Ultimul suveran al Casei dinastice Tudor – initiata de Henry VII de Lancaster (trandafirul rosu) – a fost regina Elisabeta I a Angliei si Irlandei. A fost de confesiune anglicana (protestanta) si incoronarea ei a fost ultima desfasurata in limba latina. Toate care au urmat s-au desfasurat in limba engleza.
Domnia Elisabetei a fost una de mare importanta in istoria Angliei. Pe parcursul celor 44 de ani si 127 de zile de domnie, decizii istorice si razboaie de mare anvergura s-au desfasurat cu succes. A facut si o reforma religioasa, in sensul ca a respectat confesiunea protestanta, dar nu a vrut sa-i irite pe catolici. In mod curios, ea purta un crucifix, specific romano-catolicilor. Cum la incoronare nu exista un arhiepiscop de Canterbury, ea il va numi pe preotul mamei sale, Mathew Parker, primul arhiepiscop de Canterbury.
Ramane un mister motivul pentru care regina nu s-a casatorit niciodata. A existat un episod sentimental cu Robert Dudley (casatorit), care s-a terminat nefavorabil. Un mare pretendent la mana ei a fost Filip al II-lea al Spaniei, dar l-a refuzat. De altfel, impotriva Armadei Spaniole Anglia obtine o victorie exceptionala, prin marea contributie a lui Francis Drake.
Elisabeta I s-a straduit sa mentina relatii cordiale cu tarul Rusiei Ivan al IV-lea cel Groaznic, mai ales din punct de vedere comercial. Dupa moartea lui Ivan, legaturile s-au deteriorat. In Franta, ea il sprijina pe Henri al IV-lea sa acceada la tron, pentru a slabi influenta spaniolilor la Canalul Manecii. Diplomata subtila, ea reuseste sa stabileasca relatii diplomatice cu Imperiul Otoman, pentru tinte comerciale (a fost prietena cu sultanul Murad al II-lea). Monarhiile catolice erau ingrijorate din acest motiv, pentru ca Anglia exporta materii prime pentru arme si munitii Inaltei Porti. Elisabeta I nu a fost o patroana a artelor, desi a fost contemporana cu Shakespeare. A murit la 69 de ani, in 1603.
PAUL IOAN
Comentarii