OZN in forma de trabuc vazut in sudul Australiei
In seara de 24 iulie 2005, la ora 22.50, Alfred Stevenson si-a parcat microbuzul pe strada principala din Meeniyan, din statul australian Victoria.
OZN in forma de trabuc vazut in sudul Australiei
In seara de 24 iulie 2005, la ora 22.50, Alfred Stevenson si-a parcat microbuzul pe strada principala din Meeniyan, din statul australian Victoria. Imediat atentia i-a fost atrasa de un obiect in forma de trabuc, invaluit parca de flacari, care trecea pe partea de nord a cerului, la o inaltime de circa 300 de metri si cu o viteza estimata la 80 de kilometri pe ora. Nu se auzea nici un sunet. S-a intors la microbuz, si-a luat aparatul de fotografiat si a realizat trei imagini. Doar ultima a infatisat in mod fidel ceea ce vazuse.
Obiecte luminoase observate in Canada
Pe 1 august 2005, la ora 22.15, Ahmed Atiya se bucura de racoarea serii, plimbandu-se cu fiul sau de 15 ani prin orasul London din statul canadian Ontario, aflat la 200 de kilometri vest de Toronto. Dintr-o data au remarcat o „luminiscenta rosie” deplasandu-se pe cer, la inceput spre vest, apoi in sens contrar. Desi cerul era curat, lumina parea sa vina dindaratul unor nori. La inceput au crezut ca fusese un fulger, apoi si-au dat seama ca luminozitatea ramanea neschimbata. Cand au luat-o spre casa, martorii au avut impresia ca lumina ii urmareste. Ei au estimat ca obiectul, care ramanea invaluit in singurii nori de pe cer, nu era mai sus de 30 de metri si se deplasa cu cel mult 60 de kilometri pe ora. Trei locuitori din comuna Piney, statul canadian Manitoba, la circa 100 de kilometri sud-est de Winnipeg, afirma ca au vazut in 6 si 7 august 2005 zburand pe cer un obiect stralucitor, avand forma tubulara, cu mici iesituri la ambele capete. Era de trei ori mai mare decat un avion de pasageri si a avut nevoie de circa trei minute sa traverseze bolta cereasca.
La ora 22.00, pe 9 august 2005, A.S. era in parcul Westwood din Montreal (Quebec), culcat pe iarba alaturi de prietenul sau. Se vedeau bine luminile orasului, ca si stelele, desi erau si ceva nori si incepuse sa se lase o pacla, intrucat fusese o zi foarte calduroasa. Dintr-o data a zarit in nori un halou si o lumina. Dupa aceasta au fost trei flash-uri si culoarea a devenit portocalie, inchipuind parca un dovleac imens. Apoi a aparut un disc, cu o cupola si trei lumini albe in partea superioara. Improsca lumini miscandu-se incoace si incolo. S-a ascuns pentru cateva minute in spatele unui nor, ca sa reapara impreuna cu un alt obiect, alb, care se rotea in jurul sau. Viteza discului era mai mare decat cea a unui avion. Peste cateva minute obiectele au disparut. Ajunsi acasa, amandoi au desenat ceea ce vazusera si au comparat desenele. Un alt fapt ciudat – pe toata perioada observatiei a fost o liniste desavarsita – n-au auzit nici macar telefonul mobil, dat la maximum, astfel ca au avut doua apeluri ratate.
Obiecte neidentificate in dreptul discului solar, observate in secolul XIX
Nu demult s-a descoperit scrisoarea din 1865 a astronomului amator francez Aristide Coumbary, trimisa binecunoscutului astronom Urbain Leverrier, descoperitorul prin calcul al planetei Neptun. In scrisoare se vorbeste de observarea la Istanbul a unui obiect ceresc neidentificat. Pe 8 mai 1865, Coumbary a decis sa urmareasca prin telescop petele solare. La ora 9.28, dupa cum notase, a vazut un mic punct negru desprinzandu-se de una dintre pete. Astronomul a revenit peste un timp, constatand ca punctul se departase de pata la dublul distantei dinainte. Deci un obiect se misca in dreptul discului solar. De data aceasta a constatat ca obiectul avea forma circulara. Dubland puterea de marire, desi s-a pierdut din claritate, miscarea punctului devenise si mai evidenta.
La 48 de minute de la prima observare, obiectul a parasit discul solar, devenind invizibil. Peste patru ani, in 1869, un alt astronom, T.G.E. Elger, inainta o lista de „obiecte misterioase” catre Registrul Astronomic. El facea trimitere si la un volum de astronomie al lui Petit, in care aceste obiecte sunt considerate ca posibile „corpuri intra-mercuriene” (existenta acestora nu a fost confirmata ulterior). Pe langa observatia lui Coumbary, Petit aminteste si de alte cazuri similare. Doua pete rotunde, inegale ca dimensiuni, traversand discul solar au fost vazute de Gruithuisen in 26 iunie 1819, apoi de Pastorff in 23 octombrie 1822, 24 si 25 iulie 1823, inca de sase ori in cursul anului 1834 (fara data precizata), pe 18 octombrie 1836, 1 noiembrie 1836, 16 februarie 1837. In carte erau specificate si dimensiunile si vitezele – variate – ale obiectelor observate.
Raportul OZN al Pentagonului
Pe 14 noiembrie 2024 a fost dat publicitatii raportul anual al Biroului...
Comentarii