Ziaristul Greg Bishop a postat pe un site, la sfarsitul anului 2016, un articol intitulat „ET du-te acasa: Hai sa renuntam la ipoteza extraterestra”. Articolul a starnit curiozitatea ufologilor si cred ca poate fi interesant, si pentru cititorii revistei Magazin, un rezumat al ideilor expuse de autor, ca si anumite contraargumente. Bishop constata ca exista mii de marturii si povestiri privind zei, extraterestri, djinni, zane, pitici si alte entitati care au tot aparut de-a lungul veacurilor si mai apar si azi. Fie ca acestea sunt doar expresia unor dorinte si sperante colective, fie chiar exista in preajma noastra ceva foarte ciudat. Iar el propune, pentru ca este mult mai interesant, sa luam in considerare cea de a doua posibilitate.
Daca aduceti vorba despre OZN-uri la o petrecere – zice el in continuare – aproape toata lumea va fi interesata, dar daca mentionati asta unui reporter sau unei persoane academice (adica acelora in care avem incredere sa ne defineasca realitatea), veti primi probabil un comentariu ironic, urmat de schimbarea rapida a subiectului. Oamenii sobri nu iau in serios fenomenul OZN, cel putin pe fata. Chiar daca exista si cateva exceptii, de regula nu exista un loc sigur pentru o discutie rationala a acestui subiect, in afara de scurtele conversatii private si informale.
Un salt de logica
Daca acceptati ca in jurul nostru se intampla ceva de tipul relatarilor legate de fenomenul OZN, veti fi de acord si cu faptul ca la originea acestora se afla aparent ceva extern omenirii, ceva care pare sa aiba o inteligenta si o constiinta de sine.
Chiar daca ezitati sa acceptati asta, poate veti fi de acord ca povestile si miturile culturilor si religiilor antice sunt dovezi foarte bune ca am avut contact cu ceva non-uman si inteligent, timp de sute si chiar mii de ani. Dar daca o persoana rezonabila isi ia oboseala sa studieze, suficient de atent, miile de relatari existente, este putin probabil sa nu accepte ca se intampla ceva. Sau cel putin ca exista un mister autentic, indiferent daca provine din interiorul sau din afara noastra sau dintr-o combinatie a celor doua.
Cu toate acestea, in discursul nostru public, exista „un salt imens de logica”, pe care cei mai multi nu l-au observat. Daca acceptam realitatea fenomenului OZN, nu exista niciun motiv sa tragem concluzia ca asta inseamna, in mod automat, ca suntem vizitati de fiinte de pe alte planete. In ciuda acestui fapt, o intreaga industrie, organizatii si ego-uri au fost construite pe aceasta ipoteza. Aceasta credinta ne-a facut sa ne invartim in cerc, de zeci de ani. E o ignoranta intentionata si un rationament vicios, care a facut ca, in loc ca OZN-urile sa devina un subiect serios, pentru minti serioase, el e considerat cel mult un hobby.
Nu putem produce OZN-uri sau extraterestri la cerere, ceea ce impiedica studiul lor stiintific. Drept urmare, in acest domeniu, ideile innoitoare au fost, de regula, ignorate, in timp ce prostiile au fost consacrate, transformate in dogme, din cauza instinctului de turma si a altor presiuni sociale. Azi, cand cineva spune: „Credeti in OZN-uri”, de cele mai multe ori el subintelege de fapt: „Credeti ca forme de viata extraterestre, venite de pe alte planete, viziteaza Pamantul in nave spatiale?” Aceasta restrangere nefericita ne indeparteaza de orice dezbatere. Avem doar un singur dosar mental in care plasam OZN-urile. Cei mai multi dintre noi au in acelasi dulap si fantomele, perceptia extrasenzoriala, monstrul din Loch Ness, ori Bigfoot. Aceasta depozitare a informatiilor ciudate in niste cutii mici, plasate in adancurile mintii noastre, incheie dezbaterea inainte ca aceasta sa inceapa. Poate ca o cauza rezida si in mecanismele perceptiilor si amintirilor noastre. S-a dovedit ca limbajul nostru determina modul in care ne gandim la lucruri, iar cuvintele, la randul lor, se bazeaza pe ceea ce stim, ori pe ceea ce credem ca stim. Iar atunci cand ne confruntam cu necunoscutul, aceste mecanisme pot duce la confuzii.
Propozitia „OZN-urile sunt extraterestri care vin din alte planete” este considerata litera de evanghelie de entuziastii OZN (ca si de scenaristii de la Hollywood). Greg Bishop propune sa incercam sa o analizam, cuvant cu cuvant, pentru a vedea ca ea contine mai multe ipoteze si credinte eronate.
„OZN” inseamna, prin definitie, ceva ce se vede pe cer, se pare ca zboara si nu poate fi identificat prin ceea ce cunoastem. Pare destul de simplu, dar majoritatea dintre noi presupun (fie ca este vorba despre o credinta profunda, fie din comoditate) ca „OZN” inseamna o nava structurata, pilotata, venita de pe o alta planeta…
Cand se ocupa de lucruri necunoscute, cuvantul „sunt” da impresia ca inlatura indoiala. Utilizarea lui intr-un caz discutabil poate duce la confuzii. O utilizare corecta a verbului, in acest caz, ar putea fi cel mult: „OZN-urile adevarate sunt inca un mister”.
„Extraterestri”, ca imagine populara, e un concept care s-a transformat, in ultimii 50 de ani, de la umanoizii verzi, ori de alta culoare, la omuletii cenusii, cu ochi uriasi, datorita in mare parte unei picturi de pe coperta cartii Communion, din 1987, a lui Whitley Strieber. In gandurile si rapoartele noastre, extraterestrii se manifesta ca fiinte fizice, deoarece mintile noastre se descurca cel mai bine atunci cand au de-a face cu lucruri din acelasi spatiu tridimensional in care actionam si noi in fiecare zi. De asemenea, asa ne ghideaza si conventiile noastre sociale, de la care nu este bine sa ne abatem. In realitate, exista la fel de multe dovezi ca acesti „extraterestri” provin din interiorul nostru ca si cele ca ar veni din alte galaxii. Ceea ce nu inseamna, desigur, ca ei sunt totdeauna simple halucinatii…
Expresia „care vin” implica transportul prin spatiu dintr-un loc in altul. Nimeni nu a vazut vreodata sau nu a urmarit nicio nava care ar fi calatorit prin spatiu spre planeta noastra, cel putin nimeni care sa poata sa ne spuna despre asta. OZN-urile apar pe cerul nostru si eventual in spatiul de deasupra Pamantului. E de presupus ca ele nu au irosit multi ani in spatiu, zburand cu viteze apropiate de cea a luminii, ci ca profita de principii fizice pe care noi inca nu le cunoastem.
„Alte planete” identifica originea presupusilor „extraterestri”. Nu avem inca dovezi pentru vreo viata pe alte planete. Dar, conform multor traditii culturale (chiar si a unora occidentale), o constiinta non-umana nu trebuie sa provina neaparat de pe alte planete…
Prejudecatile ne blocheaza
Bishop ilustreaza astfel afirmatia ca „gramatica si cuvintele osifica adesea o modalitate liniara si logica de a vedea lumea. Dar OZN-urile sunt orice, dar nu ceva liniar sau logic”. Prejudecatile ne tin blocati intr-un cerc vicios, iar majoritatea dintre noi nici macar nu intelegem ca suntem in el. In 2009, Kevin Randle a sustinut ca el si generatia de cercetatori OZN au „rezolvat” misterul. Prin interviuri cu martorii la incidentul Roswell si prin „bun simt”, el credea ca a demonstrat convingator originea extraterestra a OZN-urilor. Mai corect fusese Carl G. Jung, care spunea despre OZN-uri, in 1958: „Sunt vazute lucruri, dar nu se stie ce sunt”. In diverse presupuse intalniri cu extraterestrii, dialogurile sunt demne de un teatru al absurdului. In 1967, Herbert Schirmer, din Nebraska, sustinea ca a fost luat, pe o nava ciudata, de fiinte cu aspect militar. Acestia i-au spus, la despartire: „Vrem sa credeti in noi, dar nu prea mult”.
Mai nou, unii incearca sa intre in contact cu inteligenta aflata in spatele fenomenului OZN, folosind psihedelice, sau alte tehnici pe care le-am califica drept paranormale. Poate si aceasta este o cale. Dar epoca in care OZN-urile erau legate nemijlocit de extraterestrii ar trebui sa se incheie, lasand drum liber unei gandiri „in afara cutiei”, abordand fenomenul pe cai pana acum ascunse si interzise.
Ufologul André Skondras, comentand acest articol, crede totusi ca autorul lui are tendinta de a supralicita lucrurile. Skondras accepta ca ne confruntam cu o fizica foarte avansata, care depaseste cu mult intelegerea umana de astazi.
Civilizatiile extrem de avansate vor fi descoperit deja, fara indoiala, cum sa scurteze marile distante in spatiu. „Stranietatea” fenomenelor observate poate fi si ea un indicator valabil (puternic) pentru ipoteza extraterestra. La ora actuala nu putem concepe inca modurile in care se realizeaza calatoriile in spatiu ale unor civilizatii extrem de avansate. Dar este prost si arogant sa ne gandim ca suntem singurele forme de viata din Cosmos.
DAN D. FARCAS
Comentarii