La inceputul anului 2013, ufologul polonez Piotr Cielebias, a luat un interviu ufologului rus din generatia de mijloc, Mihail Borisovici Gershtein (foto). Acesta, nascut in Leningrad (acum Sankt Petersburg), in 1972, a lucrat timp de sapte ani (1993-2000) ca jurnalist si expert OZN in Sankt Petersburg la revista Anomalia, din 2001 a fost redactor-sef al revistei lunare electronice UFO Navigator, apoi din 2004 el este si editor executiv al editiei ruse a revistei Nexus, iar in 2002 a fost ales ca presedinte al Comisiei Ufologice a Societatii Geografice din Rusia.
Prima intrebare a lui Cielebias a fost daca guvernul rus tainuieste cumva anumite informatii OZN. Mihail Gershtein a raspuns ca nu crede asta. El a avut ocazia sa discute subiectul OZN cu militari aflati la un nivel foarte inalt, atat pensionari cat si din serviciul activ, pana la sefii unor regiuni de aparare antiaeriana. Cu totii au declarat ca programele de studiu al fenomenului OZN de catre cercurile militare au fost inchise odata cu destramarea Uniunii Sovietice (1991). Spre deosebire de perioada precedenta, dupa acest moment nu au mai existat nici macar instructiuni care sa spuna ce trebuie sa faca militarii in cazul intalnirii cu un OZN. Dar in astfel de situatii ei aveau grija sa nu raporteze "halucinatia", la nivelurile superioare, pentru a nu avea probleme. Militarii pur si simplu nu stiu ce este acest fenomen, si multi dintre ei cred in sursa extraterestra a OZN-urilor.
Raspunzand la o a doua intrebare, Mihail Gershtein a spus ca la un sondaj de opinie, facut in epoca Eltin, 11% dintre locuitorii din Rusia au declarat ca au vazut OZN-uri. Desigur, multi dintre acestia doar au interpretat gresit niste baloane, lansari de rachete, statia spatiala internationala etc. Dar, chiar daca numai 10% dintre ei au vazut OZN-uri reale, avem aproximativ 1,5 milioane de martori oculari ai unor OZN-uri.
Numarul real de rapoarte de OZN-uri din Rusia nu poate fi estimat, deoarece nu exista un centru comun pentru studiul OZN catre care sa fie dirijate aceste rapoarte. Fiecare grup OZN are propriile baze de date, pe care nu le impartasesc cu celelalte grupuri OZN. Mai mult, la ora actuala ufologia este grav discreditata si oamenii, chiar daca au vazut ceva, pur si simplu nu vor sa vorbeasca despre asta. De pilda, la Sankt-Petersburg a avut loc o observatie de masa a unei aparitii extrem de spectaculoase, explicata pana la urma prin exercitii militare cu rachete de semnalizare deasupra lacului Ladoga. Din pacate, au fost primite doar 8 apeluri din intreaga populatie de 5 milioane a orasului! A treia intrebare s-a referit la proiectul "Setka", dedicat cercetarii OZN in fosta URSS, mai ales in anii '80. Care au fost concluziile sale? Cine a mai fost implicat?
Mihail Gershtein a aratat ca proiectul "Setka", pe cat se stie, nu a gasit nimic "solid" si concludent. El a dovedit existenta unui fenomen neobisnuit, dar, desi in documentele declasificate sunt mentionate diverse explicatii posibile, inclusiv cea a formatiunilor naturale plasmatice, de fapt nu s-au putut gasi dovezi nici pentru originea sa naturala nici pentru cea extraterestra. Din 1996, a incetat si studiul oficial al OZN-urilor efectuat de Academia Rusa de Stiinte. La ora actuala exista doar grupuri de ufologi amatori, fara bani, echipament si experienta. Urmatoarea intrebare s-a referit la cosmonautii sovietici care s-a spus ca ar fi vazut OZN-uri in spatiu. Care sunt cazurile mai de incredere si mai interesante?
Ufologul rus a confirmat ca exista intr-adevar multe observatii neobisnuite ale cosmonautilor in spatiul din jurul Pamantului. Dar de fiecare data ei vorbesc doar de "ceva iesit din comun", nicidecum de un "vehicul spatial categoric nepamantean". Un obiect luminos vazut pe orbita poate fi si identificarea eronata a treptelor inferioare ale rachetei purtatoare, a unor sateliti, bucati de gheata sau resturi aruncate din nava s.a.m.d. In spatiu nu poti estima corect distantele ori sa spui ceva sigur privind natura sau dimensiunile obiectelor vazute. In masura in care el a stat de vorba cu cosmonautii, niciunul nu era sigur ca a vazut ceva care "cu siguranta nu era din lumea noastra".
O alta intrebare a vizat faptul ca, in urma cu catva timp mass-media a mentionat ca dosarele Marinei militare ruse sunt pline de istorii despre intalniri cu obiecte subacvatice neidentificate. Cum s-ar putea explica aceste cazuri? Sunt cu adevarat baze extraterestre in oceanele noastre? Gershtein considera ca nu toate fisierele OZN ale marinei au fost declasificate. Daca el ar vedea personal astfel de documente, ar putea raspunde cu un grad mai mare de certitudine. Deocamdata exista doar discutii cu fosti ofiteri de rang inalt din Marina militara a URSS, fara nicio confirmare "pe hartie".
Obiecte ciudate in spatiu
Urmatoarea intrebare a plecat de la faptul ca unii au incercat sa explice fenomenul OZN prin tehnologii pamantene, secrete si sofisticate. Altii au spus ca sunt experimente naziste cu farfurii zburatoare. Gershtein a negat categoric aceste teorii. El scrisese chiar o carte gratuita, pusa pe internet, intitulata "Moartea OZN-urilor fasciste", destinata demitizarii acestor istorii. Dupa el, toate povestile cu OZN-uri naziste sunt o adunatura de inselatorii, aparute in anii '50 in anumite reviste din Germania Occidentala, iar mai tarziu, in unele cercuri neo-naziste. Unii autori polonezi au adaugat propriile inselatorii la aceasta legenda – de exemplu, Igor Witkowski cu povestea lui despre "Clopotul" sau "dispozitivul nazist de testare OZN". Exista, de asemenea, si o farsa rusa bine-cunoscuta despre OZN-urile naziste – un articol de 1 aprilie a editiei ruse a revistei "Popular Mechanics". Desigur, a fost o sarcina foarte simpla ca aceste povesti sa fie demitizate.
Cielebias s-a interesat si de asa-numita afacere Diatlov, din 1959, cand, in circumstante stranii, noua excursionisti au murit in Muntii Ural. Acest caz a ramas inexplicabil. Unii au sugerat ca moartea lor a fost legata de OZN-uri. Ufologul rus considera ca exista doua explicatii, egal posibile. Una ca ar fi avut loc o avalansa de mica amploare (asa-numita "versiune Buyanov"), alta presupunand o activitate OZN. Exista unele dovezi indirecte pentru amandoua, dar nicio dovada decisiva. Poate expeditii viitoare sau cautari extinse in arhive vor aduce la lumina indicii pentru a lamuri acest mister. Gershtein personal inclina spre varianta OZN.
Origine extraterestra?
A urmat o intrebare de principiu: ce reprezinta fenomenul OZN pentru Mihail Gershtein? Este acceptabila originea extraterestra? Vom fi oare in masura, intr-o zi, in viitor, sa dezvaluim misterele sale? Raspunsul a fost ca nave si ocupanti cu insusiri atat de avansate nu sunt, in mod sigur, de pe Pamant. Dar exista multe alte posibilitati in afara originii strict extraterestre – de pilda, de pe o alta linie de timp, alte dimensiuni din Universul nostru sau chiar din alte universuri. Astfel, daca vin de pe o alta planeta, ei ar putea utiliza alte dimensiuni pentru calatorii cu viteze mai mari decat cea a luminii. Distorsiunile de timp, semnalate in interiorul sau in preajma unor OZN-uri aterizate, sugereaza manipulari ale continuului spatiu-timp. Fenomenul OZN nu este atat de simplu cum cred multi oameni si studiul sau pretinde o noua abordare.
Intrebat despre concluziile Academiei de Stiinte a Rusiei cu privire la posibila origine a OZN-urilor, Mihail Gershtein a raspuns ca, dupa cate stia el, programul "Setka" al Academiei a dovedit ca OZN-urile au un comportament inteligent. Au existat doar trei posibile variante: a) nave extraterestre, b) fenomene naturale necunoscute, cu o componenta inteligenta si c) nave super-secrete ale "principalului nostru posibil dusman", adica SUA, camuflate ca nave extraterestre. Aceste concluzii au fost formulate dupa incheierea proiectului "Krug" ("Cercul"), in 1983-1984 – un studiu activ al aparitiilor OZN langa Centrul pentru testarea zborurilor de la Akhtubinsk, folosind echipamente sensibile si numeroase posturi de observatie. Dar aceste concluzii au fost ale participantilor militari ("Setka-MO"). Academia de Stiinte a declarat pur si simplu ca OZN-urile nu exista. Desigur, ei ascundeau sub covor toate cazurile de aterizari OZN, rapiri etc., inclusiv cele implicand personal militar.
Ultima intrebare dorea nominalizarea unui caz din Rusia care ar putea fi cea mai buna dovada ca OZN-urile nu sunt de pe planeta noastra. Mihail Gershtein a raspuns ca un exemplu ar putea fi rapirea din 1980 de langa Orsk, avand doi martori suplimentari. Cazul a fost studiat de "Setka-AN". Patru persoane (dintre care una lucrand in politie) au zarit un OZN langa un rau. Apoi, doi dintre ei care mergeau spre rau cu undite de pescuit, au vazut un umanoid inalt, dupa care si-au pierdut cunostinta. Unul dintre ei si-a revenit, dar a vazut doar o incapere inchisa si a auzit o voce care i-a ordonat sa se arunce in jos printr-o trapa. Cel de al doilea rapit era inca fara constienta. OZN-ul plutea destul de jos, deasupra plajei nisipoase. Cel ce se trezise a evacuat prin trapa corpul prietenului sau, apoi a sarit si el. Imediat dupa aceasta OZN-ul si-a luat zborul. Dupa cateva minute, au aparut alte doua persoane. Ei nu au mai vazut OZN-ul, dar au vazut cele doua persoane disparute stand pe nisip, fara sa se zareasca urme de pasi care sa arate cum au ajuns aici.
Cazul a fost studiat independent de catre doua grupuri de oameni de stiinta de la Novosibirsk, ajungandu-se la concluzia ca a fost o rapire reala cu pierdere de memorie.
DAN D. FARCAS
Comentarii