Psihologia perspectivelor

          Viitorul este colocatarul nostru mereu actual, fara el nu am putea trai. Nevoia de timpi abstracti ne apartine.

          Viitorul este colocatarul nostru mereu actual, fara el nu am putea trai. Nevoia de timpi abstracti ne apartine. Imaginatia este un mare si iscusit constructor. Valoarea închipuirii este aproape egala cu cunoasterea, ambele sunt de nepretuit. Imaginatia devine activa si îsi accelereaza câmpul energiilor pe masura ce prezentul pune în scena evenimente si fenomene inacceptabile. Când istoria se tulbura si se aud armele, analiza stiintifica trece pe rafturile secundare, oricât de corecte ar fi acestea si de lucide. Ne intereseaza cu prioritate misterul, dorinta de a deslusi evenimentele în textele vechi ale vizionarilor, curiozitatea absoarbe predictiile, tabloul perspectivei dorim sa ne atinga privirea învaluit în mister iar misterul sa întâlneasca puterea noastra de a-l deslusi…
          În vremurile bruscate, când spiritele se inflameaza si apare ipoteza unor nenorociri de amploare, ne întoarcem la geniul sacru. Recitim cu ochi proaspeti Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul. De aproape doua mii de ani oamenii care au facut istorie si cei care au fost coplesiti de istorie s-au îndreptat spre aceasta carte biblica, unde au gasit de fiecare data talmacirea nenorocirilor prezente si viitoare. Pentru ca nimic din ce-i omenesc în dimensiunea suferintelor nu i-a fost strain revelatiei divine transmise lumii din viitor.
          Acum traim momentul cunoscut drept „al treilea razboi mondial”. Ies la lumina zilei textele în care s-a scris demult ecuatia razboiului ce va veni. Versetele Apocalipsei par un mozaic ale carui piese au stat deoparte, nemontate în ansamblu, si iata ca a sosit momentul montarii mozaicului pentru a da imaginea „compozitiei”, ansamblului integral. Între analiza de stat major sau politica si predictiile biblice le vom prefera pe acestea din urma, deoarece în epica lor criptica ne putem insinua participarea cu idei…
          Aproape ca nu exista nuanta înfricosatoare care sa fi fost ocolita sau neglijata de geniul sacru surghiunit pe Insula Patmos în primul secol al primului mileniu crestin. Avem asadar, din punct de vedere vizionar, tabla de materii exprimata în scris. Totul a fost spus, totul a fost cunoscut dar evolutia istoriei, sincopata, nu a avut „senzorii perceptiei” deschisi spre luare aminte. Da, aceasta este marea întrebare, acesta-i misterul: Daca stiam din Apocalipsa ca ne vom confrunta cu al treilea razboi mondial, de ce nu s-a facut nimic pentru ca el sa nu fie posibil?
          Pentru ca lumea are un traseu predestinat? Dar noi de mult nu mai credem în predestinare, credem însa în cuvântul apocaliptic. Nu credem ca „totul a fost spus”, dar nu credem nici ca tot ce a fost spus s-ar întâmpla. Astfel psihologia perspectivelor îsi orchestreaza propriile proiecte viitorologice, iar evenimentele concrete au itinerariile lor pe care le redescoperim din când în când simetrice cu psihologia obsteasca a câmpului evenimential…
          Tragedia din 11 septembrie din New York si de la Pentagon este forma atipica de provocare a unui razboi. Se reactualizeaza imaginea Anticristului si situatiile istorice si geopolitice revelate în Apocalipsa. Psihologia viitorului apropiat devine din ce în ce mai încinsa, graficul nenorocirilor viitoare este demult afisat, iar istoria oamenilor îsi ruleaza propria actiune transformând realitatea într-o copie a revelatiilor sacre.
          Nici o religie nu accepta determinismul si predestinarea asa cum le percepem noi în viata reala. Dar nici un eveniment istoric de amploare nu este strain de predictiile biblice. Contradictie sau confuzie, misticism, bigotism? Poate ca nimic din toate acestea. Noi cautam adevarul si descoperim ca mai mult adevar gasim în geniul sacru decât în academiile care au obiect de studiu istoria! Psihologia perspectivelor, obsesia viitorului cenusiu au o baza mistica, iar oamenii se îndreapta spre aceasta optând pentru ea înaintea altor variante optionale…