Dezvoltarea unor baze umane pe Luna sau pe Marte, a devenit o directie concreta a cercetarii spatiale internationale. Totusi, înainte ca oamenii sa poata trai si lucra în siguranta, trebuie gasite solutii naturale de protectie.
Tuburile de lava – vaste galerii subterane formate în urma unor eruptii vulcanice antice – apar tot mai des în planurile inginerilor si ale oamenilor de stiinta drept potentiale adaposturi ideale pentru viitoarele colonii. Pentru a le evalua însa, este nevoie ca roboti specializati sa patrunda primii în aceste structuri inaccesibile.
Un proiect european ambitios testeaza acest lucru, folosind peisajul vulcanic al insulei spaniole Lanzarote ca teren analog pentru Luna si Marte. Rezultatele promit sa schimbe modul în care ne imaginam explorarea spatiului în urmatoarele decenii.
O singura misiune autonoma
In spatiu radiatiile solare si cosmice sunt necrutatoare, iar suprafata Lunii este un mediu extrem de ostil: nu are atmosfera sau magnetosfera, este bombardata constant de particule energetice si de micrometeoriti, iar temperaturile oscileaza între +121°C la soare si -146°C în întuneric.
În zonele polare, permanent umbrite, valorile pot scadea chiar la -240°C. În asemenea conditii, construirea unei baze la suprafata ar necesita tehnologii costisitoare si sisteme de protectie masive. Solutia ar putea veni dintr-un loc neasteptat: tuburile de lava, coridoare formate prin activitate vulcanica straveche, care ar putea oferi adapost natural viitoarelor colonii umane. Pentru a evalua aceste structuri, un consortiu european format din cercetatori de la German Research Center for Artificial Intelligence (DFKI), Universitatea din Malaga si compania spaniola GMV a dezvoltat un concept inovator de misiune autonoma cu roboti.
Studiul, publicat în revista Science Robotics, descrie o strategie completa de explorare subselenara care foloseste trei roboti complementari capabili sa lucreze în echipa pentru a cartografia intrarile, a analiza structurile interne si a genera modele 3D detaliate ale tuburilor.
Conceptul prevede o desfa-surare în patru etape: mai întâi, robotii SherpaTT si LUVMI-X cartografiaza în mod cooperativ zona de la suprafata si construiesc un model digital al terenului. Apoi este lansat un „cub senzor” echipat cu camere de mare viteza pentru a colecta date initiale în timpul unei caderi controlate, simulând o intrare prin deschiderile verticale observate pe Luna. Ulterior, roverul Coyote III este coborât în rapel în cavitate pentru a începe explorarea efectiva, iar în ultima etapa acesta parcurge tunelul, strânge informatii topografice si genereaza harti 3D complexe ale interiorului.
Insula Lanzarote: un poligon natural
Pentru a verifica daca aceasta strategie este fezabila în conditii reale, echipa europeana a organizat în februarie 2023 un amplu test pe teren în insula Lanzarote, una dintre cele mai utilizate locatii de simulare a conditiilor extraterestre.
Peisajul vulcanic, format din paduri de lava, tunele subterane si crevase bazaltice, ofera un cadru natural apropiat de cel lunar sau martian. În cadrul testului, SherpaTT si LUVMI-X au reusit sa scaneze intrarea unei pesteri si sa construiasca un model digital foarte precis, cubul senzor a fost aruncat în interior pentru a analiza verticala cavitatii, iar Coyote III a fost coborât pe un sistem de rapel si a traversat sectiuni dificile ale pesterii, colectând date esentiale pentru cartografierea tridimensionala.
Desi conditiile meteo si dificultatile logistice nu au permis repetarea completa a tuturor etapelor, rezultatele au fost categoric pozitive: întreaga misiune a fost executata cu succes, iar robotii au demonstrat ca pot coopera eficient în teren. Aceasta abordare robotizata aduce beneficii majore pentru viitoarele misiuni planetare.
Tuburile de lava ar putea oferi protectia naturala necesara unei baze lunare: scut împotriva radiatiilor, temperaturi mult mai stabile decât la suprafata si protectie împotriva micrometeoritilor. În plus, anumite structuri subterane ar putea ascunde resurse utile, cum ar fi depozite de gheata sau materiale geolo-gice valoroase. Însa accesul în aceste zone este extrem de di-ficil, iar riscurile sunt prea mari pentru ca astronautii sa intre fara o cartografiere prealabila si din acest motiv sistemele autonome sunt esentiale.
Robotii din experimentul de la Lanzarote folosesc algoritmi avansati pentru navigatie autonoma, detectarea obstacolelor, analiza terenului si reconstructia 3D, capabilitati indispensabile într-o misiune în care comunicarea cu Pamântul este întârziata sau imposibila. Pe Marte, de exemplu, semnalul poate întârzia pâna la 20 de minute, ceea ce face imposibila controlarea în timp real a vehiculelor.
Studiul arata ca viitoarele misiuni catre Luna sau Marte ar putea începe cu astfel de echipe robotice care sa patrunda în subteran, sa verifice siguranta spatiilor si sa ofere date precise pentru planificarea unor baze permanente.
Odata validate aceste tehnologii, scenariul unei colonii plasate într-un tub de lava nu mai pare o viziune îndepartata, ci o solutie concreta si eficienta. Testele din Lanzarote marcheaza un moment important în evo-lutia roboticii spatiale. Ele demonstreaza ca explorarea subterana extraterestra este nu doar posibila, ci si realista din punct de vedere tehnic.
Tuburile de lava ale Lunii, odinioara simple forme geologice misterioase, ar putea deveni în câteva decenii primele „locuinte” ale omenirii dincolo de Pamânt. Iar micile rovere care cutreiera astazi subteranele insulei Lanzarote ar putea fi precursorii tehnologiei care va deschide drumul catre primele baze lunare si martiene.
GABRIEL TUDOR
Comentarii