Rapiti de OZN-uri

          Enoh si calatoriile sale
          
          Rapirile OZN nu sunt o moda tehnicista a secolului XX sau XXI, ci apar mentionate de la începuturile memoriei omenirii, inclusiv în Vechiul Testament. Amintim de Ilie Tesviteanul care s-a ridicat la Cer „într-un vârtej de vânt” care era si „un car de foc”, de Isaia, sau de proorocul Ezechiel, transportat cu o alcatuire descrisa ca un „snop de foc, care raspândea în jur o lumina stralucitoare, în mijlocul careia lucea ca o arama lustruita care iesea din mijlocul focului”.

          Enoh si calatoriile sale
          
          Rapirile OZN nu sunt o moda tehnicista a secolului XX sau XXI, ci apar mentionate de la începuturile memoriei omenirii, inclusiv în Vechiul Testament. Amintim de Ilie Tesviteanul care s-a ridicat la Cer „într-un vârtej de vânt” care era si „un car de foc”, de Isaia, sau de proorocul Ezechiel, transportat cu o alcatuire descrisa ca un „snop de foc, care raspândea în jur o lumina stralucitoare, în mijlocul careia lucea ca o arama lustruita care iesea din mijlocul focului”.Începutul rapirii
          
          Primul personaj biblic rapit – de repetate ori – în cer a fost Enoh, cel de al saptelea patriarh dupa Adam, tatal lui Matusalem si strabunicul lui Noe. Vechiul Testament spune despre el doar ca „a umblat Enoh cu Dumnezeu si nu s-a mai aflat pentru ca Dumnezeu îl stramutase”. Istoria sa este însa detaliata în alte trei lucrari, cea mai importanta fiind Cartea lui Enoh, considerata „apocrifa” în Europa, dar acceptata de biserica crestina din Egipt.
          În aceste lucrari, similitudinile cu scenariul rapirii OZN sunt izbitoare. Enoh a vazut în vis doi barbati foarte înalti care stateau la capatâiul sau si-l chemau pe nume. Când s-a trezit, în fata lui se aflau „doi barbati atât de înalti cum n-am mai vazut pe Pamânt vreodata. Si fetele lor straluceau ca soarele si ochii lor erau ca niste faclii aprinse iar din buze izbucneau vapai… Ei m-au luat pe aripile lor si m-au pus pe un nor. Si iata minunea! norii au început sa se miste. Si iarasi înaltându-ma mai sus am vazut vazduhul iar mai sus am vazut eterul; si ei m-au dus în cerul cel dintâi”. Aceasta „flancare” prin doi sau trei emisari este întâlnita la aproape toate cazurile de rapire OZN. Prin „nor” se întelege un vehicul zburator, întrucât naratorul nu putea gasi un termen mai potrivit pentru a numi ceva ce pluteste în aer, în plus, se stie ca OZN-urile sunt adesea învaluite de nori sau chiar „deghizate” în nori. Alte pasaje, în care Enoh vorbeste de propriile sale „aripi”, ne lamuresc ca el folosea acest cuvânt pentru ridicarea prin levitatie.
          
          În genunile cosmice
          
          Enoh intra apoi într-o alcatuire (poate o „nava-mama”?) având „un zid cladit din pietre de clestar. Flacari mistuitoare îi învaluiau marginile”. Mai târziu ajunge într-un „loc care nu are nici bolta deasupra, nici pamânt dedesubt… Si nimic la dreapta, nimic la stânga; un loc cu desavârsire pustiu”. El vede aici „coloanele luminate ale cerului” în care „focuri izbucnesc fara numar, dar nici în sus nici în jos”, zareste „acel nor gros care înaintea facerii lumii plutise peste fata Pamântului”, ca si „un foc imens în mijlocul caruia exista o despicatura si coloanele de foc se luptau între ele si se înfundau în genuni”, adaugând imediat: „mi-a fost peste putere sa apreciez atât marimea cât si înaltimea lui. Si am strigat înca o data – ce loc teribil!”. Orice persoana care a vazut, în fotografii sau prin telescop, norii de materie cosmica, asa cum sunt faimoasele nebuloase din constelatiile Orion sau Serpens, le va recunoaste negresit în aceste descrieri. Este putin probabil ca un om, care a trait doar între pastorii nomazi ai Orientului Mijlociu, sa intuiasca toate aceste detalii daca nu le-ar fi vazut cu propriii ochi.
          
          Întoarcerea acasa
          
          Enoh este constient de scepticismul celor care vor pune la îndoiala calatoriile sale, ori vor crede ca acestea au fost doar un vis; deci simte nevoia sa dea o încredintare suplimentara cititorului atunci când scrie „va jur, o! dreptilor, pe maretia si pe gloria Sa, pe regatul si pe maiestatea Sa; va jur ca eu am capatat cunostinta de aceste mistere, caci mi-a fost dat sa citesc înscrisurile cerului; am vazut scrierile sfintilor”. La sfârsitul oricarei „întâlniri de gradul IV”, victima este adusa înapoi, de regula în locul din care a început rapirea: în automobil, în dormitor sau în fata casei. Enoh ne spune si el: „atunci cei trei sfinti m-au apucat si m-au dus pe Pamânt, lasându-ma în fata usii casei mele”. Pe masura ce se apropia de sol, venind din spatiu, Enoh vedea cum „întunericul s-a dat înapoi din fata Pamântului si s-a facut lumina”, fapt bine cunoscut de astronauti, dar – din nou – greu de intuit de un pamântean din stravechea antichitate.