Cel mai temut lider totalitar al secolului XX, Iosif Vissarionovici Stalin, a supervizat adesea arestarea, intemnitarea si uciderea majoritatii apropiatilor si chiar a rudelor sale. „Prietenia” cu el era un veritabil act de curaj, pentru care multi au platit cu viata, caci Stalin era brutal, paranoic si deosebit de banuitor fata de toti cei cu care venea in contact, personal sau profesional.
Si totusi a existat o exceptie notabila: o femeie care i-a stat aproape decenii intregi, slujindu-l cu credinta si in care Stalin avea incredere deplina: Valentina Istomina, careia el ii spunea „Valecika”. Desi l-a insotit in ultimele doua treimi ale regimului sau, ea a parut a fi o prezenta aproape invizibila.
Nascuta in anul revolutiei bolsevice – 1917, sub numele de Valentina Zbicina provenea dintr-o familie de tarani saraci si a venit la Moscova la 18 ani, pentru a se angaja intr-o fabrica. Nu se stie cum a atras atentia sefului securitatii lui Stalin, macabrul Nikolai Vlasik, dar este cert ca a obtinut slujba de menajera la casa de vacanta a lui Stalin de la Zubalovo, fiind apoi detasata la casa de la Kuntevo, langa Moscova, locul favorit de odihna al dictatorului.
Fire simpla, dar deschisa si cinstita, draguta tanara a reusit curand sa intre in gratiile sefului ei. Faptul ca nu a incercat sa se implice in politica in niciun fel, ci doar sa aiba grija de Stalin – pe atunci vaduv – ca o adevarata sotie iubitoare, a salvat-o, cu siguranta. Mereu prezenta, dar nevazuta, supraveghind totul indeaproape, Valecika a fost „umbra” lui Stalin mai bine de doua decenii, fara sa dezvaluie niciodata discutiile la care asistase si fara sa fie interesata de secretele de stat, ci doar de confortul liderului suprem.
Bucatareasa excelenta si gospodina priceputa, tanara a cucerit nu doar increderea, ci si inima crudului tiran – desi ea nu a vorbit niciodata despre acest aspect, numerosi membri ai personalului de la Kuntevo au declarat ca „Valecika”, de acum casatorita cu un alt barbat, iesea adesea, in toiul noptii, din camera „stapanului”, tacuta si discreta cum a fost toata viata. Ea era singura persoana de care Stalin asculta – mai ales in privinta tratamentelor medicale.
Dupa cum se stie, suspicios pana la paranoia tiranul nu a avut niciodata incredere in medici – ba a si trimis la moarte sute dintre ei – considerand tratamentele recomandate de acestia drept tot atatea incercari de a-l otravi treptat. In schimb, era suficient ca Valecika sa-i ceara sa ia un anumit medicament – in general leacuri babesti, pe care tanara, provenind din mediul rural rusesc, le cunostea ca nimeni alta – pentru ca nemilosul dictator sa se conformeze pe data.
In ultimii ani de viata, Stalin cerea ca Valecika sa il insoteasca oriunde mergea, considerand-o un fel de „inger pazitor”. Nu vom sti niciodata ce a simtit cu adevarat pentru Stalin, dar marturia fiicei acestuia, Svetlana Aleluieva, privind reactia menajerei la moartea dictatorului, pare relevanta: „Valecika a ingenuncheat in fata tatei si, fara un cuvant, si-a lipit capul de pieptul acestuia si a inceput sa planga mocnit, in hohote incete, ca o sotie care tocmai si-a pierdut sotul.”
Dupa disparitia lui Stalin, a fost pensionata fortat, la doar 36 de ani, si din acel moment nu a mai muncit niciodata, primind, pe langa pensia speciala, si numeroase alte gratificatii acordate prin definitie nomenclaturii sovietice – inclusiv o vila intr-o suburbie moscovita si un autoturism Zaporojet.
In ciuda numeroaselor insistente venite din partea jurnalistilor rusi si straini, dupa reformele perestroika initiate de Mihail Gorbaciov si prabusirea Uniunii Sovietice, a refuzat sa vorbeasca vreodata despre relatia ei cu Stalin si a murit in 1995 la Moscova, intr-un anonimat aproape total.
GABRIEL TUDOR
Comentarii