Uneori, discutiile dintre ufologi, desi poate ceva mai tehnice, pot fi interesante pentru marele public, luminând unele zone ale domeniului care, în constiinta colectiva, au fost napadite de prejudecati. As prezenta, ca un exemplu în acest sens, opiniile ufologului belgian Andre Skondras, rezumând o scrisoare a sa trimisa unor confrati în august 2015. Dupa ce explica faptul ca, în cei 25 de ani de când e implicat, ca un observator apropiat, dar independent al fenomenului OZN, recunoaste ca a ramas mai degraba partizanul variantei clasice, si anume ca e vorba despre nave materiale având origine extraterestra.
El este convins, în acest sens, ca raspunsul privind originea OZN-urilor „ar putea fi sub nasul nostru”, dar „unii oameni au tendinta de a supercomplica problemele”. El spune ca cei ce resping ipoteza originii extraterestre a OZN-urilor ramân robii unei mentalitati tehnologice înguste si înapoiate, care îi împinge spre „explicatii exotice alternative”, fara sa-si dea seama ca si dintre ele unele ar putea fi atribuite, prea bine, ipotezei extraterestre. Skondras este de parere ca aceasta ipoteza este cea mai simpla si cei care gândesc altfel ar face bine sa se uite la dovezile de buna calitate existente, chiar daca acestea par, la prima vedere „anecdotice”, întrucât nu se poate accepta ca absolut toti martorii unor evenimente OZN gresesc, delireaza sau se tin de farse.
Explicatii exotice?
Faptul ca, de pilda, OZN-urile se pot, aparent, „materializa” sau „dematerializa” într-o clipa nu înseamna în mod automat ca acestea nu pot fi obiecte fizice solide din alt loc îndepartat din Univers. Skondras crede ca e vorba mai degraba despre o fizica aplicata extrem de avansata, care depaseste cu mult întelegerea umana de astazi. În ceea ce priveste trecerea în alte dimensiuni sau alte concepte exotice, acestea ar putea fi, de asemenea, realizate prin mijloace tehnologice, ca modalitati pentru a traversa distante mari. Civilizatiile foarte avansate îsi vor fi dat seama, fara îndoiala, cum pot sa scurteze imensele distante cosmice.
„Ciudatenia” fenomenelor observate ar putea fi, crede Skondras, un indicator valid puternic pentru ipoteza extraterestra, indiferent de unde ar veni „ei”, tocmai deoarece unii au argumentat ca un comportament nepamântean trebuie sa fie foarte diferit de comportamentul uman. Fenomenele observate au afisat si au facut lucruri care sunt ciudate si de neînteles pentru noi, dar probabil foarte normale pentru „ei”. Cei mai multi sunt de acord ca avem de-a face cu un fenomen fizic si tehnologic necunoscut, venit „de altundeva”, excluzând astfel o origine tehnologica umana, pamânteana. Dar, în spatele acestui fenomen fizic si tehnologic necunoscut, trebuie sa se afle „cineva”, care sa-l fi produs. Si s-ar putea întâmpla foarte bine ca deplasarile prin spatiu ale unei civilizatii foarte avansate sa se desfasoare în moduri pe care noi nu le putem concepe înca.
Skondras se declara de acord cu concluzia profesorului James E. McDonald (1920-1971), fizician al atmosferei de la Universitatea din Tucson, Arizona, care în 1968 afirma, între altele, în fata Congresului SUA: „Pe baza dovezilor pe care le-am examinat, ca si pe baza evaluarii ipotezelor alternative pe care le-am identificat, consider acum ipoteza 7 (dispozitive extraterestre de tip supraveghere) ca fiind cea mai probabila pentru a se dovedi corecta. Instinctele mele stiintifice m-au dus la aceasta predictie doar pâna la a-mi sugera ca în cazul în care OZN-urile nu-si au originea în afara lumii fizice sau universului nostru, atunci banuiesc ca ele se vor dovedi a fi ceva mult mai bizar, ceva de un interes stiintific poate chiar mai mare decât dispozitivele extraterestre”.
Pentru a exemplifica la ce anume se refera, Skondras a schimbat planul discutiei, citând o masa rotunda moderata de Greg Bishop, care a avut loc în august 2015, la postul Radiomisterioso si la care au fost invitati cunoscutii ufologi: Nick Redfern, Peter Robbins si Richard Dolan. Discutia a început cu ideea ca „nu exista nicio îndoiala ca, mai mult decât oricând, studiul OZN-urilor si al fenomenelor legate de acestea are nevoie de schimbari fundamentale”. Participantii au fost întrebati ce cred, ce forme ar putea avea aceste schimbari.
În primul rând – s-a raspuns – cercetarea din domeniu a fost adesea viciata de ego-ul unor ufologi, care doresc uneori sa fie primii care dau pe media informatii senzationale. În felul acesta ajung în fata marelui public cazuri insuficient verificate, dintre care multe sunt ulterior contrazise de fapte, aducând deservicii investigarii întregului fenomen OZN.
În acest domeniu ar trebui, la modul ideal, aplicate metodele academice, utilizate de stiinta. Dar acest obiectiv este imposibil de atins. Nu poti efectua asupra unui OZN, vazut în fuga, procedurile folosite într-un laborator. Nu poti supune raportul unei întâlniri OZN examinarii unor persoane independente, asa cum se procedeaza în stiinta. De altfel, nu exista nici standarde în acest scop, ca sa nu mai vorbim ca multi nu accepta nici macar existenta fenomenului OZN. Singurul ghid în acest domeniu este constiinta: cea a martorului si cea a investigatorului.
O alta problema evocata a fost faptul ca, pentru marele public, OZN este acelasi lucru cu vehicul extraterestru (eventual cu omuleti verzi). Se pierde astfel din vedere ca de fapt fenomenul este (asa cum spune si numele) „neidentificat”. Adica realmente nu stim ce anume este. Ipoteza originii extraterestre este una dintre multele teorii, dar nu este raspunsul ultim, chiar daca el apare mereu în centrul atentiei. Richard Dolan a subliniat ca nicio teorie existenta la ora actuala nu poate explica toate fenomenele observate. S-a spus ca si alte teorii (cum ar fi cele care încorporeaza abordari interdimensionale si psihologice), ar trebui sa obtina mai multa atentie.
Puncte de vedere alternative
Nick Redfern era de parere ca la conferintele de profil ar fi bine sa fie prezentate mai multe puncte de vedere alternative, cum ar fi niste studii asupra unor „întâlniri” cauzate de droguri psihedelice si pe alte cai oculte. El a mentionat, de asemenea, ca ar trebui studiate mai atent ciudatele coincidente si sincronicitati, despre care vorbesc aproape toti cercetatorii. Cultura materialista din care provenim nu încurajeaza astfel de abordari.
O particularitate a fenomenului este ca, în diferite epoci, oamenii vad ceea ce ei se asteapta sa vada (zâne, îngeri, reptilieni s.a.m.d.), ca si când ar exista un fel de sistem de control al fenomenului, care se autoregleaza.
Skondras revine apoi la problema sicronicitatilor si a coincidentelor. El afirma ca daca se gândea la o persoana cunoscuta, oriunde s-ar fi aflat aceasta, sau daca citea o carte sau un articol al cuiva cunoscut, la scurt timp primea un mesaj de la persoana în cauza, fenomenul fiind mult mai frecvent decât ar fi prin simple coincidente. I s-a întâmplat, de pilda, nu o data, cu Stanton Friedman, dar si cu mai multi altii, pe care-i numeste.
Ufologul belgian mai aminteste si de o alta experienta ciudata. Cu multi ani în urma, când era mult mai tânar, s-a asezat la masa de seara, asteptând sa-i fie servita cina. La început, totul parea normal, dar la scurt timp dupa aceea, atunci când a apucat furculita sau lingura a observat spre uimirea sa ca aceasta era complet îndoita. Nu i s-a mai întâmplat asa ceva, nici înainte nici dupa aceea. El nu apucase sa se atinga înainte de lingura sau furculita lui. Pâna în ziua de azi se tot întreaba daca lingura sau furculita o fi fost deja îndoita când s-a asezat. Cu toate acestea, el stia ca toate lingurile sau furculitele din casa erau întotdeauna drepte, pentru ca, daca mama lui ar fi vazut ceva în neregula, nu ar fi pus tacâmul pe masa. Pe scurt, în casa nu existau linguri sau furculite îndoite atât de ciudat. S-a întrebat deci: a facut el ceva? S-a îndoit tacâmul de la sine? Skondras spune ca a avut mai multe astfel de experiente ciudate în viata sa, probabil la fel ca multi alti oameni. Dar, asa cum se întâmpla de cele mai multe ori, viata de zi cu zi merge mai departe si aceste incidente sunt repede uitate.
DAN D. FARCAS
Comentarii