonisti. Despre soarta ramasitelor acestui Goliath nu ne-a parvenit vreo veste, dar cert este ca, in anii ce au urmat, alte cateva exemplare au fost capturate si ucise.
Biologii americani considerau, pana nu de mult, ca acest legendar animal, daca intr-adevar corespundea descrierilor fabuloase ce-l infatiseaza, ar putea fi o specie de sarpe urias, singura cunoscuta din America de Nord, dar in prezent disparuta. De o cu totul alta parere sunt insa locuitorii de pe valea raului Monongahela, care, chiar si astazi sustin ca s-au intalnit deseori cu „fiara”. „Ogua nu este un sarpe, cum cred oamenii de stiinta, precizeaza criptozoologul Alfred Barney, unul dintre cei mai pasionati cautatori ai monstrului american, ci mai curand o fiinta amfibie.
Oamenii cu care am discutat spun ca el traieste in vizuine sapate sub malurile abrupte si doar in asfintit iese sa vaneze, preferand de obicei sa atace cerbii si caprioarele care vin sa se adape la rau. Are viclenia unui crocodil si este prudent ca un tigru, dar mai presus de toate, deosebit de crud. Din cate stiu, nu s-au inregistrat cazuri de atacuri asupra oamenilor, dar multi localnici pun disparitiile unor vecini ai lor pe seama acestui monstru. In prezent, incercam sa marcam aria de observare a lui Ogua si speram ca, intr-o buna zi, vom dovedi ca el este nu numai o legenda indiana, ci si un animal real!”.
GABRIEL TUDOR
Comentarii