În numarul trecut mentionam ca, pe 21 ianuarie 2016, pe site-ul oficial al CIA, a aparut o nota trimitând la o serie de documente desecretizate. Am comentat câteva dintre ele, demonstrând interesul agentiei în fenomenul OZN, mai ales dupa spectaculoasele observatii, din iulie 1952, deasupra capitalei SUA. Un alt document este nota trimisa pe 2 octombrie 1952, de H. Marshall Chadwell, directorul adjunct al biroului de informatii stiintifice CIA, catre directorul CIA, generalul Walter Bedell Smith.
În nota se spune, între altele, ca „«Farfuriile zburatoare» prezinta doua elemente de pericol, care au implicatii privind securitatea nationala. Prima tine de consideratii de psihologie a maselor, iar a doua de vulnerabilitati ale SUA în cazul unui atac aerian”. Se cere avizul Directorului pentru Strategii Psihologice si cel al Consiliului National de Securitate, pentru adoptarea „unei politici de informare publica capabila sa minimizeze preocuparea si posibila panica a populatiei, care ar rezulta din numarul mare de observari ale obiectelor neidentificate”.
Între materialele postate de CIA se afla si memoriul din 24 octombrie 1952 al aceluiasi H. Marshall Chadwell, adresat tot directorului CIA. El arata, între altele, ca observarile de OZN-uri sunt adunate sistematic, inclusiv din alte tari, la Centrul de Informatii Tehnice al Fortelor Aeriene (ATIC). Acesta dispunea, la acea data, de circa 1500 de rapoarte oficiale OZN, dintre care 250 doar din luna iulie 1952. Pe lânga acestea a fost primit „un numar imens de scrisori, apeluri telefonice si rapoarte de presa”. „Din cele 1500 de rapoarte, Air Force afirma ca 20% sunt neexplicate, iar din cele primite din ianuarie pâna în iulie 1952, 26% sunt considerate neexplicate”.
Fenomen fizic sau fantoma?
Analizând studiul ATIC facut în acest scop, s-a constatat ca el încearca sa explice cazuri individuale, fara a da raspuns la întrebari fundamentale privind natura si cauzele fenomenului si „fara a oferi mijloace prin care aceste cauze, ca si efectele lor vizuale si electrice, pot fi identificate imediat”.
Memoriul evidentiaza doua pericole. Primul este cel psihologic. Asa cum se scrie în continuare: „Cu rapoarte de observatii venind din toata lumea, s-a constatat ca, pâna la momentul investigatiilor, în presa sovietica nu a fost publicat niciun caz sau comentariu, nici macar satiric, la adresa farfuriilor zburatoare, desi Gromîko (reprezentant al URSS la ONU si ulterior, timp de 28 de ani, ministrul de externe al URSS, n.n.) a facut o mentiune glumeata asupra subiectului. Cu o presa controlata de stat, acest fapt nu poate fi decât rezultatul unei decizii politice oficiale”. Autorii memoriului se întreaba în continuare daca fenomenul nu ar putea fi utilizat într-un razboi psihologic. Având în vedere ca „o proportie suficient de mare a populatiei noastre este conditionata mental sa accepte incredibilul”, stirile privind OZN-urile pot provoca „panica si isterie în masa”.
Al doilea element de îngrijorare este vulnerabilitatea aeriana. Memoriul sublinia ca sistemele de alertare aeriana, bazate pe radare si observatii vizuale, detecteaza „aparitii neidentificate oficiale si multe altele neoficiale”. În consecinta, în cazul unui atac aviatic sovietic, „noi nu suntem în stare sa deosebim un obiect fizic de o fantoma”, ceea ce creste „riscul de alerte false si pericolul, înca si mai mare, de a identifica ceva real drept o fantoma”.
Memoriul propune si solutii. Între altele spune ca „pentru a minimiza riscul unei panici, ar trebui stabilita o politica nationala cu ce anume ar trebui spus marelui public privind fenomenul” OZN. Se sugereaza si ca spionajul sa încerce sa afle ce date au sovieticii în acest sens. Chadwell încheie scriind: „Consider ca importanta problemei impune ca ea sa fie adusa în atentia Consiliului de Securitate Nationala, pentru a initia în acest sens un efort coordonat al întregii comunitati”.
Un alt document desecretizat si recomandat pe site-ul CIA, dateaza din 3 decembrie 1952. El ilustreaza preocuparile CIA de a alcatui un grup de oameni de stiinta, care sa studieze colectia de observatii OZN a Air Force. Grupul ad-hoc a fost constituit si a avut prima sedinta in 14-17 ianuarie 1953.
Alte doua documente se refera tocmai la aceasta sedinta istorica a „Grupului consultativ OSI” al biroului de informatii stiintifice al CIA. Sedinta a fost numita mai târziu „Comitetul Robertson”, dupa numele lui Howard Robertson, profesor de fizica matematica la Institutul de Tehnologie din California si apoi la Universitatea Princeton, moderatorul grupului. Printre participanti mentionam pe fizicianul radarist Luis Alvarez, ulterior laureat al premiului Nobel si pe J. Allen Hynek, socotit întemeietorul ufologiei ca disciplina de cercetare.
Timp de trei zile, în total douasprezece ore, au fost prezentate doua filme, rapoarte ale spionajului asupra interesului rusilor privind cazurile americane de OZN, harti cu localizarile observatiilor etc. Fortele Aeriene, de buna credinta, au selectionat 100 de observatii inexplicabile, dintre cele mai amanuntit verificate. Masa rotunda a examinat doar 15 dintre aceste cazuri, si pe acelea doar timp de câteva ore. Pentru a întelege mai bine superficialitatea grupului, subliniez ca marina americana consumase anterior o mie de ore pentru a examina doar unul dintre cazurile prezentate comitetului Robertson (cazul Tremonton – Utah, din 1952); iar rezultatul a fost – obiect neidentificat.
Atitudinea oamenilor de stiinta fata de un fenomen pe care nu-l puteau întelege si aduce în laborator era aceeasi, si atunci, ca si astazi. Asa ca în memoriul asupra sedintei se specifica: „Nu exista dovezi ale unei amenintari fizice la adresa Statelor Unite” din partea OZN-urilor, „nu sunt disponibile dovezi care sa indice existenta sau utilizarea unor principii stiintifice fundamentale necunoscute noua”. Este interesant si paragraful prin care si spionajul încerca sa scape de acest subiect jenant; el spune: „Subiectul «OZN» nu este de interes direct pentru informatiile secrete. El este de un interes indirect, în masura în care orice informatie despre nenumaratele mistere nerezolvate ale Universului este de interes pentru informatiile secrete”.
În schimb, se recunostea „interesul operational” al „subiectului «OZN»”, din trei motive: din cauza imposibilitatii de a distinge între anomaliile radar si armele aeropurtate, a supraaglomerarii liniilor de comunicatii si a unei posibile ofensive psihologice folosind fenomenul.
Demitizarea fenomenului
Un alt document contine, pe 22 de pagini, comentariile si sugestiile grupului Robertson. Citez câteva dintre acestea: „Lucruri stranii pe cer s-au tot înregistrat de sute de ani. Pare evident ca nu exista o singura explicatie pentru majoritatea celor vazute”. „Nu au existat dovezi ale unei amenintari directe la adresa securitatii nationale din partea obiectelor observate”. Ca un exemplu s-au citat acele Foo Fighters, fenomene neexplicate vazute de pilotii militari în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. S-a sugerat descurajarea „colectarii în masa a unor rapoarte de nivel scazut, irelevante pentru obiectele ostile care ar putea sa apara într-o zi”. La fel, se sugera ca ar trebui luate masuri ca sa nu se discute prea mult faptul ca o agentie militara se ocupa de fenomenul OZN, întrucât, daca populatia ar sti asta, va trage concluzia ca fenomenul reprezinta o amenintare pentru securitatea nationala…
S-a mentionat ca „niciunul dintre membrii panelului nu a fost dispus sa admita ca pamântul ar putea fi vizitat de fiinte inteligente extraterestre”, desi „Unul dintre participanti, în prezentarea sa, a aratat modul în care el a eliminat fiecare dintre cauzele cunoscute si posibile ale observatiilor, lasând ca unica explicatie pe cea extraterestra”.
O propunere, de a dota turnurile de control ale aeroporturilor cu 100 de camere video stereo, ieftine, a fost respinsa, pe motiv ca datele colectate ar avea o valoare scazuta, în schimb masura ar avea un efect psihologic major asupra marelui public. În acelasi mod au fost respinse si alte propuneri de proiecte de observare finantate de la buget, cu exceptia eventual a înregistrarilor radar.
Panelul propunea în schimb un „program educational” axat pe doua mari obiective: instruirea publicului si „demitizarea” (debunking) fenomenului OZN – adica sa se spuna ca fenomenul nu exista, iar cei interesati de el sa fie ridiculizati – toate acestea pentru „a reduce interesul public” privind fenomenul. „Educarea ar trebui realizata prin mass-media, cum ar fi televiziunea, cinematografia, articolele populare”. S-au facut propuneri si privitor la grupurile civile existente, dedicate observarii fenomenului OZN. Acestea „trebuiau supravegheate, data fiind influenta lor potentiala asupra modului de gândire a populatiei, mai ales în cazul unor observatii de mari proportii”. În anii care au urmat – se stie – aceste recomandari au fost puse sistematic în aplicare.
DAN D. FARCAS
Comentarii