Rapiti de OZN-uri

          Un caz de rapire în Australia
          
          Un incident complex si controversat a avut loc în 2001 pe coasta de est a Australiei, în apropiere de localitatea Tiaro din statul Queensland. Protagonistii au fost Keith Rylance (39 de ani), sotia lui Amy (22 de ani) si asociata lor în afaceri Petra Heller (35 de ani).

          Un caz de rapire în Australia
          
          Un incident complex si controversat a avut loc în 2001 pe coasta de est a Australiei, în apropiere de localitatea Tiaro din statul Queensland. Protagonistii au fost Keith Rylance (39 de ani), sotia lui Amy (22 de ani) si asociata lor în afaceri Petra Heller (35 de ani).
          
          In seara zilei de 4 octombrie 2001 toti trei se aflau într-o podgorie, proprietatea lor, în încaperi diferite ale unei locuinte-rulota. Încaperile comunicau între ele prin usi, care în seara aceea ramasesera întredeschise. La ora 23.15 Petra s-a trezit din somn sesizând ceva neobisnuit. Mergând în camera de alaturi, unde statea Amy, a vazut ca prin fereastra rulotei intra un fascicul rectangular de lumina „solida”, trunchiata înainte de a ajunge la peretele opus. În interiorul paralelipipedului luminos plutea Amy, într-o pozitie care sugera ca ar dormi, alunecând încet afara prin geam. Tot în interiorul luminii se zareau câteva obiecte care fusesera pe o masuta de cafea de lânga canapea. Înainte de a lesina de emotie, Petra a apucat sa vada ca lumina venea de la un OZN în forma de disc, stationând nu departe, în apropierea solului.
          Peste câteva clipe, când si-a revenit, Petra a început sa tipe, trezindu-l pe Keith. El spunea ulterior ca Petra era extrem de agitata, sub geam zaceau împrastiate obiectele de pe masuta de cafea, iar geamul era strabatut de doua crapaturi perpendiculare. Amy nu era nicaieri. În consecinta, pe la 23.40, Keith a sunat la politia din Tiaro. Peste vreo ora si jumatate au sosit doi politisti, unul din Tiaro, altul din Maryborough – principalul oras din zona – iar putin mai târziu si un al treilea. Dupa declaratiile lor, cei doi martori pareau extrem de agitati. Încercând sa nu-si piarda cumpatul în fata situatiei cu totul neobisnuite, politistii au început sa adune probe. Înainte sa termine, a sunat telefonul. O femeie de la o benzinarie din preajma orasului Mackay, aflat la circa 790 de kilometri mai spre nord, spunea ca a gasit-o pe sotia lui Keith, ratacind dezorientata pe câmp. Amy a afirmat ulterior ca-si amintea doar ca statea pe canapea în rulota, iar apoi s-a trezit întinsa pe o masa într-o încapere stranie, rectangulara, cu peretii luminosi. O voce i-a spus sa stea linistita, dupa care a aparut un individ înalt de vreo 1,80 m, îmbracat într-un combinezon negru si având pe fata o masca cu gauri pentru ochi, nas si gura. Amy avea impresia ca a stat mai mult timp aici, dar nu putea estima cât anume. La un moment dat i s-a spus ca, din anumite motive, nu va fi adusa înapoi în locul din care a fost luata ci „în apropiere”. Apoi s-a trezit culcata pe pamânt, într-un câmp cu copaci în jur. Se simtea oceanul în apropiere. Desi dezorientata, ea a reusit sa ajunga la un drum si, de-a lungul acestuia, la o benzinarie. Cei de aici au crezut la început ca e beata sau drogata, deoarece era confuza si abia se tinea pe picioare. De aceea au dus-o la un spital.
          Politia din Mackay, implicata si ea imediat, i-a cerut lui Amy sa dea o declaratie privind cele întâmplate, sub juramânt si cunoscându-se ca orice fals este pedepsit prin lege. Ea a spus, între altele, ca nu i s-a mai întâmplat ceva asemanator, desi, pe când era în clasa cincea, mai vazuse un OZN înconjurat de alte obiecte mai mici.
          Politia i-a gasit lui Amy o camera de motel unde a doua zi au sosit Keith si Petra. Ei au notat toate detaliile de care îsi amiteau si au facut numeroase fotografii, mai ales privind urmele aparute pe corpul femeii, pe fiecare calcâi si – dispuse în triunghi – pe o coapsa. Parul de pe cap, vopsit în urma cu câteva zile, crescuse, aratând pe o portiune considerabila culoarea originala, ca si cum pentru Amy ar fi trecut mult mai mult timp decât cele câteva ore în care aparent fusese rapita. Cei trei, pe baza unor numere de telefon gasite într-o revista de profil, au luat legatura cu Diane Harrison, directoarea nationala a Australian UFO Research Network, istorisindu-i chiar în dupa amiaza de 5 octombrie cele întâmplate. La scurt timp s-a implicat si cunoscutul investigator australian Bill Chalker, care – printr-o coincidenta – avea programata peste câteva zile o expunere tocmai despre cazurile de „lumina solida” în contextul fenomenului OZN. Din pacate, toate aceste discutii, ca si investigatiile de teren care au urmat, nu au putut înlatura toate semnele de întrebare. În plus, la un moment dat, martorii au evitat sa mai dea declaratii, invocând faptul ca se simt amenintati.