Spiritele se pot materializa?

          Cum nu e cu putinta sa „vedem” un spirit, dar este cu putinta sa percepem efectele prezentei sale, situatiile când ne dam seama ca un spirit s-a materializat sunt atât de socante încât ne ducem cu gândul imediat la disfunctii psihice. Aceasta deturnare de la un adevar ascuns ar fi valabila si azi daca de spirite nu s-ar fi ocupat câtiva corifei ai stiintelor spirituale, îndeobste acestia venind cu comentariile lor din lumea stiintelor exacte.

          Cum nu e cu putinta sa „vedem” un spirit, dar este cu putinta sa percepem efectele prezentei sale, situatiile când ne dam seama ca un spirit s-a materializat sunt atât de socante încât ne ducem cu gândul imediat la disfunctii psihice. Aceasta deturnare de la un adevar ascuns ar fi valabila si azi daca de spirite nu s-ar fi ocupat câtiva corifei ai stiintelor spirituale, îndeobste acestia venind cu comentariile lor din lumea stiintelor exacte.
          Literatura” fantomelor nu-i acelasi lucru cu materializarea unui spirit, desi manifestarile au aparenta unor aspecte asemanatoare. În cazul spiritelor materializate aparitiile sunt sporadice, se modifica rapid „substanta” materiala; fantomele sunt dinamice, imprevizibile, persistente în popasul lor în conturul aparent material.
          Aceste fenomene au o rata mare de reprezentare. Putem observa ca nu exista o regula, „o lege” în aparitii si exprimarea unui spirit în forma consistenta. Am retinut un caz interesant, pe care îl voi reproduce stiind ca persoana care a trait evenimentul este în afara oricarei banuieli de irelevanta sau neregula psihica. „M-am culcat seara cam obosita. Am adormit imediat. Peste putin timp am sarit din pat strigând: „De ce?” Întrebarea nu avea nici un sens, nu stiu cui se adresa. În aceeasi clipa am vazut clar o femeie îmbracata în alb din cap în picioare; de fapt era înfasurata în voaluri albe. M-am uitat uimita la ea. Apoi am zarit-o întinzând mâna cu intentia presupusa de mine de a-mi lua de pe noptiera paharul cu apa. Intentia, scopul, mi-au fost transmise telepatic. Nu auzeam nici un zgomot, nici un sunet. Am strigat fara sa-mi dau seama aceleasi cuvinte: „De ce?” Ma uitam la acel chip ca la o persoana care statea fizic lânga mine, dar nu era materiala. Am urmarit chipul cu toata atentia cum se retragea spre perete. A ramas acolo nemiscat privindu-ma într-un fel foarte neomenesc. Eram treaza, desigur, si am început sa studiez aparitia cu toata atentia. Simteam nevoia sa întreb cine este, de ce se afla în patul meu, dar astfel de întrebari simteam ca mi le interzice, mi le blocheaza. Numai gândul ca as putea-o întreba , a facut-o pe acea femeie stranie sa se ridice din pat. Nu faceam decât sa o urmaresc în continuare cu neutralitate, fara a participa emotional la eveniment…
          Coborând din pat, s-a îndreptat spre un mic hol si, când a ajuns în mijlocul holului am vazut-o cum se transforma instantaneu într-un fel de nor de aceeasi culoare cu vesmintele. Transformarea am urmarit-o de asemenea cu mare atentie; era foarte lenta, ma interesa din cale afara sa vad ce se întâmpla. Dupa o sedere în forma aceea de nor am vazut-o cum se face un fel de sul alb, printr-o învalatucire ciudata si se ridica spre tavan unde, lovindu-se de el, s-a dizolvat complet! Am examinat spatiul dormitorului, eram în sfârsit singura. Dar nu stiu de ce am început sa simt o uriasa parere de rau, dublata de sentimentul ca ma aflu în casa mea într-un pustiu. Am aprins imediat luminile, m-am uitat la ceas, era ora 24 si 14 minute.
          Toata ziua m-a obsedat întâmplarea, am examinat totul cu o raceala critica si oarecum revoltata, sunt intelectuala, totusi, cunoasterea trebuia sa-mi ofere un raspuns. Mi-am spus, în fine, ca am avut o halucinatie! Îmi negam cu vehementa propria viziune. Dar, parca as fi suparat cu nihilismul meu un spirit, nu peste mult timp mi-a aparut din nou, la aceeasi ora. Dar a doua oara nu a fost numai vederea chipului, urmarirea miscarii reale, observatia lucida. A doua oara am simtit lânga mine „trupul” respectiv. Am vrut sa ating chipul, dar nu mi-a îngaduit; s-a retras fulgerator, fara sa paraseasca patul. Ma uitam naucita la o mâna care statea întinsa chiar pe perna mea. Am sarit din pat. În aceeasi secunda am vazut mâna retragându-se. Chipul s-a miscat spre perete. Când sa întreb cine-i si ce vrea, a disparut prefacându-se, ca si rândul trecut, într-un fel de fum alb. Lovindu-se de plafon, parca ar fi intrat în el si a disparut definitiv”!
          Mai adaug, încheind relatarea, ca aceasta aparitie, materializarea, are loc de regula atunci când doamna Larisa Munteanu, din Brasov, se afla într-un necaz, într-o situatie mai dificila. De fiecare data „spiritul materializat” se dovedeste protector, eficient în cursul existentei cotidiene.