Mai nou, documentele oficiale, dar si media folosesc, în loc de OZN, termenul de fenomene anomale neidentificate (unidentified anomalous phenomena – UAP). Pe 20 martie 2025 a fost sarbatorita Ziua Europeana UAP. În acest scop, în urma unei initiative a grupului UAP Check, Charles-Maxence Layet, fost asistent parlamentar european (2009-2024) si jurnalist stiintific independent, a dat publicitatii mesajul „UE, autonomia strategica europeana si fenomenele anomale neidentificate (UAP)”, tradus în 11 limbi diferite în 14 tari, pe care îl reproducem si noi, cu mici prescurtari.
Audierile din Congresul SUA privind UAP în 2023 si 2024, precum si incidentele recente care implica obiecte zburatoare neidentificate de origine necunoscuta deasupra unor zone sensibile din Europa, transmit un semnal clar ca autonomia strategica a Europei nu mai poate ignora aceste fenomene.
Uniunea Europeana trebuie sa stabileasca un cadru mai puternic de cooperare în ceea ce priveste colectarea, analizarea si schimbul de informatii privind UAP, integrarea UAP în legislatia UE si finantarea cercetarii si inovarii pentru a ne asigura securitatea si suveranitatea.
Autonomia strategica europeana a devenit un cuvânt cheie la Bruxelles si în capitalele de pe continent. Fie ca este vorba de aparare, tehnologie sau spatiu, Uniunea Europeana sustine ca vrea sa controleze propriul destin si ca nu va mai depinde de puteri externe.
Intrebari geostrategice despre tehnologii straine necunoscute
Cu toate acestea, un domeniu în crestere este în mare parte ignorat în aceasta cautare a autonomiei: fenomenele aerospatiale neidentificate (UAP). Mult timp ridiculizata sau împinsa la periferie, problema apare acum ca o provocare centrala la adresa securitatii si suveranitatii stiintifice pe care nicio mare putere serioasa nu îsi poate permite sa o ignore.
Din 2021, Statele Unite au publicat rapoarte anuale care documenteaza existenta a câteva sute de UAP si evidentiaza riscurile reale pe care aceste fenomene inexplicabile le prezinta pentru securitatea nationala si siguranta aviatiei.
Dupa cum a rezumat senatorul american Marco Rubio (acum secretar de stat al presedintelui Trump): „Exista lucruri care zboara în spatiul nostru aerian si nu stim cui apartin, si nu sunt ale noastre. Ar trebui sa stim cine este, mai ales daca este un adversar care a facut un salt tehnologic.”
În acest context, Europa nu poate ramâne pasiva. Pentru a consolida autonomia strategica reala, UE trebuie sa ia problema UAP în mod serios, transparent si proactiv.
Ce sunt UAP-urile si de ce sunt importante? UAP acopera toate fenomenele anormale observate în mare, pe cer sau în spatiu care nu pot fi identificate imediat, fie din cauza progreselor tehnologice ale adversarilor geopolitici, a fenomenelor naturale, a vizitelor dintr-o alta dimensiune sau a tehnologiei dintr-o alta lume.
Multe observatii sunt bine documentate de astronauti, piloti civili si militari, controlori de trafic aerian si senzori radar, iar unele au fost aproape de a produce coliziuni grave. Altii ridica întrebari geostrategice despre tehnologii straine necunoscute sau activitati ilegale de supraveghere.
NATO si Uniunea Europeana au experimentat incursiuni neasteptate ale unor astfel de obiecte de ani de zile. Din 2014, peste o suta de survolari ale dronelor neidentificate deasupra centralelor nucleare din Franta au evidentiat vulnerabilitatea infrastructurii critice.
Pâna la sfârsitul anului 2024, au fost raportate „roiuri de drone” deasupra bazelor militare si zonelor urbane din Europa si America de Nord, fara nicio clarificare cu privire la originea sau scopul lor. Aceste incidente ilustreaza o zona gri între UAP si amenintarile traditionale.
În timp ce aliatii nostri fac progrese, UE ramâne semnificativ în urma în domeniul UAP. În Statele Unite, Pentagonul a înfiintat un birou special (AARO), iar NASA si-a initiat propriile investigatii. Canada, Australia si Japonia au început, de asemenea, colectarea de date structurate. În Europa, doar Franta are un organism UAP oficial (GEIPAN în cadrul CNES), în timp ce alte tari au avut si au în principal organizatii de voluntariat fara sprijin oficial.
În ciuda initiativelor recente, lipseste înca o politica europeana comuna privind UAP. Agentia Uniunii Europene pentru Siguranta Aviatiei (AESA) nu are protocoale de raportare, iar viitoarea legislatie spatiala a Comisiei Europene nu mentioneaza UAP. În acest fel, UE risca sa devina dependenta de informatiile de la Washington si din alte parti, contrar obiectivului autonomiei strategice.
UAP-urile trebuie incluse imediat în politica de securitate, aparare si spatiu a UE. Ar fi necesare urmatoarele:
Crearea unui mecanism european de colectare si analiza a datelor: Crearea unui centru european (sau a unei retele) dedicate colectarii rapoartelor UAP din aviatia civila si militara din statele membre, precum si a serviciilor meteorologice si spatiale, si efectuarea de analize stiintifice. Un astfel de proces de schimb de informatii ar încuraja raportarea fara stigmatizare si ar permite o identificare mai precisa a fenomenelor, indiferent daca sunt de origine umana sau naturala.
Integrarea UAP în reglementarile si programele existente: Adaptarea regulilor europene de siguranta a aviatiei pentru a include în mod explicit raportarea UAP de catre piloti si controlul traficului aerian. De asemenea, sa încorporeze monitorizarea obiectelor aeriene neidentificate în misiunile Centrului European de Supraveghere si Urmarire Spatiala (SSA/SST) pentru a proteja mai bine satelitii si infrastructura critica de la sol de orice obiecte anormale sau intruse.
Spre o mai buna întelegere a acestor fenomene
Finantarea cercetarii si inovarii: alocarea de resurse prin programul „Orizont Europa” sau Fondul european de aparare pentru studii interdisciplinare UAP. Aceasta înseamna sprijin pentru proiecte care implica, de exemplu, astrofizicieni, ingineri aeronautici, meteorologi, psihologi (pentru analiza marturiilor) si specialisti în aparare. O mai buna întelegere a acestor fenomene va contribui atât la securitate (prin distinctia între amenintari reale si anomalii inofensive), cât si la progrese în cunostintele stiintifice.
Consolidarea cooperarii internationale: Includerea UAP pe agenda dialogurilor transatlantice si a cooperarii spatiale internationale. Statele Unite, în special, au câstigat o experienta si date considerabile pe aceasta tema; Uniunea Europeana si membrii sai ar beneficia de schimburi cu acestia pe picior de egalitate, în timp ce ei ar putea contribui cu propriile date de pe teritoriul european. Acest lucru ar consolida autonomia strategica a Europei si pozitia sa de lider în noi domenii geostrategice. În mod similar, încurajarea schimbului de informatii între aliati (NATO, Organizatia Natiunilor Unite) cu privire la fenomenele aeriene inexplicabile va consolida securitatea colectiva în fata riscurilor transfrontaliere inerente.
Aceste masuri reflecta recomandarile facute de organizatiile societatii civile europene axate pe UAP. Cincisprezece asociatii din aproximativ zece tari ale UE (inclusiv ASFAN România n.n.) au lansat un apel fara precedent la sfârsitul anului 2024 pentru ca UE sa abordeze imediat problema UAP (UAP Check, 25 noiembrie 2024).
Autonomia strategica a Europei poate fi realizata numai daca UE adopta o abordare proactiva a tuturor aspectelor de securitate, inclusiv a UAP. Fenomenele aviatice neidentificate nu mai sunt science fiction, ci o realitate observata care ne pune la încercare capacitatea de a întelege si proteja cerul.
UE are toate resursele necesare pentru a deveni un lider mondial în gestionarea responsabila si stiintifica a UAP, inclusiv industrii aviatice proeminente, oameni de stiinta renumiti si o vasta experienta multinationala. Tot ce lipseste acum este o vointa politica clara de a coordona aceste resurse.
Într-un moment în care UE îsi extinde ambitiile în domeniul apararii si al spatiului, este momentul ideal pentru a lansa un efort european de UAP. Suveranitatea, securitatea si credibilitatea stiintifica a Europei sunt în joc.
Este timpul sa actionam – acum.
DAN D. FARCAS
Comentarii