Pe 26 decembrie si apoi pe 2 ianuarie, pe cerul Romaniei, dar si a altor tari europene, au fost vazute spectaculoase fenomene aeriene. Observatiile din decembrie au fost puse, de catre ufologii occidentali, pe seama unei rachete intercontinentale ICBM RS-12 Topol, lansata de rusi, de la baza Kapustin Yar, din nordul Marii Caspice, spectacolul fiind provocat de irizatiile unor nori de un tip special. Celelalte au fost dezintegrarea in atmosfera a unui bolid, provenit dintr-o cunoscuta familie de meteoriti.
Dar nu asemenea aparitii au starnit agitatia ufologilor la sfarsitul anului care a trecut si la inceputul celui actual, ci un articol absolut neasteptat, scris de Helene Cooper, Ralph Blumenthal si Leslie Kean, aparut in 16 decembrie, in The New York Times. In acest articol s-a dezvaluit ca Pentagonul a cheltuit 22 de milioane de dolari, intre 2008 si 2012, in cadrul unui asa-numit „Proiect de identificare a amenintarilor aviatice avansate” (Advanced Aviation Threat Identification Proiect – AATIP), menit de fapt sa studieze (a cata oara?) fenomenul OZN.
Un proiect asteptat
A fost o stire care a incantat fanii OZN din intreaga lume si a scuturat peisajul media. Practic toate ziarele si televiziunile mari, care inainte se fereau de acest subiect, au preluat in detaliu stirea. Nu este de mirare, intrucat pentru prima oara, dupa 1969, guvernul american a recunoscut, oficial, ca investigheaza OZN-uri. De aproape 50 de ani, toate structurile guvernamentale din SUA au negat ca ar avea vreun interes fata de aceste aparitii. Iata ca acum a iesit la iveala nu doar ca un astfel de interes a existat mereu, dar si ca s-au gasit bani „negri”, pentru un proiect in acest sens, bani de care, pana in acest moment, n-a stiut nimeni in afara celor direct implicati.
Nick Pope, care a fost responsabil de investigatiile OZN ale ministerul britanic al apararii din 1991 pana in 1994 (si ele secrete la vremea lor), a declarat: „Este o revelatie extraordinara, nu in ultimul rand pentru ca vine in contradictie cu numeroasele refuzuri pe care guvernul american le-a emis anterior cand a fost intrebat despre acest subiect si despre implicarea sa in el”.
Suspiciunea ca guvernul S.U.A. stie mult mai multe despre fenomenul OZN decat este dispus sa recunoasca, merge cel putin pana la mijlocul secolului al XX-lea si a fost mereu un subiect actual, chiar daca nu in marea presa. A vedea acum ca OZN-urile ies dintr-o data din fictiunea „Dosarelor X”, pentru a se manifesta in viata reala, deruteaza, ca sa nu spunem mai mult.
Fenomenul OZN fusese investigat, in mod oficial, in anii 1950-60, in Statele Unite. In 1947, fortele aeriene au inceput o serie de studii, ajungand sa investigheze mai mult de 12 000 de observatii OZN, majoritatea lor provenind de la piloti, politisti, sau alti observatori antrenati, adunate in cadrul unui proiect, numit Blue Book, incheiat oficial in 1969. Robert C. Seamans Jr., secretarul Fortelor Aeriene din acea vreme, a declarat intr-un memorandum ca proiectul nu a reusit sa gaseasca „niciun fel de evolutii sau principii tehnologice dincolo de cunostintele stiintifice actuale” si nicio dovada a „vehiculelor extraterestre”. Se afirma aceasta, in ciuda faptului ca pentru 701 rapoarte, desi erau bine documentate, nu s-au putut gasi niciun fel de explicatii, nici macar unele trase de par. Asa s-a ajuns la concluzia ca investigarea fenomenului OZN nu se justifica, nici in folosul securitatii nationale, nici in interesul stiintei, intrucat majoritatea observatiilor ar fi implicat stele, nori, aeronave conventionale sau avioane spion. S-a mai spus, in mod oficial, ca in consecinta, din 1969, guvernul S.U.A. a incetat colectarea de informatii despre OZN-uri.
Asa cum am avut prilejul sa arat, si pe aceasta pagina, din declaratii oficiale si regulamente militare desecretizate intre timp, azi stim ca militarii au ramas interesati de fenomenul OZN si in anii urmatori, chiar daca acest interes a fost negat sistematic fata de marele public. Putem prin urmare intelege surpriza generala cand acum Pentagonul nu doar ca admite ca fenomenul OZN exista si ca militarii sunt interesati in intelegerea lui, dar recunoaste chiar ca a avut, relativ recent, un proiect finantat in acest sens.
E adevarat, in 2016, Agentia Centrala de Informatii (CIA) facuse publice o multime de documente, clasificate anterior, inclusiv multe care vorbeau despre incidente neobisnuite, tip OZN, ca si de atitudinea oficialitatilor fata de acest fenomen. Din pacate insa, era vorba doar de cazuri si reactii din vremea anilor 1950.
In ciuda negarilor sistematice, un sondaj din 2012 a spus ca aproximativ 80 de milioane de oameni din S.U.A. cred in OZN-uri. Mai mult, 1 din 10 respondenti au declarat ca au vazut OZN-uri ei insisi.
Asa cum am relatat, in doua articole publicate acum cateva saptamani pe aceasta pagina, primele semnale, despre dezvaluirile care urmau sa se faca acum, au venit in octombrie 2017, cu ocazia lansarii unei corporatii de interes public numita „Academia de Arte si Stiinte To The Stars” (AAS/TTS), co-fondata de Tom DeLonge, un mogul de divertisment. In aceasta firma fusesera angajate mai multe personalitati cu legaturi solide in complexul industrial-militar american. Intre acestia era Luis Elizondo, un oficial superior, de cariera, in domeniul informatiilor, care si-a dat demisia din Departamentul Apararii, sau Chris Mellon, fost director al Comisiei de Informatii a Senatului, care a servit si ca asistent adjunct, pentru informatii, al Secretarului Apararii, pe perioada a doua administratii. Dar au fost si multe alte nume sonore.
Jurnalista de investigatie Leslie Kean, autoare de succes a unei carti extraordinare, tradusa si in romaneste cu titlul: „OZN un mister neelucidat; generali, piloti si oficialitati guvernamentale depun marturie”, a urmarit de mai multe luni detaliile initiativei AAS/TTS, luand interviuri la participanti, asa ca nu a fost de mirare ca s-a numarat printre autorii articolului din New York Times.
Potrivit declaratiilor unor oficiali ai Departamentului Apararii si al altor participanti la proiecte, proiectul AATIP, care a examinat rapoarte OZN, a fost condus de Luis Elizondo, de care vorbeam mai sus, din biroul sau ascuns in labirintul cladirii Pentagonului, undeva la etajul cinci al inelului C.
Marturiile pilotilor
Pana in momentul dezvaluirii, Departamentul Apararii nu a admis niciodata ca ar avea un proiect OZN si nici acum n-ar fi dorit sa divulge existenta lui. Dar, in fata evidentelor, oficialii Pentagonului au recunoscut ca a existat un asemenea proiect secret, in cadrul Agentiei de Informatii a Apararii, menit sa colecteze si sa analizeze informatii primite de la membrii armatei – in cea mai mare parte piloti – care au vazut obiecte zburatoare neidentificate. Dar functionarii au insistat ca proiectul s-a incheiat in 2012. „S-a constatat ca existau si alte probleme, de prioritate mai mare, care meritau finantare, si a fost in interesul Departamentului Apararii sa faca o schimbare”, a declarat un purtator de cuvant al Pentagonului.
Totusi, asa cum au afirmat sursele publicatiilor The New York Times si Politico, guvernul S.U.A. colecteaza in continuare informatii despre intalnirile dintre aeronave necunoscute si armata americana.
Ziaristul Bryan Bender de la Politico, unul dintre cei care investigasera cazul, a fost intrebat daca cei care au initiat proiectul au fost interesati doar de implicatiile legate de securitatea nationala, sau si de extraterestrii care ne-ar vizita dintr-o alta galaxie. Bender a raspuns ca el crede ca de amandoua. Acestea erau rapoarte care veneau in Pentagon. Cei care raportau observatiile OZN erau piloti, personal militar, nu niste persoane bine dispuse care au vazut ceva confuz, mergand spre casa dupa inchiderea berariei. Problema care s-a pus mereu a fost daca nu cumva aceste aparitii erau ostile. Poate erau aeronave secrete, rusesti, chinezesti, sau cine stie de unde.
Bender a mai subliniat ca ceea ce s-a dat acum in vileag a fost probabil doar unul dintre eforturile guvernamentale de a examina fenomenele inexplicabile. N-ar fi exclus sa existe si alte proiecte, la alte agentii – poate la CIA, poate la nivelul ramurilor militare individuale, precum Fortele Aeriene, sau Marina.
Dar despre implicatiile sau peripetiile acestui proiect, ca si despre extrem de variatele comentarii care s-au facut pe marginea lui, voi avea prilejul sa vorbesc, in detaliu, si in episoadele din saptamanile care urmeaza.
DAN D. FARCAS
Comentarii