Ufologul canadian Chris Rutkowski a prezentat in august 2009, la conferinta MUFON din Denver noi date, rezultate din documente recent desecretizate, despre preocuparile oficialitatilor canadiene privind fenomenul OZN de-a lungul timpului. Intr-o scrisoare datata 13 aprilie 1971, Departamentul de Afaceri Externe preciza ca „Guvernul Canadian nu subestimeaza gravitatea problematicii OZN, ea fiind urmarita si studiata de un numar de departamente si agentii”. Acest fapt poate fi corelat cu acela ca primul ministru de atunci – Pierre Elliot Trudeau – fusese implicat in 1969 intr-un eveniment OZN.
Dupa cum rezulta din documentele acum scanate si disponibile din Arhivele Nationale, cazul este interesant, atat deoarece martorii fusesera cel putin sapte ofiteri ai RCMP (politia canadiana calare), care au completat si au inaintat pe cai oficiale rapoartele facute in urma observatiei (rapoarte care acum sunt publice), cat si pentru faptul ca observatia a avut loc la resedinta primului ministru. Este foarte posibil ca primul ministru sa fi fost informat asupra incidentului. Se stie ca ulterior el s-a interesat in mai multe randuri de fenomenul OZN, iar in noiembrie 1968, in timp ce era premier, problematica OZN fusese ridicata si in Parlamentul Canadian.
Nu a fost o situatie singulara. in noiembrie 2004 a fost vazut un OZN de pilotii avionului oficial al primului ministru Paul Martin, in timp ce acesta era la bord. Iar in noiembrie 1989, asa cum pretinde ufologul Budd Hopkins, primul ministru Brian Mulroney ar fi fost, la New York, martor in controversatele rapiri de langa podul Brooklyn.
Documentele privind fenomenul OZN existente acum in Biblioteca si Arhivele Canadei provin de la patru departamente si agentii federale: Departamentul Apararii Nationale, Departamentul Transporturilor, Consiliul National al Cercetarii si Politia RCMP. Documentele acopera perioada 1947 pana la inceputul anilor optzeci. Cele circa 9500 de documente au fost recent digitizate; ele au formate variate, incluzand corespondenta, rapoarte, informari sau proceduri. Unele descriu in mod specific observatii OZN, altele contin formulare si instructiuni privind modul de raportare a evenimentelor. De regula documentele contin data si locul evenimentului, desi la unele aceste informatii lipsesc. Toate acestea dovedesc ca cercurile guvernamentale canadiene au fost interesate de fenomenul OZN inca din 1947 daca nu cumva si mai devreme.
Desecretizarea documentelor OZN canadiene se alatura altor actiuni similare din mai multe tari de pe glob, intre care SUA in 1975, recent Franta si Marea Britanie, dar si Peru, Belgia, Brazilia, Filipine, Noua Zeelanda etc. Ca si in alte tari, si in Canada desecretizarea s-a efectuat in mai multe transe, intre care o mare cantitate a fost in 1995.
Printre cazurile din aceste documente putem mentiona, de pilda, patru cercuri misterioase aparute in 1967 pe o pasune de langa Duhamel, statul Alberta. Azi ar fi considerate in categoria formatiunilor din lanurile de cereale (aceste fenomene au capatat amploare mai ales in Anglia, dupa 1980), dar atunci au fost explorate ca o posibila urma lasata de aterizarea unui OZN. Un raport intocmit in urma investigatiei oficiale efectuata de Departamentul Apararii includea interviuri cu fermierii din zona, dar si consideratii privind explicatiile posibile, incepand cu farsa, „fenomen straniu”, pana la OZN. Acesta din urma a fost subinteles ca un soi de nava spatiala, intrucat s-a incercat calcularea dimensiunilor si a masei sale. Nimeni nu vazuse OZN-uri pe acel camp, dar in regiune fusesera unele semnalari.
Alte documente interesante sunt cele legate de Proiectul Magnet, condus de inginerul Wilbert B. Smith, cel ce a reusit sa intre in legatura, in 1950, cu specialisti americani care studiau fenomenul OZN, obtinand de la acestia informatii deosebit de relevante, intre care faimoasa afirmatie ca: „Farfuriile zburatoare exista. Subiectul este clasificat de Guvernul Statelor Unite la cel mai inalt nivel de secret, chiar mai sus decat bomba cu hidrogen”. Vom reveni asupra acestui subiect saptamana viitoare.
DAN D. FARCAS
Comentarii