Pe 3 septembrie 1260, în Valea Izreelului, în apropierea izvorului Ain Jalut („Izvorul lui Goliat”), s-a desfasurat una dintre cele mai importante confruntari militare ale Evului Mediu.
Armata mamelucilor din Egipt, condusa de sultanul Qutuz si de talentatul comandant Baibars, a învins fortele mongole conduse de generalul Kitbuqa, marcând primul mare esec militar al imperiului care parea de neoprit. Cu doar doi ani înainte, mongolii cucerisera Bagdadul, distrugând unul dintre cele mai stralucite centre culturale ale lumii islamice. Apoi au ocupat Damascul si au înaintat spre sud, amenintând Egiptul.
Dupa decenii în care armatele lui Ginghis Han si ale urmasilor sai zdrobisera toate statele întâlnite în cale, putini mai credeau ca expansiunea lor putea fi oprita.
Împrejurarile au jucat însa un rol decisiv. Marele han Möngke murise în Asia, iar Hulagu Han s-a întors cu cea mai mare parte a armatei pentru a participa la alegerea noului conducator. În Siria a ramas doar un corp expeditionar de aproximativ 10.000 de oameni, aflat sub comanda experimentatului Kitbuqa.
Profitând de aceasta oportunitate, sultanul Qutuz a pornit din Cairo cu armata mameluca. Înaintea bataliei, el a refuzat ultimatumul mongol si i-a executat pe soli, un gest care demonstra ca Egiptul nu avea intentia de a se supune.
La Ain Jalut, Baibars a folosit o retragere simulata pentru a atrage cavaleria mongola într-o capcana. În momentul decisiv, Qutuz a lansat atacul principal asupra flancurilor adversarului.
Mongolii au fost încercuiti, iar Kitbuqa a fost capturat si executat. Victoria mamelucilor a avut consecinte uriase. Ea a salvat Egiptul si Orientul Apropiat de cucerirea mongola si a demonstrat ca faimoasa masinarie de razboi a stepelor putea fi înfrânta, in anumite conditii.
Desi Imperiul Mongol a ramas o mare putere înca multe decenii, expansiunea sa spre vest a fost oprita, iar mamelucii au devenit principala forta militara a lumii islamice.
GABRIEL TUDOR
Comentarii