Profesorul Dr. J. Allen Hynek, parintele ufologiei, scria undeva: „L-am cunoscut pe Carl Sagan. Intr-o zi am luat masa de pranz cu el si cu aceasta ocazie mi-a spus ca OZN-urile sunt un nonsens. L-am intrebat daca si-a format aceasta opinie studiind un mare numar de cazuri, iar el mi-a raspuns: «Nu cunosc nimic despre acest subiect». Atunci i-am spus: «Carl, tu stii ca se presupune ca noi, oamenii de stiinta, nu comentam niciun subiect daca nu l-am studiat suficient de bine». El a raspuns: «Da, stiu, dar nu am timp pentru asta.»”
Exista o scurta banda desenata in care Jill Tarter, una dintre principalele personalitati ale miscarii SETI, spune: „Dar, Carl, am tot ascultat… Si nu se aude nimic”; la care figura desenata a lui Carl Sagan raspunde (reproducand o vorba deseori folosita de acesta): „Jill, sunt miliarde de miliarde…”. Stanton Friedman spune ca aici e de acord cu Sagan, doar ca extraterestrii nu trimit semnale demodate radio, ci ne trimit vizitatori. Asta arata dovezile… In doar cincizeci de ani – subliniaza Friedman – tehnologiile s-au schimbat enorm. Atunci el folosea rigla de calcul si masina electrica de scris. Partizanii SETI chiar cred ca sistemele noastre tehnologice sunt compatibile, pe picior de egalitate, cu sistemele unor civilizatii extraterestre, deci ca acestea nu au mai suferit imbunatatiri de-a lungul a ceea ce ar putea fi chiar un avans de miliarde de ani?
La putin timp dupa dezbaterea radiodifuzata din 2005 dintre Seth Shostak si Stanton Friedman, ufologul Frank Warren i-a scris astronomului Frank Drake, „parintele” programului SETI, ca si multe dintre datele „solide” ale astronomiei, cum ar fi, de exemplu, planetele extrasolare (exoplanetele), planetele interstelare (sau „orfane”), gaurile negre etc., se bazeaza pe „dovezi circumstantiale”. De exemplu, ideea de „planete extra-solare” este dedusa din „balansarea unei stele”. Astfel de „adevaruri deduse” par sa fie acceptabile in „domeniul lor”, dar astronomii nu vor aplica aceleasi reguli si in ufologie. In consecinta, Warren spunea ca ar fi interesat de comentariile lui Drake privind „metodologiile dovezilor si datelor” folosite in astronomie, si de ce aceste metodologii nu par sa fie adecvate pentru ufologie.
Alte forte in Univers?
Drake a raspuns ca este greu sa dea un raspuns scurt la intrebarea aceasta. Dupa parerea sa, regulile unei dovezi in astronomie si in ufologie sunt de fapt aceleasi. In ambele cazuri, se cauta date bine calibrate, care pot fi verificate prin observatii repetate sau prin experimente, de preferinta facute de mai mult de un singur observator. Toate afirmatiile astronomice, privind existenta unor obiecte sau fenomene, sunt sustinute prin astfel de dovezi solide, repetabile. Balansarea stelelor poate fi vazuta, in mod repetat, urmand un model complicat, care se potriveste insa exact cu ceea ce prevede teoria pentru cazul in care o stea este atrasa de o planeta care se deplaseaza cu o viteza variabila, pe o orbita eliptica. Aceasta este o cerinta clara, indeplinita cu precizie de observatiile efectuate. Mai mult decat atat, in unele cazuri, exista mai mult decat o simpla oscilatie – lumina stelei scade exact cu valoarea prevazuta si exact pentru perioada de timp asteptata, in cazul in care planeta trece prin fata stelei. Si fenomenul se repeta la intervalul asteptat. Deci, aici nu exista nicio indoiala.
Warren admite ca „dovezile circumstantiale (indirecte)” aduse pentru a dovedi existenta „planetelor extrasolare” sunt „pentru el” mai mult decat suficiente; cu toate acestea, facand pe avocatul diavolului, el continua sa intrebe: (1) Putem oare afirma, cu siguranta deplina, ca nu exista „alte forte” din Univers, care nu sunt cunoscute in prezent si care ar „imita atractia” cauzata de gravitatia unei „planete de dimensiunile lui Jupiter”? S-ar putea oare ca oscilatia sa fie cauzata de un alt obiect spatial, cu aceeasi masa? (2) N-ar putea oare exista si alte actiuni care sa produca efectele observate, de exemplu, niste pulsatii etc.? (3) Avand in vedere faptul ca cele mai multe metode de detectare de „planete extrasolare” sunt relativ noi (cu tehnologii care progreseaza furtunos) si nu fara controverse, n-ar fi posibil oare ca, fie sa iasa la iveala „informatii noi”, fie sa se schimbe modul de interpretare a datelor, afectand concluziile actuale? Dupa opinia lui Warren, daca raspunsurile la oricare dintre intrebarile mentionate mai sus ar fi „nu stim” sau „este posibil”, aceasta ar lasa o anumita indoiala privind certitudinea existentei planetelor extrasolare pe baza metodologiilor actuale folosite pentru detectarea lor.
Drake a recunoscut ca, desigur, unele lucruri sunt inca speculatii. De pilda, planetele interstelare „orfane”. Nu exista observatii privind astfel de planete. Dar este acceptabil sa speculam, pe baza unor modele tot mai avansate privind modurile in care se formeaza un sistem planetar, intrucat aceste modelari prezic faptul ca unele planete vor fi aruncate afara din sistemul solar in care s-au format. Mai iesit din comun ar fi ca astfel de evenimente sa nu fi avut loc. Dimpotriva – scria Drake – atunci cand vine vorba despre rapoartele OZN, niciunul dintre criteriile de mai sus pentru acceptarea unei dovezi nu este indeplinit. Nicio observatie nu se poate repeta. Niciunul nu a fost vreodata inregistrat fara vreun dubiu, astfel incat standardele rigide ale stiintei sunt departe de a fi indeplinite.
Warren spune ca nu e de acord, plecand chiar de la afirmatia lui Drake, precum ca regulile pentru dovezi in astronomie si ufologie sunt de fapt aceleasi. Intr-adevar, in ambele cazuri, se cauta obtinerea unor date: (1) bine observate si calibrate, (2) verificabile prin observatii sau experimente repetate, (3) cu observatori multipli. Warren admite ca majoritatea rapoartelor OZN din ultimii 60 de ani, examinate minutios, pot capata explicatii conventionale: aeronave cunoscute, corpuri ceresti etc., dar exista un mic procent de observatii care nu pot fi explicate in mod conventional; e vorba despre acele „nave aeriene necunoscute”, care prezinta caracteristici dincolo de tehnologiile create de om.
Este adevarat, ca acest fenomen nu poate, in cea mai mare parte, sa fie repetat „la cerere”, fiind un „eveniment imprevizibil, incontrolabil, tranzitoriu”. Totusi, el se repeta, cu siguranta, la un moment dat, iar observatiile sunt suficient de numeroase pentru a conta. Desigur, nu este acelasi lucru cu observarea unui „corp ceresc fix” si nu prezinta aceleasi avantaje evidente pentru cercetarea stiintifica. Dar fenomenul OZN a tot reaparut, de multe ori, si uneori s-a si inregistrat intr-un numar de moduri care permite o investigare stiintifica. Astfel: (1) In cele mai multe cazuri care implica o „nava” exista „dovezi directe”, in persoana unor martori oculari. (2) Nava „ocupa spatiu”. (3) Se misca pe masura ce trece timpul. (4) Emite „efecte termice”. (5) Prezinta emisie si absorbtie de lumina. (6) Afecteaza atmosfera. (7) Poate fi fotografiata. (8) Prezinta efecte ulterioare reziduale, cum ar fi dovezi medico-legale etc. (9) Poate provoca tulburari electrice, magnetice si gravitationale. (10) A fost urmarita de radar. Si lista poate continua…
Nave neidentificate, vanate
Warren contesta afirmatia lui Drake, conform careia niciun OZN nu a fost „inregistrat fara vreun dubiu”. Au existat OZN-uri (deci „nave neidentificate”) care au fost fotografiate, inregistrate video, urmarite de catre radar, deci au fost inregistrate! In plus, ele au fost urmarite de aviatia militara, americana sau a altor tari. Warren considera ca astfel ufologia a indeplinit „toate” criteriile citate de Drake pentru acceptarea unei dovezi, ba chiar unul in plus, si anume „martorii oculari”. Trebuie doar sa fie examinate datele. Asta nu inseamna, desigur, ca au primit raspuns si toate intrebarile. O astfel de intrebare este, de pilda: „De ce ufologia nu se bucura de atentia pe care o merita, din partea stiintei oficiale?”
Carl Sagan scria: „In fizica, la fel ca in mai toate stiintele, nu exista adevaruri permanente, exista o serie de aproximari, tot mai apropiate, iar oamenii trebuie sa fie intotdeauna gata sa-si revizuiasca ceea ce, in trecut, a fost considerat a fi litera de evanghelie”, citat cu care Warren este de acord. Dar tot Carl Sagan respingea fenomenul OZN, scriind ca „afirmatiile extraordinare necesita dovezi extraordinare”. Oare ceea ce sugereaza ufologii este chiar atat de extraordinar? atat de iesit din comun? Folosind insesi instrumentele SETI („Ecuatia lui Drake”), prin care se calculeaza numarul de civilizatii tehnologice in galaxia noastra, Warren se intreaba daca este chiar atat de iesit din comun sa presupui ca unele dintre aceste civilizatii sunt mult mai avansate decat noi si ca stapanesc tehnici care le permit calatorii interstelare sau chiar calatorii dincolo de intelegerea noastra.
Folosind ca referinta propriul nostru progres tehnologic, noi insine am progresat in cateva generatii pana la un nivel pe care stramosii nostrii l-ar fi considerat „magie”. El isi ruga deci interlocutorul sa se gandeasca ce ar putea fi un avans tehnologic de cateva milenii sau mai mult fata de nivelul nostru. Waren spune ca i s-a parut totdeauna ciudat ca niste oameni inteligenti admit existenta unor civilizatii extraterestre, dar sunt convinsi in acelasi timp ca acestea „trag chiulul” atunci cand vine vorba sa faca o calatorie pana pe Pamant. Deci, in timp ce cad de acord ca „exista viata din abundenta in Univers” intrebarea n-ar trebui sa fie „sunt cumva aici?”, ci „de ce n-ar fi aici?” (tinand cont si de dovezile si de datele de care ufologii afirma ca dispun). Waren ii scria lui Drake ca, daca ar fi amabil, ar dori sa-i auda comentariile si gandurile privitor la ideile de mai sus si mai ales la ultima intrebare, asteaptand cu nerabdare raspunsul sau. Frank Drake nu a mai raspuns la aceasta scrisoare.
DAN D. FARCAS
Comentarii