In timpul razboiului rece, la circa 30 de kilometri de orasul vest-ucrainean Hmelnitki (si la 150 km nord-est de Cernauti), se gasea baza militara Byelokoroviche, gazduind silozuri cu rachete balistice intercontinentale ale fortelor strategice sovietice de rachete. In 1990, in virtutea intelegerilor internationale, baza a fost dezafectata. La 4 octombrie 1982, aici s-a petrecut un incident care ar fi putut declansa cel de al treilea razboi mondial, incident care continua sa fie comentat si in zilele noastre. Intre orele 1930 si 2137 un OZN imens, in forma de disc, a plutit deasupra silozurilor. La un moment dat, un numar de rachete nucleare s-au activat brusc, fara autorizare de la Moscova sau din partea ofiterilor responsabili, iar activarea lor nu putea fi stopata. Din fericire, dupa 15 secunde, lucrurile au revenit, de la sine, la normal.
In ziua urmatoare sosea la fata locului o comisie de ancheta a Ministerului Apararii al URSS, comisie condusa de colonelul Boris Sokolov, seful proiectului „Setka MO” pentru „Investigarea fenomenelor aeriene si spatiale neidentificate” (adica a OZN-urilor). Desi initial clasificat, cazul a devenit accesibil dupa destramarea Uniunii Sovietice, in 1991, cand au fost desecretizate numeroase documente si fostii militari s-au aratat dispusi sa discute implicarea lor in incidente OZN. Primii care au investigat cele intamplate atunci au fost cei de la programul TV american ABC News Prime Time Live, prin George Knapp, un faimos reporter TV din Las Vegas si corespondentul ABC TV News la Moscova, David Ensor. Concluziile au fost prezentate in emisiunea „Dosarele OZN ale KGB-ului”, din
6 octombrie 1994.
Obiect straniu deasupra silozului
Reporterul David Ensor de la ABC News a intervievat mai multi martori ai incidentului. El a declarat: „Persoanele cu care am vorbit au vazut la Byelokoroviche o farfurie zburatoare. Ei spuneau ca obiectul era imens, de aproximativ 250-300 de metri in diametru. A plutit timp de cateva ore deasupra bazei de rachete balistice din apropiere”. Locotenent-colonelul Vladimir Platunov a descris obiectul ca pe „o farfurie zburatoare, asa cum este aratat in filme, fara hublouri, fara nimic, cu suprafata absolut neteda… Discul a facut un viraj frumos, pe o latura, la fel ca un avion. Nu s-a auzit niciun sunet. Nu am mai vazut asa ceva inainte”.
Colonelul in retragere Boris Sokolov, cel care a condus comisia de investigare, i-a relatat lui David Ensor ca, intr-un buncar subteran, „Pentru o perioada scurta de timp, dintr-o data, ambele lumini de semnalizare de pe panourile de control au pornit simultan, aratand ca rachetele se pregatesc pentru lansare. Asa ceva nu se putea intampla in mod normal decat in cazul in care ar fi fost transmis un ordin de la Moscova”; deci „codurile de lansare ale rachetelor balistice nucleare au fost, in mod misterios, alterate”. Pe 16 iunie 2010, si publicatia rusa „Life”, a difuzat un articol despre acest caz. Inessa Kornienko, reporter al publicatiei, a intervievat si alti martori care au furnizat detalii suplimentare despre incident.
Operatorul de radio Vladimir Matveiev, atunci in varsta de 20 de ani, de la Divizia 50 rachete a Districtului militar carpatin, a vazut in ziua de 4 octombrie 1982, impreuna cu 1000 de soldati si ofiteri, un OZN timp de aproape o ora, plutind peste silozurile de rachete R-12. „A fost incredibil. Aproximativ la un kilometru si jumatate de noi, statea in aer un obiect in forma eliptica… Dimensiunile OZN-ului ne-au socat. Era la fel de mare ca o casa cu cinci etaje! Lumini abia vizibile zburau in sus spre obiect. Baietii erau in drum spre cina cand l-am vazut cu totii! OZN-ul a continuat sa planeze, alunecand incet spre stanga, ca si cum ar fi fost in deriva. Un ofiter a incercat sa se apropie de el intr-o masina, dar OZN-ul s-a indepartat in zbor. In timpul acesta toate lansatoarele de rachete au manifestat defectiuni. OZN-ul a blocat si receptia semnalului radio in buncar. Se auzea doar… o tacere totala. Nu puteam intelege, intrucat asa ceva nu s-a intamplat niciodata inainte. Ni s-a spus mai tarziu ca echipamentul radio s-a ars!”
Yuri Zolotukhin a declarat: „Si eu am fost martor la aceste evenimente si am vazut OZN-ul, dar nu pot dezvalui ce s-a intamplat cu echipamentul militar sensibil, intrucat am semnat un document de non-divulgare a secretelor de stat. Evenimentele s-au petrecut in buncarul subteran in care panourile de control ale rachetelor afisau starea de pregatire a rachetelor. Panourile s-au aprins, indicand ca rachetele militare treceau in starea de gata de lupta si se pregateau sa se lanseze. Acest lucru este posibil numai dupa obtinerea unui ordin de la Moscova. In acest caz, s-a intamplat de la sine. (…) Codurile de securitate concepute pentru a preveni o lansare neautorizata a rachetelor au fost sparte! In doar cateva secunde, ofiterii responsabili cu lansarea au pierdut controlul asupra armelor lor nucleare. Imediat dupa ce au vazut asta, ofiterii au sunat la Moscova. Li s-a raspuns ca nu fusese emis niciun ordin de lansare. Dupa 15 secunde, toate controalele au revenit la starea normala.
Maiorul Mihail Davidovici Katzman (scris „Katama” in alte surse), era responsabil cu panourile computerizate de control pentru ghidarea rachetelor nucleare cu raza lunga de actiune. In declaratia sa oficiala cu privire la acest incident, el a declarat ca echipamentele informatice si sistemele de securitate au fost dezactivate de un impuls electromagnetic puternic, adaugand ca, la ora la 2137, toate panourile militare de control s-au aprins, indicand ca s-a activat lansarea rachetelor spre obiectivele lor strategice. El nu a vazut OZN-ul, fiind la momentul respectiv de serviciu in buncarul subteran. Dar ceea ce a vazut era, asa cum spunea, un cumul de cosmaruri pe linia responsabilitatilor sale. A fost de parca cineva sau ceva ar fi manipulat seria de coduri de control care reglementeaza, pe echipamentele computerizate, lansarea rachetelor. A adaugat ca testarea aparatelor si masurarea parametrilor tehnici a aratat ca toate componentele au functionat normal, atat inainte, cat si dupa ciudatul incident.
Ghirlande de lumini
Nu au fost observate efecte anormale in alte mijloace de comunicare… Nu au mai fost observate anterior astfel de cazuri. Echipamentul a fost ulterior demontat bucata cu bucata, dar nu s-a gasit nicio anomalie sau defectiune.
Inessa Kornienko a mai publicat si alte noua depozitii, care sunt insa mai putin dramatice. Capitanul Valerii Polikaev se afla in autobuz, se intoarcea acasa de la postul sau, cand a vazut, clar, deasupra drumului, la o altitudine de 5-6 km, doua ghirlande de lumini aurii. Erau 6-8 puncte stralucitoare in fiecare. Distanta dintre obiecte era de aproximativ 2-3 km. Apoi, o minge mica stralucitoare s-a separat de obiectul din stanga si s-a mutat la cel din dreapta. Jocul de lumini a continuat pentru inca 5 pana la 7 minute. El a revazut obiectul si mai tarziu, in jurul orei 20.
Locotenent-colonelul Balanev se intorcea acasa cu acelasi autobuz militar. Intre orele 1920 la 1940 a observat pe cer, impreuna cu restul pasagerilor, „o luminiscenta necunoscuta pentru mine”, in forma de multe stele sclipitoare avand culoarea de la galben pal la visiniu inchis. Alti pasageri din autobuz care au fost martorii fenomenului au scris si au depus rapoarte la Ministerul Apararii.
Maiorul Lipetki conducea o masina in care mai era si capitanul Riabinin. Ei au vazut, in jurul orelor 1910-1920, 5 grupuri de puncte luminoase, colorate de la galben pal la rosu, la o altitudine de aproximativ 30 de metri deasupra padurii din zare. Cei doi ofiteri au mai vazut luminile de inca doua ori, continuandu-si drumul. Locotenentul-major Kobuliansky, vicecomandant de baterie, si maiorul Drobahin au vazut, intre 1930 si 2100, dintr-o alta masina, lumini neidentificate si la un moment dat au constatat pe radioul din automobil un efect electromagnetic „ca si cum am fi trecut pe sub o linie de inalta tensiune, dar aici nu existau linii de inalta tensiune”.
Ce putea declansa acest incident OZN avand atat de multi martori, ofiteri militari sovietici? Conditiile meteorologice erau normale. S-a spus ca in noaptea aceea au fost manevre militare care au implicat explozii aeriene, dar ele s-au desfasurat la circa 350 de kilometri. Si oricum ele nu puteau explica „iluminarea spontana” a panourilor de control si pierderea controlului asupra rachetelor.
Spre deosebire de alte dosare cu rapoarte militare sovietice privind incidente OZN, pe care George Knapp le-a obtinut de la colonelul Sokolov, cel privind acest incident contine doar 9 pagini cu depozitiile mentionate mai sus, dar niciun document privind controlul tehnic cu privire la defectiunea panoului, nicio mentiune privind posibile explicatii: manevre militare, radar, alti martori etc., nici concluziile comisiei de investigare. S-ar putea ca acestea sa mai existe la ministerul rus al apararii, sau intr-o alta arhiva, dar sa fie inca secrete. Totusi, chiar daca partea vizuala a incidentului ar putea fi explicata prin rachete de semnalizare sau explozii ale unor manevre militare in apropiere, asa cum afirma mai tarziu colonelul Sokolov in interviurile sale, nu exista explicatii pentru cele raportate ca s-au petrecut la panourile de comanda. Dar mai sunt si alte implicatii interesante ale acestui caz, pe care le vom prezenta in numarul urmator.
DAN D. FARCAS
Comentarii