Richard Dolan este un istoric american. Cartea lui, in doua volume: UFOs and the National Security State (OZN-urile si statul securitatii nationale), dedicata musamalizarii si dezinformarii in domeniul OZN, a fost considerata, de mai multi analisti, ca fiind cea mai buna lucrare care s-a scris vreodata despre acest subiect. Iata de ce, desi ecourile „raportului preliminar” al grupului operativ pentru Fenomene Aeriene Neidentificate (FAN / OZN) s-au mai estompat, merita sa reproduc principalele idei pe care le-a postat chiar de 25 iunie 2021, cand raportul a devenit public.
El califica raportul drept „un exercitiu de jargon birocratic” menit „in mod clar sa evite furnizarea multor informatii autentice”. Totusi, spune, „exista fragmente foarte interesante ingropate aici”. Si intr-adevar, in ciuda faptului ca acest raport evita sa prezinte cu atentie concluziile despre FAN, acesta contine o concluzie potential provocatoare. „Singura problema este ca trebuie sa identificati cateva afirmatii imprastiate in diferite sectiuni si sa le puneti cap la cap”.
Obiecte sordide, reale
In loc sa nominalizeze vreun vinovat ca fiind sursa principala a acestor obiecte, autorii raportului afirma ca nu au gasit dovezi ca oricare dintre aceste obiecte ar fi fost tehnologie derivata din SUA. Apoi ca nu au gasit nicio dovada ca vreuna dintre aceste FAN provenea din Rusia, China sau orice alta natiune straina. In plus, raportul mai afirma ca aceste FAN sunt in cea mai mare parte obiecte solide, reale si cu siguranta par a fi tehnologice. De asemenea, se afirma ca aceste obiecte au provocat o cantitate destul de mare de deranj in timpul exercitiilor militare ale SUA si o serie de situatii de coliziuni iminente in aer. Raportul mai spune ca unele dintre FAN nedumeresc prin caracteristicile lor de zbor, care nu sunt usor de explicat.
Afirmatiile evocate sunt raspandite in intregul raport si sunt usor de ratat pentru cititorul obisnuit, fiind ingropate in propozitii si paragrafe lungi si prolixe. Dar daca le luam laolalta, se deschide o potentiala problema de relatii publice, spune Dolan. La urma urmei, daca nu sunt produse de americani si nici de o natiune straina, si par a fi solide si tehnologice, si pun in pericol siguranta aeriana, fiind si o „provocare” potentiala de securitate nationala, si uneori prezinta caracteristici de zbor nedumeritoare, atunci despre ce vorbim?
Din sectiunea „Domeniu de aplicare si ipoteze” aflam ca scopul raportului nu este ca sa explice natura acestor obiecte, ci doar de a oferi o imagine de ansamblu asupra provocarilor, de a intelege o potentiala amenintare FAN. Cu alte cuvinte, in acest raport nu exista informatii despre vreun eveniment specific FAN / OZN. Acest lucru este important de recunoscut. Ceea ce inseamna ca, cel putin pentru publicul larg, nu exista informatii din care sa obtina o imagine clara despre ce anume a fost examinat.
In capitolul „Rezumat executiv” se ofera, mai intai, o declinare a responsabilitatii: „Cantitatea limitata de rapoarte de inalta calitate privind fenomenele aeriene neidentificate (FAN) ne restrange capacitatea de a trage concluzii ferme despre natura sau intentiile FAN.” Se vede de aici imediat ca acest raport nu si-a propus sa prezinte vreo concluzie ferma despre ceva.
Din raport mai aflam, de asemenea, ca el acopera doar anii 2004-2021 si se pare ca de fapt, in principal, doar ultimii doi ani, cand au fost codificate procedurile de raportare a FAN, asa cum a indicat Marina SUA in 2019 (desi nu exista nicio indicatie despre natura procedurilor respective). Deci, probabil, s-au uitat la cazul „Tic Tac”, dar nu au spus niciun cuvant despre asta. Si nici despre vreun alt caz.
In aceeasi sectiune, raportul mentioneaza totusi ca „Majoritatea rapoartelor FAN reprezinta probabil obiecte fizice, dat fiind ca majoritatea FAN au fost inregistrate pe mai multi senzori.” In timp ce raportul subliniaza ca exista probabil mai multe raspunsuri la rapoartele FAN pe care le-a investigat, doar un singur caz pare sa aiba o explicatie (un balon vagabond care pierdea aer).
Sunt de mentionat si alte doua afirmatii. Una este ca FAN prezinta in mod clar o problema de siguranta a zborului si „poate reprezenta o provocare pentru securitatea nationala a SUA”. Cealalta afirmatie remarcabila este pur si simplu solicitarea unor proceduri mai bune si mai rationale de examinare si prelucrare a rapoartelor FAN.
Urmatoarea sectiune, intitulata: „Raportarea disponibila este in mare parte neconcludenta”, este probabil cea mai interesanta sectiune a raportului. Aflam ca au existat 144 de rapoarte studiate de grupul de lucru, toate provenind din surse ale guvernului SUA. Dintre acestea, 80 de rapoarte au implicat observarea cu mai multi senzori. Un alt fapt interesant este ca majoritatea acestor rapoarte au fost situatii in care FAN a intrerupt pregatirea planificata sau alte activitati militare. Am mai aflat ca in 18 incidente, observatorii au raportat modele de deplasare a FAN sau caracteristici de zbor neobisnuite, de pilda „Sa ramana stationar pe vant, sa se miste impotriva vantului, sa manevreze brusc sau sa se deplaseze cu o viteza considerabila, fara mijloace de propulsie vizibile”, ca si „un anumit grad de gestionare a semnaturilor”. Dolan mentioneaza ca „La fel ca orice din acest raport, limba este ultra-birocratica, vaga si chiar obliga pe cititor sa treaca printr-un proces de traducere din birocrata in engleza obisnuita”.
Urmatoarea mica sectiune afirma pur si simplu ca majoritatea acestor rapoarte au foarte probabil una dintre cele cinci explicatii posibile: (1) Paraziti in aer (pasari, baloane, drone etc.) (2) Fenomene naturale atmosferice (cristale de gheata, umiditate, fluctuatii termice) (3) Programe de dezvoltare ale guvernului sau ale industriei SUA. (4) Sisteme adversare straine, cu alte cuvinte China si Rusia, posibil o alta natiune „sau o entitate neguvernamentala” (5) „Altele”. Pur si simplu. Evident, nu exista nicio referire la ceva extraterestru. Opinia lui Dolan este ca sectiunea este, in esenta, lipsita de continut. Da impresia ca nu a fost efectuata nicio analiza, iar autorii nu au nicio idee despre care sunt explicatiile cele mai probabile. Autorul spera ca „probabil ca versiunea clasificata a acestui raport este putin mai sofisticata”.
Lipsa datelor certe
Urmeaza o scurta sectiune referitoare la amenintarile la adresa sigurantei zborului si la „provocarile” potentiale la adresa securitatii nationale. Se afirma ca grupul operativ a colectat 11 rapoarte de incidente in care pilotii au raportat ratarea de aproape a ciocnirii cu un FAN. In plus, scrie ca: „In prezent nu avem date care sa indice ca vreun FAN face parte dintr-un program strain de colectare sau ar reprezenta un progres tehnologic major al unui potential adversar”. Cu toate acestea, raportul afirma ca un numar dintre aceste FAN au fost detectate in apropierea instalatiilor militare sau de catre aeronavele care transporta „cele mai avansate sisteme de senzori” ale guvernului SUA.
Aici Dolan remarca: „mintea logica se va intreba despre implicatii. Daca nu SUA, daca nu natiuni straine, ce
ne-a mai ramas? Intrebarea nici macar nu se pune. Implicatiile sunt ingropate in masa limbajului birocratic”.
Sectiunea finala este o cerere pentru mai multi bani pentru a aprofunda analiza FAN, standardizarea procedurilor de raportare etc.
Cu siguranta – spune Dolan – raportul este o dezamagire pentru oricine se astepta la date autentice, la mult mai multe imagini sau videoclipuri. Evident, scopul acestei versiuni neclasificate a raportului este de a plictisi de moarte publicul cu privire la FAN, deoarece, in ciuda informatiilor interesante de aici, nu exista nimic interesant nici macar de departe. Dar, in ciuda celor mai bune eforturi ale autorilor, exista si ceva pe care ne putem bizui. Fenomenul este real, este tehnologic, deranjeaza si este chiar o potentiala amenintare, unele dintre obiecte functioneaza in moduri care par dificil sau provocator de explicat. Si niciunul dintre cazurile examinate nu a indicat drept autor SUA, Rusia, China sau vreo alta natiune.
In incheiere, Richard Dolan isi exprima speranta ca versiunea clasificata a acestui raport se va scurge destul de curand. El nu avea informatii privilegiate in acest sens, ci doar propria presimtire ca cineva va scoate restul in public, cat de repede.
DAN D. FARCAS
Comentarii