Dupa îngrozitorul Razboi de Treizeci de ani (secolul XVII), dominat de marea rivalitate dintre Regatul Francez si dinastia de Habsburg si finalizat cu victoria coalitiei antihabsburgica, Razboiul de Sapte ani din secolul XVIII a fost cel care a cuprins o sfera uriasa de teritorii si natiuni. Au participat toate marile puteri europene si luptele s-au dat în Europa, America de Nord, America Centrala, vestul Africii, India si Filipine. Înca de atunci se putea constata cresterea puterii Prusiei.
Doua mari coalitii
Un detaliu istoric „apetisant” pentru razboaiele din acele vremuri se afla în Franta, unde la initiativa regelui Frantei, Ludovic al XV-lea s-a creat un sistem de spionaj si diplomatie numit „Secretul regelui”. Conflictul dintre Franta si Marea Britanie a izbucnit în 1754-1756, când britanicii au atacat teritorii franceze din America de Nord. Numai ca Franta, prin „informatorii straini”, aflase ca Prusia lui Frederick al II-lea cel Mare (idolul lui Hitler) îsi consolideaza puterea militara foarte mult. Cu profunda îngrijorare, Ludovic al XV-lea trebuia sa recunoasca cruda realitate: britanicii aveau cea mai eficienta flota, iar prusacii aveau cea mai puternica forta terestra. Si expansiunea militara a Prusiei obliga Franta la reactie.
În conditiile date, s-au configurat doua mari coalitii: Franta conducea un mare grup format din Sfântul Imperiu Roman, Saxonia, Bavaria, Austria, Rusia (pâna în 1762), Spania (din 1762), Suedia (pâna în 1762) si chiar Imperiul Mogul. De cealalta parte, inamicul „ancestral” Marea Britanie, avea de partea sa Prusia, Portugalia, Hanovra, Hesse-Kassel si Schaumburg – Lippe (mici principate germane). Cea mai importanta perioada a marelui conflict a fost cea dintre 1756-1763. Din cauza schimbarilor de strategie, în cursul Razboiului de Sapte ani unii combatanti au trecut în tabara adversa. Cea mai semnificativa a fost modificarea orientarii Rusiei, din cauza mortii împaratesei Elizabeta I si venirii la putere a tarului Petru al III-lea.
În Europa, lucrurile s-au precipitat dupa ce Prusia a zdrobit Austria si a acaparat bogata provincie Silezia, de acolo dorind „sa puna mâna” si pe alta provincie excelenta, Boemia. Francezii nu puteau tolera poftele lui Frederick cel Mare în Europa, nici pe cele ale britanicilor în SUA. Pe de alta parte, regele Marii Britanii, George al III-lea, nu putea sta cu mâna în sân atunci când principatul Saxonia era în primejdie, el însusi apartinând Casei regale Hanover. Britanicii n-au uitat nici de coloniile frantuzesti din Africa de Vest si au capturat teritorii din ceea ce astazi sunt Senegal si Gambia… Aceste atacuri directe la posesiunile concurentilor întru comert si exploatare de bogatii naturale au condus la schimbari teritoriale importante la finele razboiului.
Patru tratate de pace
La finele Razboiului de Sapte ani s-au încheiat tratatele: Sankt Petersburg si Hamburg (1762) si Paris si Hubertusburg (Saxonia) în 1763. În Europa, s-a constatat „Status quo ante bellum”, dar în colonii au fost modificari substantiale. Franta pierdea în favoarea Marii Britanii zone mari din SUA, Insula Grenada, si o zona din India. Louisiana trecea sub controlul Spaniei, iar în Caraibe, Franta pierdea o serie de insule. Coalitia britanico-prusaca învinsese pe toate fronturile.
PAUL IOAN
Comentarii