La 22 septembrie 2012, la Muzeul National de Testare Atomica din Las Vegas, a avut loc, in fata unei audiente cu 200 de persoane, o dezbatere organizata de membrii grupului "OZN-urile militare: Secrete dezvaluite". Printre vorbitori au fost: un colonel Air Force, fost comandant de baza militara, doi fosti ofiteri Air Force, care au lucrat in cadrul proiectului "Blue Book" (Cartea Albastra), proiect militar oficial privind fenomenul OZN in anii 1950 si 1960, ca si un fost investigator din Ministerul Apararii al Marii Britanii. Directorul executiv al muzeului, Allan Palmer, fost pilot militar, a declarat agentiei The Huffington Post, care a transmis si a comentat evenimentul: "Toti acesti oameni au avut pozitii de mare raspundere, cu autorizatii de securitate de nivel inalt. Ei nu sunt genul de oameni care tind sa-si imagineze lucruri sau s-o ia razna cu niste inventii".
Colonelul Charles Halt (foto), a fost comandantul adjunct al bazei militare Bentwaters RAF din Anglia si unul dintre martorii oculari ai evenimentelor OZN din decembrie 1980, de acolo. El credea ca OZN-urile observate atunci au avut o origine extraterestra sau extradimensionala. Colonelul declara acum: "Am auzit multi oameni care spuneau ca ar fi timpul ca guvernul sa numeasca o agentie pentru a investiga (fenomenul OZN); dar, oameni buni, exista deja o agentie (secreta), una foarte speciala si compartimentata care investigheaza fenomenul de ani de zile, si mai exista si rolul foarte activ jucat de multe dintre agentiile noastre de informatii, care, probabil, nici macar nu stiu in detaliu ce se intampla dupa ce colecteaza si transmit datele. Este cam infricosator, nu-i asa?". "In ultimii ani, britanicii au desecretizat o tona de informatii, dar a vazut vreodata cineva care au fost concluziile lor, sau s-a auzit ceva despre cazul Bentwaters in mod oficial? Cand documentele au fost date publicitatii s-a vazut ca intervalul de timp in care am fost implicat in incident lipseste – a disparut pur si simplu. Nimic altceva nu lipseste" a adaugat el.
Raceala i-ar putea distruge
Halt a precizat ca el nu a fost niciodata hartuit privind rapoartele pe care le-a facut cu privire la incidentele OZN de la Bentwaters. "Probabil din mai multe motive. Numarul unu, rangul meu si o parte din sarcinile pe care le-am avut, dar si pentru ca, de la bun inceput, am facut o banda (de reportofon, de la fata locului) foarte detaliata si am facut mai multe copii privind tot ce stiam despre caz si acestea i-au facut sa fie mai retrasi. Poate ca sunt paranoic. Nu stiu, dar cred ca a fost bine cand am facut acele casete".
Desi membrii panelului poate nu aveau intru totul aceeasi parere cu privire la toate detaliile cazurilor specifice OZN, ei au fost de acord cu firul comun care trecea prin ele. O aparitie publica rara a fost cea a colonelului pensionat Air Force, Bill Coleman, fost purtator de cuvant pentru Proiectul Blue Book intre 1961 si 1963. Acest studiu controversat s-a incheiat in anul 1969, concluzionand ca OZN-urile nu reprezentau "tehnologii sau principii dincolo de cunostintele stiintifice actuale". Coleman a povestit propria sa intalnirea fascinanta cu un OZN in timp ce pilota un bombardier B-25, in 1955, in Alabama. Obiectul necunoscut, "o farfurie zburatoare clasica" cu diametrul de peste 20 de metri, a coborat, de la o inaltime estimata de 20.000 de metri, atat de aproape de sol incat a ridicat praful in urma sa. Coleman a incercat sa-l urmareasca. "Ne deplasam la putere maxima continua, pentru un B-25, aproximativ 300 de mile pe ora, si ne-am indreptat spre varfurile copacilor cu gandul sa-l devansez… M-am apropiat de sol la 450 de metri, apoi am putut vedea obiectul deasupra unui camp proaspat arat; se deplasa cu o viteza destul de buna, si tragea dupa el doua vortexuri". Atunci cand pilotul a incercat sa-l intreaca, OZN-ul a tasnit spre inaltimi si a disparut.
Coleman a terminat partea lui de expunere, oferind un posibil motiv pentru care extraterestrii ar ezita sa viziteze Pamantul: "Daca un nepamantean ar ateriza aici, o raceala banala l-ar putea ucide. Iar raceala lor comuna ar putea distruge populatia de pe planeta Pamant. Ei sunt destul de inteligenti daca au putut construi un vehicul care poate calatori ani-lumina, deci trebuie sa fie suficient de inteligenti sa stie ca bolile noastre i-ar putea distruge".
Identificari reale sau false?
In perioada in care Coleman a fost purtatorul de cuvant al Proiectului Blue Book, director al proiectului a fost colonelul Bob Friend. El era in dezacord cu concluziile negative ale Air Force despre OZN-uri in 1969: "Convingerea mea primara pentru aceste lucruri este ca, da, (OZN-urile) sunt reale, si cred ca ar fi mult mai bine daca guvernul sau o alta agentie ar lua aminte la aceste lucruri si ar cerceta aspectele lor stiintifice".
Friend a facut o invitatie si celor multi care cred ca au vazut OZN-uri, dar au fost reticenti in a le raporta de teama ca nu vor fi luati in serios: "OZN-urile sunt reale, si nu veti fi ridiculizati daca va veti adresa unei organizatii oneste care studiaza fenomenul. Prezentati cazul dumneavoastra si permiteti oamenilor sa investigheze cat pot, pentru a face unele determinari cu privire la ceea ce ati vazut. Pe viitor, amintiti-va ca suntem de partea voastra".
Nick Pope, membru civil al grupului OZN, fost investigator OZN pentru Ministerul Apararii din Regatul Unit, a recunoscut ca probabil multi din public au venit la prelegere anticipand ca vor asista la revelatii extraordinare privind dovezile OZN. El a precizat: "Imi cer scuze fata de acei oameni care poate se asteptau sau sperau la o "arma fumeganda" "tip nava spatiala intr-un hangar", dar ceea ce obtineti aici este o imagine de ansamblu provenind de la oameni care chiar au investigat acest subiect misterios si enervant pentru guvern". "Subiectul OZN este un domeniu care are partea sa de excentrici, sarlatani si cultisti. Cei care sunt aici in aceasta seara, in acest scop, formeaza un grup de oameni care, in mod indiscutabil si cu determinare, s-au dedicat domeniului, in folosul guvernului si al militarilor".
Pope a povestit cum fosta comisie oficiala din Regatul Unit, infiintata in 1950, cunoscuta sub numele de "Grupul de lucru pentru farfuriile zburatoare", a tras in 1951 concluzia ca OZN-urile au fost doar false identificari, farse si iluzii, si ca n-ar trebui sa mai fie irosit niciun timp sau efort suplimentar pe acest subiect.
"Din pacate pentru ei, in 1952, a existat un val de aparitii OZN peste tot in Marea Britanie; majoritatea martorilor a fost formata din piloti Royal Air Force, iar unele dintre obiecte au fost vazute si de mai multi operatori radar. Ministerul Apararii nu doar ca a continuat investigarea OZN-urilor, dar a tinut sub observatie apropiata si comunitatea ufologilor. Intre altele, s-a abonat, anonim, la publicatiile acestora. "Eu insumi – spunea Pope – m-am strecurat pe ascuns la conferintele lor".
Pope a incheiat spunand ca Ministerul Apararii a avut mereu un singur lucru in minte cu privire la OZN-uri: "Oricate prostii ati vedea despre acest subiect, nu am pierdut din vedere faptul ca, din toate aceste sute de mii de observatii, daca fanii ar avea dreptate doar intr-un singur caz, asta ar schimba totul".
Un alt vorbitor a fost colonelul in retragere John Alexander, fost militar cu acces la documente ultrasecrete, care organizase, in anii 1980, Grupul de Fizica Teoretica Avansata, ai carui membri au fost recrutati din serviciile militare si aerospatiale, ca si din comunitatile de informatii. Ei au ajuns la concluzia ca, desi au existat numeroase cazuri de intalniri credibile OZN, nu s-a putut gasi nicio dovada reala de musamalizare guvernamentala.
Alexander a citat un numar de cazuri interesante despre OZN-uri, implicand piloti, si a subliniat ca OZN-urile sunt "reale si reprezinta un fenomen global – nu este ceva care se intampla doar in SUA". "Avem nevoie ca fenomenul sa devina admisibil pentru oamenii de stiinta, ca ei sa discute si sa cerceteze aceste subiecte… Nu exista raspunsuri simple, si nu numai ca nu avem raspunsurile, dar nu suntem nici macar pe punctul de a pune intrebarile corecte; si asta ar trebui sa ne straduim sa facem". Prelegerea a inclus si o sesiune animata de intrebari si raspunsuri. Desi publicului nu i s-a prezentat niciun organism ET sau o bucata de nava extraterestra, participantii la prezentare au apreciat sinceritatea vorbitorilor. Desigur, publicul a plecat, probabil, cu mai multe intrebari decat raspunsuri.
Inainte de intrunire, unul dintre cei cinci invitati, colonelul Coleman, de 89 de ani, veteran din al doilea razboi mondial, a lasat sa se inteleaga ca va face o revelatie zguduitoare. Parea ca a vrut sa spuna ceva foarte important, dupa cum comenta Palmer, directorul executiv al Muzeului. "Dar el a decis in ultimul moment sa nu apese pe tragaci", ezitand intre datoria de a nu divulga anumite lucruri si insuficienta provocare din partea publicului. A existat si tensiunea sanatoasa intre fostul colonel John Alexander, cartea caruia "OZN-uri: Mituri, conspiratii si realitati" sustine ca fenomenul este real, dar armata nu ascunde nimic, si Charles Halt, care e convins ca exista o agentie guvernamentala inaccesibila care pastreaza secretul privind informatiile sensibile OZN.
DAN D. FARCAS
Comentarii